Rata de absorbţie reală a fondurilor structurale şi de coeziune a fost, în luna septembrie, de doar 0,01%, Comisia Europeană rambursând direct României puţin peste un milion de euro, în condiţiile în care sunt blocate plăţile pe principalele cinci programe operaţionale.
Plăţile pe care le face Comisia Europeană sunt întrerupte de la începutul lunii iulie pentru patru programe operaţionale – transport, mediu, regional şi creşterea competitivităţii, în timp ce POSDRU a intrat în procedură de presuspendare de la începutul lunii august.
În prezent, sunt aşteptate pentru luna octombrie deciziile Comisiei privind efectuarea de corecţii financiare pentru cele patru programe, respectiv suspendarea sau reluarea plăţilor pe unele dintre axele celor patru programe, iar pentru POSDRU reluarea plăţilor ar putea fi decisă de Comisia Europeană abia în decembrie.
Întârzieri şi probleme de sistem, reparate doar parţial din mers
La sfârşitul lui 2011, după cinci ani de la aderare, rata reală de absorbţie era de 5,5% şi puţin peste un miliard de euro plăţi directe pe instrumentele de coeziune, dintr-un total disponibil de 19 miliarde de euro pentru cele şapte programe operaţionale: transport (5,7 miliarde de euro), mediu (5,6 miliarde), regional (4,3 miliarde), resurse umane (3,5 miliarde), creşterea competitivităţii (2,55 miliarde), dezvoltarea capacităţii administrative (208 milioane de euro) şi asistenţă tehnică (170 de milioane).
În ciuda semnării până la sfârşitul 2011 a 7.740 de contracte, în valoare de peste 11 miliarde de euro, problemele se acumulaseră la implementarea proiectelor, afectată de birocraţie şi capacitate administrativă slabă, pe fondul şi al tăierii salariilor funcţionarilor şi blocării angajărilor. Derularea proiectelor cu achiziţii publice ridicase, de asemenea, suspiciuni evidente, pe proiecte din mai multe judeţe ale ţării
Pentru rezolvarea problemelor semnalate a fost înfiinţat în septembrie 2011 Ministerul Afacerilor Europene. Sarcina acestuia era să remedieze, din afară însă, deficienţele care au băltit din 2007 la nivelul ministerelor şi autorităţilor de management ale programelor, precum şi să aducă noi soluţii de facilitare şi scurtare a drumului efectiv al banilor din trezoreria Bruxellesului către beneficiarii români. Principalele soluţii propuse pentru a aduce banii, mai repede şi mai mulţi, au fost prioritizarea a 150 de proiecte mari, generatoare de creştere economică palpabilă, reducerea la maximum 45 de zile a procesării în România a facturilor, înainte de trimiterea la Bruxelles, angajarea de personal contractual suplimentar.
Ministrul Afacerilor Europene promitea şi că vor fi lăsate în urmă problemele ultimilor cinci ani. „N-a existat coordonare inclusiv politică încă de la început, n-a existat o coerenţă a tuturor proceselor atât instituţionale, cele referitoare la capacitatea administrativă, cele legislative şi în momentul de faţă nu facem altceva decât să reparăm, să reparăm, să reparăm ceea ce se poate repara“, a comentat Orban.
Miliarde de euro din banii rezervaţi pentru România pot fi pierdute prin dezangajare
Cele 35 de miliarde de euro alocate României pentru exerciţiul 2007-2013 au ca termen-limită pentru utilizare anul 2015, iar Bucureştiul promitea să se angajeze în acest an într-o cursă contra cronometru în utilizarea banilor UE. „Imaginaţi-vă că 3,5 miliarde înseamnă să absorbi într-un an de 3,5 ori mai mult decât în primii cinci ani“, spunea Orban.
El arăta, pe 10 februarie, că România are, „din fericire“, varianta accesării fondurilor europene, pe fondul involuţiei investiţiilor străine în România. „Acum câţiva ani, probabil în 2008, aveam în jur de 16 miliarde de euro, anul trecut am avut investiţii directe de aproximativ două miliarde de euro. România are foarte puţine instrumente sau motoare de creştere economică în cursul acestui an şi în anii care vor veni. Din fericire, pentru un stat precum România există pe hârtie alocate fonduri comunitare. Principalul motor de dezvoltare este cel al creşterii semnificative a ratei de absorbţie a fondurilor“, afirma ministrul Orban.
El privea la exemplul Poloniei, care în 2007-2011 a reuşit să atragă plăţi efective de 18 miliarde de euro de la Comisia Europeană şi să îşi asigure constant creşterea economică, pe fondul recesiunii din restul UE.
Obiectivul ambiţios pentru 2012 era justificat şi de faptul că, nefolosite la timp, sume de ordinul miliardelor de euro din banii rezervaţi pentru România pot fi pierdute prin dezangajare la sfârşitul acestui an şi mai ales la final de 2013. „Riscurile majore sunt la sfârşitul lui 2013, când sumele real absorbite va trebui să fie mai mari de opt miliarde de euro. Dacă eforturile de anul acesta vor fi întrerupte, dacă nu va exista continuitate, dacă va exista cel mai mic accident, efectele se vor simţi foarte puternic la sfârşitul lui 2013, când se va pune problema pierderii a miliarde de euro“, avertiza Orban în februarie.
În prezent, riscul de dezangajare pentru România la final de 2012 este de circa 950 de milioane de euro, potrivit datelor prezentate public de MAEur.
În acest an au început şi durele negocieri la nivelul statelor membre şi Comisiei Europene pe marginea alocării bugetului UE pentru perioada 2014-2020, iar pentru a-şi susţine obiectivul de a obţine mai mult de 35 de miliarde de euro, România trebuie să dovedească rezultate în actualul exerciţiu bugetar, avertizau comisarii europeni încă din 2010-2011.
Obiectivul atragerii fondurilor europene este de siguranţă naţională, avertiza în martie şi preşedintele Traian Băsescu în martie, care trasa sarcină SRI să urmărească prioritar modul de contractare a banilor UE, el indicând două zone problematice, respectiv cea a consultanţilor şi cea a semnării contractului după desemnarea câştigătorului.
Noi întreruperi de plăţi
Cu toate acestea, în martie se anunţa de Comisia Europeană întreruperea plăţilor pe programul POSDRU, fiind invocate deficienţe grave în sistemul de control şi monitorizare, apărute pe parcursul ultimilor ani printr-o flexibilizare nepermisă a reglementărilor iniţiale, după cum arăta ministrul Orban. Comisia a reluat ulterior, după două luni, plăţile intermediare, cu condiţia unor audituri interne şi externe, precum şi a unei corecţii financiare preventive de 10% pe unele dintre facturi.
Au urmat noi avertismente că şi alte patru programe operaţionale cu plăţi reluate în decembrie 2011 riscă noi întreruperi, din cauza persistenţei neregulilor, însă cel care le lansase, ministrul Orban, a fost menţinut ca o garanţie a continuităţii pentru partenerii europeni şi în guvernul Victor Ponta instalat la începutul lunii mai.
Preşedintele Băsescu încerca, pe de altă parte, în mai să câştige timp, prin adresarea către Consiliul European şi Comisie a unei solicitări de extindere cu un an, până în 2016, a perioadei de absorbţie pe actualul exerciţiu.
Axa agendei europene s-a mutat apoi brusc în mai şi iunie pe tema reprezentării la Consiliul European, iar la începutul lunii iulie apărea periferică, pe fondul tumultului politic intern, vestea întreruperii plăţilor de Comisie, pe lângă problematicul POSDRU, şi pentru celelalte programe operaţionale cu bugete de ordinul miliardelor de euro – transport, de mediu, regional, de competitivitate. Au urmat noi audituri şi proceduri de remediere a deficienţelor semnalate.
Plăţile nu s-au reluat, se fac corecţii, obiectivele din 2012 par tot mai greu de atins
Plăţile pe aceste programe au rămas întrerupte până în prezent, fiind prelungită peste vacanţa de vară aşteptarea prezentării de către Comisia Europeană a rezultatelor auditurilor, fiind anticipate însă de MAEur „deficienţele majore“ în derularea procedurilor de achiziţii publice aferente unor proiecte.
La începutul lui septembrie au apărut însă veştile despre corecţiile financiare definitive care vor fi aplicate de Comisia Europeană orizontal pe diferite axe ale programelor operaţionale, în cazul POSDRU fiind vorba de un procent de 25%, adică peste 75 de milioane de euro. Pentru celelalte programe corecţiile sunt estimate între 10% şi 25%, fiind în curs procedura de conciliere, iar ministrul Orban a menţionat o cifră totală de ordinul a „câtorva sute de milioane de euro“. Aceşti bani corectaţi ar putea fi realocaţi condiţionat României şi refolosiţi în anii următori pe programe mai corect gestionate.
Salarii mai mari
Altă măsură de la 1 ianuarie 2013, anunţată de ministrul Orban, este egalizarea salariilor tuturor funcţionarilor care lucrează cu fonduri europene la nivelul cel mai ridicat existent acum pentru cei mai bine plătiţi astfel de bugetari, adică cei din Ministerul Dezvoltării Regionale, diferenţele actuale la salarii cu încadrări similare fiind şi de la 1 la 3. Funcţionarii din sistem va trebui stimulaţi, presiunea şi responsabilitatea absorbţiei în ritm alert a unor mari sume de bani europeni fiind de aşteptat să crească în următorii ani, înainte de epuizarea termenului-limită de folosire a banilor. Termen care rămâne 2015, reluarea de preşedintele Băsescu, după revenirea la Palatul Cotroceni, a cererii de prelungire cu un an, până în 2016, neavând sorţi de izbândă deoarece partenerii europeni au considerat că „a trecut momentul potrivit“.
marius.fratila@mediafax.ro
