Finanţiştii se abat cu controalele asupra firmelor dacă acestea au un grad mare de risc asociat, adică dacă îndeplinesc anumite criterii din care rezultă riscul de a nu-şi plăti impozitele către stat, risc de evaziune fiscală etc. După cum se ştie deja, un control al Fiscului, oricât de neînsemnat ar părea, poate aduce amenzi nedorite companiei.
Dacă finanţiştii descoperă greşeli vechi de doi-trei ani, atunci sumele pe care firma trebuie să le plătească la buget pot fi colosale, pentru că li se adaugă dobânzi şi penalităţi. De aceea GdS vă propune să vă calculaţi singuri riscul la care sunt expuse companiile la care lucraţi sau pe care le deţineţi. În ultimii ani, riscul a crescut în anumite domenii de activitate. Potrivit directorului adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, Ioan Filipescu, care este şi şef al activităţii de inspecţie fiscală, în Dolj există multe firme la care riscul asociat este foarte mare, drept pentru care companiile sunt predispuse la controale fiscale.
Problema este că gradul de risc al unei companii nu este dat de un soft anume, ci inspectorii fiscali pun cap la cap datele pe care le extrag din sistem. Dacă finanţiştii se uită unde trebuie, atunci vor fi verificaţi toţi cei ale căror firme acumulează puncte mari de risc.
Domenii vulnerabile
Dar ce caută oamenii Fiscului? În primul rând, se verifică domeniul de activitate al firmei. Ioan Filipescu spune că domeniile cele mai vulnerabile la control sunt „comerţul cu cereale – sau era până la apariţia taxării inverse, cu legume -fructe şi cu carne. În general, sunt probleme la produsele agroalimentare, cele mai multe fiind aduse din spaţiul intracomunitar, din Grecia, Spania, Franţa şi Bulgaria. Este un du-te-vino pe graniţă cu astfel de produse!“. În al doilea rând, pe lângă domeniul firmei, mai contează şi cifra de afaceri, corelată cu profitul (sau cu pierderea) şi cu rentabilitatea firmei. Reprezentantul Fiscului susţine că sunt verificate companiile care, deşi au avut cifre mari de afaceri, ani la rând înregistrează pierderi. De asemenea, în calculul riscului se ţine cont şi de cuantumul profitului: dacă o societate rulează milioane de lei într‑un an şi la final profitul este de numai câteva mii de lei, atunci Fiscul devine suspicios. În plus, mai există şi sesizări şi reclamaţii de la foşti asociaţi, de la foşti angajaţi care ştiu să dea detalii importante oamenilor legii.
Greşelile firmei, vânate de Fisc
Informaţiile din declaraţiile fiscale sunt cel mai bun motiv pentru Fisc să descopere neconcordanţe. Companiile depun la Fisc Declaraţia 394 în care trebuie să declare clienţii şi furnizorii de pe piaţa internă. De asemenea, există şi Declaraţia 390, privind achiziţiile intracomunitare şi care atestă către ce furnizor ai livrat la extern sau de la ce client din Uniunea Europeană s-a aprovizionat firma doljeană. Fiscul face verificări să vadă neconcordanţe, adică dacă şi clientul declarat de tine a declarat la rându-i că i-ai furnizat marfa. Dacă nu există sincronizări, atunci firma se poate aştepta la controale din partea Fiscului.
Un alt criteriu după care se ghidează Fiscul este „depunerea cu mare frecvenţă a unor declaraţii rectificative“, susţine Filipescu. Adică dacă o societate declară anumite impozite şi taxe la Fisc şi după aceea revine frecvent asupra declaraţiei iniţiale şi schimbă datele de afaceri ale firmei, atunci se creează suspiciuni.
Cele mai mari suspiciuni pentru Fisc sunt deconturile eronate de TVA. Dacă există firme care greşesc des sumele din deconturi, atunci există un risc mai mare ca DGFP Dolj să-şi trimită inspectorii în control la acel agent economic. Astfel, firma care îndeplineşte toate aceste criterii sau cele mai multe dintre ele este luată în analiză de finanţişti şi cu cât gradul de risc este mai mare, cu atât vor „scotoci“ inspectorii fiscali prin evidenţele contabile.
