Firmele nu mai pot intra oricum și oricând în insolvență, iar, dacă cer singure această procedură, atunci au un cuvânt de spus și creditorii în alegerea lichidatorului judiciar, și nu numai. Iată care sunt principalele modificări aduse de noua lege care a intrat zilele trecute în vigoare.
Noul Cod al insolvenței a intrat în vigoare de la 28 iunie 2014, după o perioadă în care s-au adus și s-au dezbătut la nivel central sute de amendamente la propunerea de act normativ. Odată adoptată și publicată, Legea nr. 85/2014 se aplică procedurilor care se vor deschide după această dată, iar insolvențele începute înainte de 28 iunie rămân pe vechea Lege nr. 85/2006 privind insolvența.
Principalele modificări introduse de Codul insolvenței se referă la diminuarea pragului de la care se poate intra în insolvență, dar sunt și modificări de substanță legate de deciziile care se iau într-o firmă, după ce aceasta intră în insolvență. „Valoarea prag, de la care se poate solicita insolvența, atât de către debitor, cât și de către creditorii săi, a scăzut de la 45.000 de lei la 40.000 de lei. Vechimea creanței creditorului care poate solicita insolvența debitorului său s-a redus de la 90 la 60 de zile. Creditorii titulari ai creanțelor curente (apărută în timpul procedurii de insolvență) vor fi plătiți cu prioritate. Instrumentul lor de constrângere a debitoarei este acela că pot cere trecerea la faliment a acesteia“, a precizat avocat Lavinia Tumbăr. De asemenea, potrivit noii legi a insolvenței, administratorul judiciar are atribuții mai clare de acum înainte, în sensul că se menționează expres care sunt responsabilitățile sale. De exemplu, nici o plată nu se va putea face de către debitoarea aflată în insolvență, fără a fi avizată de către administratorul judiciar, mai spune avocata din Craiova, contactată de GdS.
Creditorii au rol activ în stabilirea planului de reorganizare al debitoarei
Pentru a stopa practicile prin care debitorii prelungeau foarte mult „agonia“ firmei la care se declanșa insolvența și prelungeau foarte mult timp perioada de observație, de acum înainte firmele care intră în insolvență au la dispoziție un an ca să pregătească și să prezinte un plan de reorganizare.
În plus, conform noilor reglementări în domeniul insolvenței, planul de organizare se votează nu doar de majoritatea claselor de debitori, ci și de creditorii ce dețin cel puțin 30% din totalul masei credale. Executarea planului de reorganizare nu poate depăși trei ani calculați de la data confirmării planului. „Modificarea, inclusiv prelungirea planului de organizare, se poate face oricând, pe durata procedurii de reorganizare, fără a se putea depăși durata totală maximă a derulării planului de patru ani de la confirmarea inițială“, a mai precizat avocata Lavinia Tumbăr.
Despre cum pot interveni în schemă și creditorii firmei care intră în insolvență a făcut precizări și Carmen Popa, președinta Filialei Dolj a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență (UNPI): „În perioada anterioară, societățile depuneau cererile de intrare în insolvență pentru a stopa executările silite individuale (în special ale Fiscului), pentru desemnarea unui administrator judiciar dorit de conducerea societății și pentru a primi o perioadă de protecție în timpul căreia să încerce redresarea afacerii. Sub imperiul legii noi, societățile pot depune cereri de deschidere a procedurii de insolvență, însă creditorii diligenți pot și ei să intervină și să ceară numirea unui administrator judiciar dorit de creditori, caz în care instanța nu îl va numi pe cel desemnat de societatea debitoare“.
„Legea a urmărit să limiteze abuzurile debitorilor“
În relația cu Fiscul, legea prevede ca în cel mult 60 de zile de la deschiderea procedurii, administrația județeană a finanțelor publice de care aparține firma poate demara controlul de fond pentru determinarea creanței fiscale, în cazul în care cuantumul acestora nu rezultă în mod clar din evidențele fiscale. Înainte de apariția noii legi a insolvenței, cei mai mulți debitori care își cereau singuri insolvența ajungeau la această procedură pentru a se proteja de executarea silită a creditorilor, fie că era vorba de către Fisc, fie de alți creditori, timp în care furnizorii de mărfuri și servicii ai firmei respective își recuperau foarte greu banii de la debitorul aflat în insolvență. „În general, legea a urmărit să limiteze abuzurile debitorilor de rea-credință, în schimb să faciliteze reorganizarea societăților care au o conducere onestă, în scopul salvării afacerilor“, a conchis Carmen Popa, președinta Filialei doljene a UNPI.
Se poate trece la faliment, din insolvență
În cazul în care o firmă intră în insolvență și alege să își continue activitatea, creditorii curenți ai firmei care „pompează“ bani într-o societate în insolvență pot cere trecerea la faliment dacă respectiva firmă nu a achitat facturile în cel mult 60 de zile de la scadență. În cazurile de faliment, „creditorii care acordă finanțare debitorului în perioada de observație și de reorganizare beneficiază de o «superprioritate» la distribuire în caz de faliment, ei putând să primească plăți și prin deduceri din sumele cuvenite creditorilor garantați“, a mai exemplificat Carmen Popa.
Cum se pot proteja firmele de partenerii care vor să intre în insolvență
Firmele care doresc să se protejeze de insolvența clienților lor trebuie să facă eforturi să își cunoască bine clienții și să nu mai facă afaceri doar bazată pe încredere în partenerii de business, spun avocații. Trebuie făcute analize de bonitate, verificări în arhiva electronică a garanțiilor reale mobiliare, verificări în centrala incidențelor de plăți, pentru a vedea să nu fie clientul în CIP (Centrala Incidențelor de Plăți – n.r.), respectiv să nu fie în interdicție bancară. Să nu fie inactiv din punct de vedere fiscal, caz în care degeaba se emit facturi cu TVA de către firma ta, că această taxă nu este deductibilă fiscal pentru emitent, dacă partenerul de afaceri este inactiv fiscal. Acest lucru se verifică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice. Avocații contactați de GdS le recomandă firmelor să prevină să se ajungă la clienți în insolvență pentru a evita pierderile provocate de partenerii de afaceri aflați în dificultate financiară.
„Testul creditorului privat“ sau cum poate scădea creanța creditorul bugetar
Prin noul Cod al insolvenței a fost reglementat conceptul de „test al creditorului privat“, aplicat problematicii ajutorului de stat raportat la reducerea creanțelor bugetare. Adică, se analizează în timpul insolvenței dacă statul poate reduce din datoria debitorului. Concret, „testul analizează dacă statul, în calitatea sa de creditor privat, urmărește maximizarea șanselor de a recupera întreaga datorie. Dacă un creditor privat, pus în aceleași condiții cu creditorul bugetar, ar accepta o reducere a creanței sale prin plan, o eventuală acceptare de către creditorul bugetar a unui plan care propune reducerea creanței sale nu constituie ajutor de stat“, a mai declarat avocata Lavinia Tumbăr.
