Anumiţi creditori au prevăzut în condiţiile generale de creditare şi obligaţia clientului care ia împrumutul de a face o asigurare de viaţă sau de deces, cesionată în favoarea băncii. Dar dacă o bancă obligă clientul să meargă la un anumit asigurător, atunci se comite o ilegalitate. Aflaţi din GdS în ce condiţii pot refuza persoanele fizice să încheie o poliţă de asigurare, ataşată la un împrumut.
Povestea lui Florian Brăcău aţi aflat-o din paginile ziarului nostru, pe 12 martie 2014, când arătam cum a rămas dator băncii, după ce a decedat tatăl său, care s-a împrumutat la TBI Credit. Bătrânul semnase şi o poliţă de asigurare în caz de deces, plătită în avans, care ar fi urmat să stingă creditul, în cazul în care împrumutatul îşi pierdea viaţa. Dar nu a fost aşa. Firma de asigurări, Metropolitan Life, a refuzat să achite creditul defunctului (decedat cu infarct şi accident cerebral) către TBI Credit, pe motiv că acesta era bolnav cu inima dinainte de a semna actele. Fiul bătrânului, Florian, s-a adresat Protecţiei Consumatorului, cerând să i se facă dreptate, în sensul că tatălui său i se făcuse asigurare în caz de deces care ar fi trebuit să acopere debitul.
Protecţia Consumatorilor a protejat… asigurătorul
Florian Brăcău spune că a cerut expres, în scris, la Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor (CRPC) Dolj, să elucideze „de ce nu plăteşte creditul lui tata firma de asigurări cu care încheiase o poliţă de asigurare în caz de deces al tatălui meu“. Protecţia Consumatorilor i-a răspuns omului că: „Domnul Brăcău Marian (tatăl – n.r.) a optat pentru asigurarea pentru deces din îmbolnăvire sau accident şi pierderea involuntară a locului de muncă, cu toate că această asigurare nu este obligatorie“ şi că „orice asigurare pe piaţă vizează doar acoperirea riscurilor viitoare, nu a celor existente la data încheierii poliţei de asigurare. La momentul încheierii poliţei, decedatul a declarat pe propria răspundere că nu se află în evidenţe cu boli cronice, că în ultimele luni nu a fost tratat cu astfel de boli etc.“. De asemenea, CRPC Dolj îl îndeamnă pe fiul decedatului să plătească creditul făcut de defunctul său tată, în calitate de moştenitor (conform prevederilor art. 1155(1) din Codul Civil).
Un risc (ne)asigurat
La câteva luni de la decesul bătrânului, firma de asigurări a refuzat să achite creditul în numele împrumutatului. În contractul de credit respectiv erau atât de multe excluderi, încât persoana care încheia asigurarea de deces trebuia să fie în perfectă stare de sănătate. De exemplu, în contractul de asigurare sunt enumerate pe o pagină întreagă riscurile ce nu pot fi asigurate prin poliţa respectivă, adică se invocă motivele pentru care nu va fi plătită acea asigurare în caz de deces al asiguratului. Acestea sunt mult mai „stufoase“ şi mai multe decât riscul efectiv asigurat. Dacă o persoană moare după un an de pneumonie, firma de asigurări nu va plăti creditul decedatului pe motiv că a fost tratat de răceală cu un an înainte. Astfel de prevederi se regăsesc uneori în contractele de asigurare cesionate unui creditor. De altfel, astfel de contracte se încheie doar pentru a fi plătite unui asigurător sau altul, iar riscul pentru care sunt încheiate este foarte greu să se producă.
Sunt multe persoane care doresc să contracteze un credit de la bănci sau IFN-uri (instituţii financiare nebancare). Multe astfel de persoane sunt obligate să încheie şi poliţe de asigurare, cesionate în favoarea băncii. Dacă respectivele poliţe de asigurare sunt întocmite în aşa fel încât să nu fie asigurate decât foarte puţine riscuri (uneori este asigurat doar riscul de deces în caz de accident rutier), se pune atunci întrebarea de ce mai sunt obligaţi clienţii să plătească astfel de asigurări?
Dacă prevede contractul de credit…
Avocata Carmen Popa din Craiova a declarat, pentru GdS, că, în anumite condiţii, creditorul poate obliga clientul să încheie şi o poliţă de asigurare. „Dacă în normele băncii este prevăzută şi poliţa de asigurare, ca o condiţie de creditare, atunci consumatorul fie acceptă toate condiţiile, fie nu acceptă, dar nu va mai primi credit. În acest caz, clienţii pot să refuze semnarea poliţei de asigurare, dar nu vor mai primi creditul“, a spus avocata. Ea a arătat că unele bănci şi IFN-uri au introdus prevederi legate de asigurarea de viaţă sau de deces în aşa-numitele „contracte standard preformulate“, care sunt cunoscute ca şi „condiţii generale de creditare“.
Este ilegal ca banca să recomande o anumită firmă de asigurare
Multe bănci nici nu introduc toate prevederile în contractul pe care îl încheie cu solicitantul, ci au doar o frază, pe care omul o semnează sau o bifează în contract, după caz. Acea frază sună cam aşa: „Clientul declară că a luat la cunoştinţă de condiţiile generale de creditare şi este de acord cu aceste condiţii“. În fapt, acele condiţii generale se întind pe zeci de pagini şi pot cuprinde clauze de care banca se poate folosi, la un moment dat, chiar dacă ele nu sunt trecute efectiv în contractul de credit. „În sine, asigurarea de viaţă ataşată la un credit nu e o chestiune rea şi anumiţi creditori au introdus o astfel de obligativitate la încheierea unui credit. Creditorul nu poate impune o anumită firmă cu care să fie încheiată asigurarea. Dacă se impune un anumit asigurător, atunci e o practică neconcurenţială. Se încalcă legile concurenţei“, a precizat avocata Carmen Popa.
Cum pot evita clienţii cererea băncii de a face şi asigurare la credit
Acolo unde nu există prin contractul de credit vreo clauză legată de o obligaţie de încheiere a unei asigurări pentru un credit, atunci clienţii – persoane fizice – pot să refuze orice propunere a creditorului de a încheia o poliţă de asigurare, cesionată în favoarea creditorului. Chiar dacă funcţionarul bancar insistă să-i „îmbie“ pe clienţi cu o poliţă de asigurare, potenţialul client trebuie să ceară să vadă scris negru pe alb, în contractul de credit sau în condiţiile generale de creditare, că e obligatorie asigurarea. De regulă, băncile solicită încheierea unui contract de asigurare de viaţă fie în cazul tinerilor care contractează împrumuturi ipotecare pe mulţi ani, fie în cazul bătrânilor care iau credite de consum şi la care riscul de deces este mai mare, fie şi din cauze naturale.
