Steagurile fluturau usor si soarele suridea Romaniei, de ziua ei. Ulitele satului erau pustii; cite un intirziat iti soptea in graba: „Haideti, haideti, ca au inceput; sint toti la scoala…“. Cu mic, cu mare, locuitorii din comuna Valea Stanciului au serbat ziua de 1 Decembrie, organizind o memorabila sarbatoare sateasca. Bustul marelui domnitor Mihai Viteazu, donatie din partea sculptorului Barbu Panaghia, era asezat la intrarea in scoala, ca prim simbol de sarbatoare, asa cum marele domnitor a deschis, cu sute de ani in urma, calea intregirii neamului. In cabinetul de istorie al scolii, asezati sfiosi in bancile de pe care au plecat cu mult timp in urma, femei si barbati, tineri si batrini au ascultat mai intii prelegerile stiintifice ale oaspetilor.
Emotionante, documentate, patriotice, spuse din suflet sau reproduse doct asa cum scrie „la istoria ultimului veac“, expunerile invitatilor au reamintit ce inseamna, pentru noi, romanii, Marea Unire. Ionel Turcin, vicepresedintele Societatii de Stiinte Istorice din Romania, Axente Corneanu, reprezentant al aceleiasi societati, filiala Dolj, Alexandru Vlad, primarul comunei, Constantin Paun, inspector de specialitate la Inspectoratul Scolar Dolj, Stan Pascu, directorul Liceului „Horia Vintila“ din Segarcea, Ion Popirlan, profesor de istorie din Gingiova si fiu al satului, preotul Cornel Tica si Florian Iordache, profesorul de istorie din Valea Stanciului, organizatorul si sufletul intregii manifestari, toti au tinut treaza atentia satenilor si au intretinut emotia momentului.
„La multi ani, Tara!“
Ca semn de cinstire a eforturilor facute de toti cei din comuna si a jertfelor trecute, pentru binele tarii, Valea Stanciului a primit o medalie de merit din partea Societatii de Stiinte Istorice.
Punctul culminant al intregii sarbatori a fost insa programul artistic prezentat de copiii clasei a sasea de la Scoala generala din Valea Stanciului. Costumati in frumoasele vesminte populare specifice zonei, timp de mai bine de o ora, 14 copii au reinviat, in versuri patriotice si cintece revolutionare, zbuciumul si durerea unei intregi natii sfisiate de un acelasi dor si despartite doar de conventiile momentului. „Cintare Neamului“ a fost omagiul pe care, prin fragedele voci, toti cei de fata l-au adus stramosilor care au suferit si au murit pentru unitate si independenta, pentru un prezent mai bun si un viitor al tuturor. Si totul a fost numai simtire de copil, si mindrie de a fi roman, si plinset de vioara, si murmur de caval. „Hai sa dam mina cu mina, toti cu inima romana“ au cintat la unison un sat intreg si o mina de copii, lacrimind patriotic si simtind aproape, fie si pentru o clipa, umbra sfinta a stramosilor. Indrumatori le-au fost energicul profesor de istorie, Florian Iordache, si invatatorul Stelian Balus, omul cu vioara care a pus maiestru pe strune, simtamintele intregii adunari.
Puchea si rapsodul
Si pentru ca tot a fost sarbatoarea eroilor, autoritatile locale l-au cinstit si l-au pus la loc de onoare pe cel mai in virsta om din comuna, veteranul de razboi de 99 de ani, Emanoil Popa, zis Puchea.
Fost prizonier de razboi, evadat din lagarul nemtilor, batrinul are acum o pensie de 150.000 de lei, mintea inca limpede, trei copii si o casa care sta sa cada pe el. Comunitatea sateasca l-a facut cetatean de onoare al comunei Valea Stanciului si, pe linga diploma primita, primarul Alexandru Vlad a adaugat si un premiu de doua milioane de lei. Ion Staicu, rapsodul comunei, celebru in tara si peste hotare pentru harul cu care interpreteaza melodiile neamului la citeva instrumente populare (fluier, caval, cimpoi, ocarina, pai), a intretinut flacara entuziasmului, care a facut din prima simbata din decembrie o zi unica pentru toti.
Si, pentru ca a fost mare sarbatoare la Valea Stanciului, oamenii au plecat acasa sa inchine un pahar de vin rubiniu in cinstea tuturor romanilor. La scoala insa au ramas oficialitatile comunei, primarul, consilierii, dascalii, care au petrecut impreuna o zi nationala de neuitat. Fiecare a adus de acasa ce a putut si, cu tuica fiarta, vin rosu, aperitive, friptura, prajituri si nelipsita coliva pentru sufletele celor dusi, au cintat un „La multi ani“ romanilor de pretutindeni. Chiar daca nu au avut parte de fanfara militara, parade si depuneri ceremonioase de coroane, locuitorii din Valea Stanciului au simtit si s-au bucurat, toti ca unul, ca sint romani. Iar la anul, din donatii si prin grija oamenilor cu suflet, poate vor avea si ei in comuna un monument al eroilor care sa le reaminteasca mereu de faptele inaintasilor. Cuvintele copiilor i-au insufletit pe cei mari: „Tara-i mica, vremea-i grea, Ce-o mai fi, om mai vedea! Doamne, ocroteste-i pe romani!“
