Prejudicii de sute de milioane de euro prin metoda cesionărilor fictive de firme. Nu apar în clasamentele anuale ale investitorilor şi nici nu sunt menţionate în topurile managerilor de succes, deşi deţin şi administrează sute de societăţi comerciale ce activează în aproape toate domeniile. Este vorba de persoanele care, în schimbul unor mici sume de bani, au acceptat să preia pe numele lor firme cu datorii totale de milioane de euro la Fisc sau la colaboratori.
Scăparea legislativă ce permitea fără probleme cesionarea firmelor cu datorii cu scopul de a evita plata acestora a fost corectată în iunie 2010, dar nu a împiedicat fenomenul cesionărilor fictive. Doar l-a diminuat. Avocaţi specializaţi în astfel de operaţiuni promit, pentru 250 de euro, rezolvarea oricăror probleme în 48 de ore: realizarea cesiunii, preluarea activului şi pasivului, descărcarea de gestiune etc.
Canary Wharf
în Sălăjan
La doar 20, respectiv 24 de ani, doi tineri din Bucureşti au făcut senzaţie prin frenezia cu care şi-au asumat sute de firme. Daniel Cercel şi Mihai Suciu au preluat pe numele lor 680 de societăţi comerciale, ajungând în foarte multe cazuri chiar parteneri asociaţi. Aşa că ei au ajuns să aibă „afaceri“ în aproape toate domeniile posibile: lucrări de construcţii, extracţia pietrişului, reparaţii auto, comerţ, restaurante, firme de medicamente, turism, publicitate, transporturi rutiere, consultanţă, distribuţie energie electrică, bijuterii, intermedieri, producţie cinematografică etc.
Cum cesionarea unei firme include, de regulă, şi mutarea sediului social, peste noapte în Bucureşti s-au dezvoltat adevărate centre de afaceri. Totul într-un regim cât se poate de fictiv, faţă de care autorităţile, mai ales cele fiscale, nu au avut nici un cuvânt de spus. Peste 230 de firme preluate de Daniel Cercel s-au mutat într-un apartament din Sălăjan. Devenind un fel de Canary Wharf de Dâmboviţa, apartamentul 123 din strada Vlăhiţa, nr. 1, bloc PM18BIS, scara 2, etaj 9, a concentrat aproape jumătate din evaziunea făcută de Cercel prin metoda cesionărilor fictive. „Incubatoare de afaceri“ asemănatoare s-au mai înfiinţat şi la alte doua adrese: strada Călugăreni, nr. 24, camera 5, sector 3, unde şi-au schimbat sediile aproape 50 de firme, şi în strada Morilor, nr. 11, camera 3, unde alte 30 de societăţi s-au ascuns de Fisc şi creditori.
Conform ultimelor bilanţuri depuse, odată cu preluarea sutelor de firme, Daniel Cercel a preluat şi datorii de 100 de milioane de lei, adică aproximativ 23 de milioane de euro. Chiar dacă pe numele său a fost trecut un număr mai mic de societăţi comerciale, celălalt investitor de top, Mihai Suciu, a acumulat şi el, prin firmele sale, alte 105 milioane de lei, adică alte 25 de milioane de euro. Având în vedere faptul că aceste calcule se bazează pe ultimele bilanţuri depuse de foştii proprietari ai firmelor, înainte ca aceştia să decidă să scape de afaceri, se estimează că, în realitate, prejudiciile sunt cel puţin duble.
Fenomenul continuă în ciuda legislaţiei antievaziune
Deşi Ordonanţa de Urgenţă nr. 54 din 23 iunie 2010 pentru combaterea evaziunii a modificat legea societăţilor comerciale prin interzicerea vânzării ori cesionării firmelor cu datorii la stat şi terţi dacă administraţiile financiare ori creditorii se opun acestei decizii, fenomenul nu a fost stopat. Locul celor ajunşi deja celebri pentru sutele de vânzări-cumpărări de firme cu datorii a fost repede luat de alţi „investitori“. Care pentru aceleaşi tarife de câteva sute de lei au acceptat să preia, prin aceeaşi schemă, afaceri pline de datorii. Astfel se face că pe locul trei în topul celor mai prolifici afacerişti şi-a făcut apariţia alt tânăr investitor, George Lungoci, din Buftea, care, în pofida noilor prevederi legale, a reuşit să treacă pe numele său 150 de societăţi comerciale. Important de precizat: cele mai multe preluări de firme operate în numele lui Lungoci, care şi-a stabilit centrul de afaceri în strada Cupolei, nr. 1, bloc 106, scara F, etaj 10, apartament 238, s-au făcut după intrarea în vigoare a OUG nr. 54/2010. Deşi aveau dreptul de a se opune acestor tranzacţii, administraţiile financiare au asistat nepăsătoare la cesiunile fictive. Şi astfel s-au mai pierdut câteva milioane de euro datorate bugetelor de stat.
Cetăţenii arabi, preferaţi în speţele complexe
Veche de 22 de ani, reţeta vânzării firmelor cu datorii către cetăţenii străini se dovedeşte încă cea mai sigură metodă de a scăpa de Fisc. Pentru o şi mai mare siguranţă, sunt preferaţi cetăţenii arabi. De aceea, pe locul cinci în clasamentul „investitorilor“ care au ajuns să deţină în România adevărate holdinguri, formate din sute de firme, se plasează un cetăţean egiptean, Ahmed Elsayed Mohamed Radi. Apetitul egipteanului pentru business-ul românesc datează de prin 2010, când a început să preia, la pachet, administrarea a zeci de firme deţinute de români şi străini. La fel, în ciuda OUG nr. 54/2010, egipteanului i s-au aprobat fără rezerve toate cesiunile. Ghinionul a apărut odată cu asumarea de către Elsayed a 55% din capitalul social al firmei Oil Impex International Intermed SRL, firmă implicată în dosarul de evaziune Texas Oyl, instrumentat de procurorii DNA.
Amprenta pe justiţie: sute de procese
de insolvenţă
Valul de preluări fictive de firme lasă urme şi în sistemul judiciar, care are de judecat sute de dosare de insolvenţă. Cum majoritatea tranzacţiilor s-au operat în Capitală, Tribunalul Bucureşti este instanţa care are cele mai multe dosare în care trebuie să se pronunţe asupra falimentului şi dizolvării firmelor devenite fantomă. Alături de cei ce au preluat firmele, singurii care au de câştigat de pe urma cesiunilor fictive sunt lichidatorii. Cert este că datoriile către bugetelor de stat sau partenerii de afaceri nu vor mai fi niciodată plătite. În foarte puţine cazuri, lichidatorii desemnaţi de instanţele judecătoreşti au mai reuşit să anuleze diversele contracte de vânzare de active încheiate anterior cesiunilor şi să mai obţină, astfel, prin scoaterea la licitaţie a unor active, ceva bani de dat către bugete.
Metoda, aplicată
şi de feţele subţiri
Folosită în cele mai multe cazuri de patronii unor mici afaceri pe care criza i-a îngenuncheat, metoda cesiunii fictive a firmelor cu datorii a fost folosită şi de politicieni de top sau oameni de afaceri de succes precum Cristian Boureanu şi Cristi Borcea. Culmea, în două afaceri diferite, cei doi au folosit aceeaşi reţea de cetăţeni străini cărora le-au vândut firmele cu datorii. Omar Feisal şi Taher Kadem sunt irakienii care au preluat de la Boureanu firma Topanel SRL, iar de la Cristi Borcea – firma Prod Carn SRL. După semnarea actelor, direct sau prin intermediari, cei doi irakieni nu au mai fost de găsit.
Mihai Ciorcan
NewsIn
