Acasă Bani & Afaceri Valul de insolvențe a trecut. Problemele rămân

Valul de insolvențe a trecut. Problemele rămân

-

Firmele dau termene de plată tot mai mari și se bazează pe creditul furnizor

Chiar dacă numărul de insolvențe a scăzut din 2017 încoace, firmele au probleme de cash-flow, iar termenele de plată sunt din ce în ce mai mari. În plus, dacă o firmă mai mare intră în insolvență, micii creditori pică, printr-un efect de domino. Iată cum îți poți proteja afacerea și cum previi pierderile în cazul în care un client intră în insolvență.

Anul trecut s-a diminuat numărul insolvențelor, însă în prima parte a acestui an a crescut ușor numărul firmelor intrate în procedura insolvenței. Numărul dosarelor existente pe rolul instanțelor rămâne în continuare ridicat, pentru că mai sunt și dosarele din anii anteriori. „În 2017 au fost deschise 8.657 de dosare de insolvență, în scădere cu aproximativ 30% față de anul 2016. De asemenea, în trimestrul întâi din 2018 s-au înregistrat la nivel național 2.520 de dosare. Proceduri pe rolul instanțelor din toți anii trecuți plus cele nou deschise sunt în jur de 30.000, la ora actuală, la nivel național. Și în Dolj, s-a diminuat numărul dosarelor de insolvență față de alți ani, însă sunt multe dosare pe rol, pentru că sunt și cele din anii anteriori“, a spus avocatul Carmen Popa, președinta Filialei doljene a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România. În cazul societăților care nu dispun de bunuri și nu au un patrimoniu, procedura de insolvență poate dura aproximativ un an. În cazul firmelor care au propus un plan de organizare, procedura de insolvență are o medie de cinci-șase ani.
De menționat că într-o insolvență, la capitolul „plăți“ primează obligațiile de plată ale firmei către propriii salariați.

Când ești în insolvență, afacerea se decredibilizează

De cele mai multe ori, firmele își cer singure insolvența. Creditorii nu se mai aventurează să solicite insolvența unei firme, mai ales dacă aceasta are active puține, deci există puține bunuri care ar putea fi valorificate pentru a se recupera datoriile. În ultima perioadă, creditorii nu se mai grăbesc să introducă firma debitoare în insolvență, ci prelungesc termenele de plată ale debitoarei, eșalonează datoriile și încearcă să se înțeleagă pe cale amiabilă.
Pe de o parte, procedura insolvenței protejează firma respectivă de creditori, însă, pe de altă parte, în cazul firmelor care aleg planul de reorganizare și își continuă activitatea, afacerea se decredibilizează. „Încrederea în afacerea lui scade foarte mult. Este foarte greu să mai facă afaceri firmele care sunt în insolvență, pentru că furnizorii vor livra marfa doar cu banul jos, din lipsa încrederii că și-ar mai putea recupera banii, în cazul unei plăți la termen. Firma aflată în insolvență nu mai beneficiază nici de credit bancar, nici de credit furnizor, și, atunci, este foarte greu să treci printr-o procedură de insolvență fără credit comercial sau credit bancar“, a explicat avocatul Carmen Popa.

Efectul de domino

Media de recuperare a creanțelor este de 35-40% din sumele datorate de o firmă aflată în insolvență, dar au întâietate la recuperarea debitelor creditorii care au garanții materiale (ipoteci pe bunurile debitoarei), iar aici intră băncile și statul. Au de pierdut de pe urma insolvențelor firmele simple furnizoare, adică debitorii chirografari, care recuperează, de regulă, foarte puțini bani din cât le datorează firma aflată în insolvență, de multe ori doar 10-15% din sumele cu care s-au înscris la masa credală, alteori chiar mai puțin. În astfel de cazuri, dacă intră în insolvență o firmă mare, care are mulți furnizori, atunci „în piață se produce un efect de domino“, spune avocatul Carmen Popa, în sensul că pică afacerile foarte multor firme mici. Dacă acestea nu își recuperează banii de la debitoarea care intră în insolvență, atunci, la rândul lor, nu își mai pot plăti la termen obligațiile bănești către partenerii de afaceri, iar efectul se produce în lanț.
Unul dintre motivele pentru care multe societăți intră în insolvență este acela că există un decalaj între termenele de plată pe care le au către furnizori și termenele de plată ale clienților către ei. De exemplu, dacă ai termen de plată către furnizori de 30 de zile, iar de la clienți ai termen de plată de 90 de zile, înseamnă că ai un decalaj. O modalitate pentru evitarea insolvențelor este disciplinarea plăților în propria firmă.

Cum îți poți proteja afacerea de partenerii care intră în insolvență

Carmen Popa a precizat că înainte de a încheia o tranzacție cu o firmă trebuie să vă informați exact despre bonitatea acelei firme. Se poate solicita de la banca la care aveți deschise conturile un istoric al incidentelor de plăți ale firmei cu care vreți să faceți afaceri, pentru a vedea dacă a emis file cec fără acoperire sau dacă s-au înregistrat alte incidente de plăți, cum ar fi bilete la ordin fără să aibă disponibil bănesc. Chiar dacă astfel de incidente s-au diminuat în ultima perioadă, verificarea istoricului de plăți al unei firme poate fi o informație bună pentru a lua o decizie de afaceri. Avocatul mai îndrumă la utilizarea unor instrumente de plată cu protecție, atunci când livrați marfă sau prestați servicii către o firmă cu care nu ați mai făcut afaceri, cum ar fi „să solicitați bilete la ordin avalizate în nume propriu de către administratorul firmei“, în sensul că administratorul va garanta acele bilete la ordin cu bunurile personale. Orice incident de plată se raportează în sistemul bancar și orice firmă poate afla de la bancă istoricul incidentelor unui potențial partener de afaceri.
În ultimii ani, firmele caută termene de plată tot mai lungi, din lipsa lichidităților, pentru a plăti la termene mai scurte mărfurile contractate. Astfel că firmele se bazează mai mult pe creditul furnizor decât pe creditul bancar, la acesta din urmă IMM-urile având acces dificil.

ȘTIRI VIDEO GdS