Acasă Local Dolj Ce buget are o şcoală şi cum ajung părinţii să cumpere inclusiv...

Ce buget are o şcoală şi cum ajung părinţii să cumpere inclusiv creta

Ce buget are o şcoală şi cum ajung părinţii să cumpere inclusiv creta
Ce buget are o şcoală şi cum ajung părinţii să cumpere inclusiv creta

De la cretă, la calculatoare, videoproiectoare, schimbarea parchetului sau draperii noi sunt de multe ori cheltuieli pe care le susţin părinţii. Motivul ar fi că banii care sunt alocaţi la capitolul obiecte de inventar sau la reparaţii sunt foarte puţini. Şi nu este singurul capitol care rămâne descoperit. Unii manageri de şcoli din Craiova spun că nu au bani suficienţi nici pentru produse de curăţenie şi igienă. Ei susţin că primesc sub 5.000 de lei pe un semestru şi au mii de metri pătraţi de întreţinut. Cât priveşte perfecţionarea angajaţilor, de multe ori la cursuri ajung doar femeile de serviciu, muncitrorii, administratorii de patrimoniu sau secretarele pentru că la ei este urgenţă. Cadrele didactice suportă de cele mai multe ori costurile cursurilor din buzunarul propriu.

Din punct de vedere legislativ, învăţământul preuniversitar este o un domeniu care beneficiază de finanţare de bază dar şi de finanţare complementară. Practic, este vorba de o finanţare de la minister şi alta de la administraţiile locale. Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale şi acoperă cheltuielile cu salariile, cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului, cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor, cheltuielile materiale și pentru servicii, cheltuielile cu întreținerea curentă. Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.

Ce tipuri de cheltuieli se acoperă, teoretic, din bugetul local

Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli: investiții, reparații capitale, consolidări, subvenții pentru internate și cantine, cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor; cheltuieli cu bursele elevilor, cheltuieli pentru transportul elevilor, cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit.

Tot administraţiile locale ar acoperi şi cheltuielile pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ, cheltuielile pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat, preșcolari și elevi; gestionarea situațiilor de urgență; cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.

Teoretic sunt bani pentru tot ceea ce este necesar. Practic, managerii de unităţi şcolare din Craiova vorbesc sub protecţia anonimatului că se confruntă cu tot felul de neajunsuri şi că la unele capitole importante nu au mai primit bani de câţiva ani.

Se cere învăţământ online, dar nu s-au dat bani pentru obiecte de inventar

Una dintre problemele sde finanţare invocată de manageri a fost că nu au primit bani la capitolul obiecte de inventar. La acest capitol intră inclusiv laptopurile şi camerele video, foarte importante în această perioadă de pandemie pentru învăţământ online. Pentru a se descurca unii manageri spun că au luat bani de la alte cheltuieli.

„La capitolul obiecte de inventar nu am primit bani de doi ani. Şi aşa este la majoritatea şcolilor din Craiova. La acest capitol intră tot ceea ce înseamnă calculatoare, camere video. Nu am avut un leu. Pentru a le putea deconta le-am pus la alte capitole bugetare. La obiecte de inventar sunt de fapt toate obiectele cu valoare între 50 şi 2.500 de lei, care intră în patrimoniul şcolii. Intră incluisv scaunele, perdele sau draperii, pe care de obicei le cumpără părinţii, prin asociaţii pentru că nu sunt bani. Finanţarea pentru aceste obiecte este asigurată de Consiliul Local”, a spus un manager de şcoală.

Şi nu sunt singura problema a unităţii şcolare. Managerii spun că laboratoarele de informatică sunt vechi şi că nu se pune problema alocării de fonduri.

Ce cheltuieli nu îşi permite o şcoală?

Dacă la calculatore şi camere se mai descurcă managerii, videoproiectoarele se decontează de multe ori din buzunarul părinţilor. Se cumpără până şi creta. Dacă unitatea şcolară are însă table mangentice atunci toată cheltuiala este decontată din „fondul clasei”, adică din buzunarul părinţilor elevului.

„Zilnic se consumă cam două markere la clasă şi dacă sunt 60 de clase şcoala ar trebui să asigure 120 de markere pe zi. Este imposibil aşa ceva. Prin urmare, fiecare clasă asigură din fondul strâns aceste markere şi ce se mai decide”, a mai spus un manager de unitate şcolară din Craiova.

O singură firmă pe reparaţii şi investiţii şi nu face faţă

Managerii spun că în buget de multe ori doar prind investiţiile şi reparaţiile, dar nu beneficiază de ele. Şi asta din cauza faptului că în Craiova trebuie să lucreze cu o singură firmă.

” Am prins investiţiile în buget încă de la începutul anului dar degeaba. Şi la capitolul reparaţii sunt probleme în Craiova. La nivelul Craiovei se fac pe acord cadru şi este o singură firmă care se ocupă şi nu reuşeşte să acopere cerinţele unităţilor şcolare pe tot oraşul”, a spus un director de şcoală.

Femeile de serviciu au întâietate la formarea profesională

La cursuri profesorii ajung doar la unele şcoli. Alţii nu. „Profesorii ar trebui să meargă la cursuri odată la cinci ani, dar nu sunt bani. Aceste cheltuieli le suportă singuri. Ca unitate şcolară am reuşit să trimitem la cursuri doar femeile de serviciu că este obligatoriu să aibă cursurile de igienă şi contabilul şi secretara pentru că mai sunt schimbări legislative. Cursurile acestea sunt acoperite de administraţiile locale. Cele pentru profesori ar trebui decontate de minister, dar nu primim bani „, a spus directorul unui liceu. Sunt însă şi directori care spun că au mai reuşit să mai acopere din cheltuieli şi la profesori.

„Am mai trimis 30-40 de profesori pe an la cursuri. Nu putem pe toţi, dar cei care au venit să le decontez cheltuielile le-am decontat. Este adevărat însă că personalul auxiliar şi cel nedidactic au întâietate la cursuri pentru că sunt obligaţi să reînnoiască formarea la doi ani”, a spus un alt manager.

La una dinte unităţile şcolare din Craiova de exemplu la formare a mers doar secretara. „Am trimis anul acesta secretara la cursurile acelea cu protecţia datelor personale. În rest, nu am mai decontat alte cursuri”, a mai spus un manager de şcoală din Craiova.

Pandemia a forţat sporirea măsurilor de igienă

Şi la capitolul igienă sunt uenori probleme. Managerii spun că banii pentru produse trebuie bine chibzuiţi.

„Avem peste 1.200 de elevi la şcoală, şi am cumpărat măşti de 12.000 de lei. Au ajuns doar pentru 10 zile. Am mai oprit câteva pentru femeile de serviciu. Şi pentru curăţenie avem un buget sub 5.000 de lei pe trimestru. Din asta cumpărăm produse şi le dăm femeilor de serviciu cărora le spunem să ţină de ele ca de „ochii din cap”. Am pus şi la băi săpun. Este dar nu suficient”, a spus un manager de şcoală gimnazială. Şi la unităţile de învăţământ care au toate nivelurile de învăţământ cheltuielile sunt şi mai mari.

„Avem pentru curăţenie şi dezinfectanţi 30.000 de lei. Pe lună noi cheltuim cam 15.000 -20.000 de lei. Maia coperim şi din încasări proprii”, a spus un alt manager de şcoală din Craiova.

Produsele de igienă mai sunt suplimentate uneori şi de părinţi.

„La clasele pregătitoare mai aduc părinţii şi săpun, şerveţele şi produse de curăţat mobilierul. După ce mai trec însă câţiva ani nu mai aduc”, a spus un alt director de şcoală din Craiova.

Sunt şi manageri care spun că pandemia a adus şcolile la normalitate în ceea ce priveşte igiena. „La nivelul unităţii am avut multe proiecte europene şi pot spune că mă îmbolnăveam când ajungeam la şcoli din străinătate şi vedeam că au săpun, dispensere sau uscător pentru mâini. Acum cu această pandemie pot spune că e mai bine şi în şcolile noastre, că există obligaţia de a avea un minim de condiţii de igienă la toalete”, a spus un alt manager.

Exit mobile version