Iesind el, tulburelu?, prin Dabuleni, degraba-l atrase pe al mai harnic dintre noi, v-ati prins, fotoreporterul de serviciu. Vezi matale, niste neamuri il chemasera sa-l puie nas, doar-doar or impusca doi iepuri deodata, socoteala olteneasca, nu te incurci…
Lilaaaa, se sfatuisera cuscrele, e bun ala, sta la oras, face si poze, mai scapi de-o cheltuiala, ia-l sa-ti naseasca, sa avem si noi o pila la ziar…
Nu gusta bietu? pozar o juma? de damigeana, ca-i piui subiectu? la ureche, dinspre bucatarie, unde tineau muierile rostu?. Pe cale orala, ca-n telenovele, afla ca-i nas de-al doilea, de umplutura cum s-ar zice; ca al dintii la care le sarise gindul cumetrelor era un lautar local, cu mari realizari in domenii de securitate zonala…
?Beteluta, minca-l-ar mama, ptiu, ce barbat de viitor! L-ai vazut, soro, cum ii sticleste de mindru cucu? pe cascheta si cum ii zice el cu foc la orice nunta l-ai tocmi ? Si ce casa are gospodaru?, palat, nu alta, de-l catara aia din Strehaia ca zisera ca-i de-al lor…?
Ei, pina aci. Otinjit in amorul propriu, brunetu? nostru om de poze lasa ulcica deoparte si, tusti, se lansa ca MIG-ul sovietic spre bordeiul majurului, sa vaza cu ce e mai breaz ?mnealui Beteluta, bugetar de la stat. Nu dadu bine coltu? ca si lua in nas, asa in viteza, vreo zece metri de gard d-al zdravan, mai ceva ca la penitenciar. Puse aparatul la ochi si destul pe buton, gata sa-i traga la rival o poza, sa fie acolo, la album. ?Alelei, ce de realizari pe fisie or trebui ca sa faci o casa ca asta!?, titii ciudos fotoreporterul.
Ce mai tura-vura, a doua zi dimineata avuram pe masa poza si povestea de rigoare. Precum si o petitie semnata frumusel de aventurierul nostru cu Minolta la git: ?Daca nu-mi triplati salariul, plec, sa nu mai am parte de soare la poze! Caraliu la frontiera ma fac, taticu, ca acolo se plateste corect munca cinstita. Na dovada!?
