Amantele de parlamentar

Cind discuti despre problemele scolii romanesti, se cuvine ca tonul sa fie dramatic. Din bun-simt fata de o realitate care, iata, pune profesorii pe jar, indiferent de anotimp. Toamna, in fiecare toamna, lumea constata ca foarte multe localuri de invatamint sint improprii destinatiei. Ca ploua in clase, ca uneori peretii abia se mai tin, ca tavanele risca sa diminueze populatia scolara. Apoi, vesnica poveste a salariilor cadrelor didactice, niciodata platite suficient dintr-un buget aflat mereu in situatia de a i se face respiratie gura la gura. Ei bine, problemele scolii se vad altfel din perspectiva a doi parlamentari care-si disputa un post de director al unei scoli prapadite prin tinuturile Botosanilor. Parlamentarii se bat pentru amantele lor. Fiecare i-a promis iubitei ca de Martisor sa primeasca numirea de directoare. Am spus-o si cu alt prilej. E greu de spus ce are in minte un membru de partid care tinde sa ajunga parlamentar. Nu ma refer neaparat la truda lui de a-si servi poporul, care devine evidenta pe masura ce se scurge mandatul. Dar ce proces intim se petrece in mintea acelui barbat anonim, care, pina la aspiratia spre deputatie sau senat, se ducea la slujba cu frica somajului, se intorcea linistit si fleasca dupa o zi de munca fara succese? Va imaginati cum i se invirtesc rotitele politice in creier, cum ii fileaza cite un cip pentru fiecare avantaj pe care-l intrevede? Amantele au sertarasul lor. Parca vezi cum tresare masculul din functionarul amortit, cum isi programeaza el ferestrele pentru amanta coplesita de greutatea personalitatii sale politice. Nasterea barbatului politic se petrece cind intra in parlament si nu in partid. Aventura constiintei lui politice, cum ar fi zis Marin Preda, incepe in ziua in care preia inventarul parlamentar si mediteaza de la inaltimea constructiei care domina Capitala. Il si auzi descoperind stupefiat: „Doamne, ce-am fost si ce-am ajuns…!“ Uimirea lui existentiala dureaza insa putin. Putin cite putin, dar pe indelete, omul se confunda cu locul. Dupa citeva luni e convins ca scaunul de parlamentar ii vine ca o manusa. Dupa un an e convins ca e de-acolo. Imediat i se lumineaza fata si nu-l prinde Pastele fara revelatia ca el sfinteste scaunul, pe care, printr-un accident stupid,

l-a ocupat vreun dobitoc in mandatul anterior. Amantele, ca si indexarile, ca si masinile de lux sau mobilierul, vin firesc, ca drepturi care i se cuvin. Ele fac parte din anexa de om politic. Incepe sa fie mai parcimonios cu saluturile. Nu mai raspunde oricui la „Buna ziua!“ fiindca salutul lui are un alt pret. Nu-si mai argumenteaza nici o decizie fiindca statura lui e suficienta pentru a convinge.

Firava doamna ministru al invatamintului a fost pusa intr-o situatie ingrozitoare, intrucit parlamentarii isi dublasera rugamintile de interventii la alte doua marimi ale guvernului.Singura solutie ar fi fost concursul. Amantele sustinute de parlamentarii respectivi sa-si probeze competenta si in ale manageriatului de scoala. Doar daca, si in acest caz, pila nu bate gradul. Si atunci se impunea concursul intre pile.