Mii de administratori de firme şi patroni care au reţinut din salariile angajaţilor contribuţiile la pensii, şomaj şi sănătate, dar nu au plătit un sfanţ către stat se aleg anual cu dosare penale. Culmea este că, deşi Legea evaziunii consideră fapta drept infracţiune, GdS a descoperit că nici un întreprinzător din Dolj nu a fost condamnat până acum la închisoare pentru o astfel de faptă. Mulţi nici măcar nu sunt trimişi în judecată, ci plătesc doar o amendă. Practica aceasta a devenit un fenomen în Dolj.
În fiecare an, mii de administratori de firme, acţionari sau asociaţi se aleg cu dosare penale pentru sumele de bani pe care le reţin salariaţilor pe statele de plată drept stopaj la sursă, dar nu le virează la termen către bugetul consolidat al statului. Legea evaziunii consideră fapta drept infracţiune, care s-ar pedepsi cu închisoare de la unu la trei ani. Numai într-un singur trimestru din anul 2011, Fiscul doljean a sesizat organele de cercetare penală peste 3.000 de cazuri, iar sumele reţinute angajaţilor şi neplătite la stat au ajuns la cifre uriaşe. „Noi am formulat numai pentru trimestrul al doilea al anului 2011 în jur de 2.900 de plângeri penale numai pe Craiova, plus altele din judeţ, ajungând la peste 3.000 de cazuri pentru stopaj la sursă neachitat la termen către Finanţe. Suma totală numai în aceste dosare este de 31 de milioane de lei“, a declarat recent directorul executiv adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, Mihai Antonescu. Poate fi vorba de faptul că taxele şi contribuţiile pentru un singur angajat reprezintă cam jumătate din salariul acestuia sau de faptul că criza economică a secătuit resursele finaciare ale companiilor, dar un lucru este cert: în timp ce multe firme fac eforturi disperate să plătească la stat impozitele şi contribuţiile pentru angajaţi, există mii de societăţi care doar le reţin banii salariaţilor, dar nu îi virează la termen. Fiscul susţine că această practică a devenit un fenomen în Dolj, fără ca organele de cercetare penală să condamne adevăraţii vinovaţi. Din toate aceste cazuri, omul de rând este cel care are de pierdut. În timp ce angajatul căruia i-au fost reţinuţi banii pentru contribuţia la sănătate, de exemplu, este umilit din cauza patronului care nu i-a plătit obligaţiile oprite din salariu. El merge la medic şi atunci i se cere adeverinţă de salariat, dar i se solicită şi ultimul ordin de plată cu care s-au achitat la zi banii către Sănătate. Fără această dovadă, omul nu are dreptul la asistenţă medicală şi nu din vina lui.
Legile se bat cap în cap
Specific în România, cei care nu respectă legea fiscală privind reţinerea şi virarea sumelor ce reprezintă stopaj la sursă au cale liberă să li se aplice legea favorabilă lor. GdS vă arată cum aceeaşi faptă este tratată diferenţiat de două acte normative. În timp ce o lege o cataloghează drept infracţiune, un alt act normativ consideră fapta doar contravenţie, printr-un artificiu lingvistic. Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale prevede clar, la articolul 6, că sumele oprite ca stopaj la sursă, dar care nu sunt virate la stat la timp reprezintă infracţiune: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la trei ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă“. Pe de altă parte, introducerea sintagmei „sau cu amendă“ lasă loc pentru aplicarea amenzilor în locul condamnărilor.
În acelaşi timp, Codul de procedură fiscală, respectiv OG nr. 92/2003 cu modificările şi completările ulterioare încadrează fapta la capitolul contravenţii, dar numai dacă acea faptă nu este catalogată drept infracţiune. La art. 219, actul normativ amintit precizează care sunt faptele care sunt de natura infracţiunilor, printre care şi „p) reţinerea şi nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni“.
Organele de cercetare: „Nu există practică judiciară“
Dar atât poliţiştii, cât şi procurorii se plâng de faptul că în asemenea cazuri este greu de dovedit că fapta a fost comisă „cu intenţie“. Iată cum scapă de pedeapsă mii de angajatori care îşi lasă angajaţii neasiguraţi, deşi le reţin din salarii banii cuveniţi statului, dar nu îi virează la buget. De la Fisc, dosarul ajunge la poliţie şi de acolo la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. Poliţiştii instrumentează cazurile sub supravegherea unui procuror, iar într-un final, Parchetul dă soluţia. Şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Dolj, comisar-şef Leonard Băndoi, a declarat, pentru GdS, că nu este o practică judiciară în România să fie condamnaţi patronii (administratorii sau asociaţii) pentru stopaj la sursă neplătit la termen. Nici măcar nu sunt trimişi în judecată reprezentanţii societăţilor comerciale, ci ei primesc o amendă contravenţională, proporţională cu sumele de plată către stat. „Am luat legătura cu colegii noştri din alte judeţe. Nu există practică judiciară în ţară pentru aşa ceva, adică pentru condamnare pentru stopaj la sursă. În toată ţara există doar câteva cazuri care au trecut şi au fost trimise în judecată. Deci, de aceea, nu există cazuri de condamnare. La noi, în 80% din cazuri sunt sume mici, de la societăţi comerciale mărunte“, a declarat recent Leonard Băndoi. El a mai precizat că, deşi Legea evaziunii fiscale încadrează fapta la infracţiune, „este foarte greu de demonstrat dacă fapta a fost făcută sau nu cu intenţie. Fiscul ar trebui să facă mai întâi un control fiscal la firmele respective, să vadă dacă a fost cu intenţie sau nu fapta, adică dacă aveau bani să plătească sau nu, apoi să trimită plângerea penală“.
Parchetul: „…nu prea e evaziune“
Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, Jean Uncheşelu, a lăsat să se înţeleagă faptul că adevărata evaziune fiscală nu o constituie fapta de la articolul 6, ci o reprezintă cele enumerate la articolul 9 din Legea nr. 241/2005: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive etc. Asemenea infracţiuni se pedepsesc cu închisoare de la doi la opt ani. „Nici nu există practică judiciară în sensul condamnării pentru stopajul la sursă nevirat la stat, nici nu este chiar o evaziune în adevăratul sens al cuvântului. Este o infracţiune cu un pericol abstract considerat de legiuitor, pedepsită cu închisoare de la unu la trei ani. Dar în condiţiile unei activităţi economice perturbate în ultimii ani… Orice infracţiune se vede dacă este săvârşită cu intenţie, în sensul că se verifică dacă angajatorul respectiv avea resursele financiare să plătească aceste contribuţii la stat“, a spus purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. Reprezentantul procurorilor mai spune că, în cele mai multe cazuri, angajatorii îşi plătesc parţial contribuţiile către stat chiar în timp ce este instrumentat cazul lor, explicând astfel de ce sunt lăsaţi în pace patronii rău-platnici către stat.
