Am încercat să aflăm ce şanse au copiii supradotaţi, cu talente deosebite. Din nefericire, în România nu există centre de excelenţă subvenţionate de stat, ci doar ONG-uri particulare, care încearcă să ajute copiii deosebiţi prin burse de studiu sau promovare naţională sau internaţională.
Exemple de copii excepţionali avem multe în judeţul nostru. Putem vorbi de sute dacă îi amintim doar pe cei 97 de elevi doljeni care au obţinut rezultate deosebite la olimpiadele naţionale sau internaţionale, apoi Ioana Lucia Ghivercea, care la numai nouă ani s-a calificat la Campionatul Mondial de Balet din SUA. Apoi, Alina Păun, elevă a Liceului Teoretic „Henri Coandă“ din Craiova, câştigătoare a zeci de premii naţionale şi internaţionale de interpretare, Victor Pădureanu, un as al matematicii, Adela Liculescu şi Mihai Diaconescu – pianişti de excepţie ai scenei naţionale şi internaţionale şcoliţi pe băncile Liceului de Artă „Marin Sorescu“, luaţi sub aripa maestrului Walter Krafft, ajunşi deja pe scena Filarmonicii din Viena… Sunt doar câteva nume… Zeci de copii minunaţi ai Craiovei rămân însă în anonimat, iar pentru o şansă a recunoaşterii talentului iau drumul străinătăţii.
Copiii supradotaţi sunt speciali
Conform Wikipedia, supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple faţete, având ca element comun excepţionalitatea şi fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacităţi intelectuale şi aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic. Totuşi, supradotaţii constituie un grup aparte, care se diferenţiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învăţare, mod de interacţionare cu semenii etc. Tocmai de aceea, trebuie consideraţi persoane cu nevoi speciale. Conform coeficientului de inteligenţă pentru indicarea supradotării se disting şapte niveluri 85 – 99 – nivel normal, 100 – 114 – nivel superior, 115 – 129 – isteţ, 130 – 144 – înzestrat, 145 – 159 – foarte înzestrat, 160 – 180 – extrem de înzestrat, 180 – geniu. Elevul supradotat este considerat acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei (la nivel psihometric, peste 130), observându-se diferenţe cognitive atât la nivel cantitativ, cât şi calitativ, o maturitate mai mare (percepţie şi memorie vizuală), dezvoltarea capacităţii metacognitive la o vârstă timpurie (aproximativ 6 ani) şi intuiţie în rezolvarea problemelor, talent creativ şi motivaţie intrinsecă pentru învăţare, precocitate şi talent. Definiţia completă a supradotării a fost prezentată în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educaţie a Ministerului Educaţiei din Statele Unite. Conform acesteia, copiii supradotaţi şi talentaţi sunt capabili de performanţe ridicate, care demonstrează achiziţii şi/sau abilităţi potenţiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale şi reprezentative, capacitate psihomotorie. Educaţia copiilor supradotaţi nu este o educaţie elitistică, nu se adresează unui procent redus din educaţia şcolară, ci, prin programele de acumulare, accelerare şi îndrumare, sunt promovate, formate şi dezvoltate abilităţile naturale şi potenţialele tuturor categoriilor de copii. Sunt consideraţi supradotaţi acei indivizi care prezintă spontaneitate (naturaleţe) şi/sau un înalt potenţial (randament) în oricare dintre următoarele domenii: abilitate intelectuală generală, talent academic, abilităţi de gândire creativă, abilităţi de lider, artele vizuale şi de reprezentare: pictură, sculptură, desen, dans, muzică vocală şi instrumentală şi teatru sau abilităţi psihomotorii-niveluri înalte de performanţă sportivă şi abilităţi manuale.
Profilul pedagogic al copiilor înzestraţi
Folosesc de obicei un vocabular bogat şi adecvat, preferând cărţi peste nivelul lor de vârstă, sunt deschişi, dornici să comenteze materialele citite sau situaţii sociale, îşi dedică timp pentru pasiunea proprie şi pentru proiecte speciale, au rezultate şcolare deosebit de bune, sunt gânditori, fluenţi, capabili să genereze posibilităţi, consecinţe sau idei înrudite, extrem de originali şi sensibili- cam aşa arată, conform specialiştilor, profilul copilului cu înclinaţii deosebite. Sunt printre noi, însă îi ignorăm de cele mai multe ori , chiar dacă aceşti micuţi au multe de spus şi dovedit. Aceşti copii ar necesita programe sau servicii educative superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa şcolară, în vederea realizării contribuţiei lor faţă de sine şi faţă de societate. Din nefericire însă, astfel de programe nu există în unităţile de învăţământ de stat din România. În luna martie 2008, parlamentul a adoptat o lege prin care elevii de la sate cu rezultate bune la învăţătură, dar săraci să poată învăţa la şcolile importante din marile oraşe pe cheltuiala statului. „Se încearcă de câţiva ani implementarea acestui program guvernamental şi în unităţile de învăţământ doljene. Din nefericire, la noi nu a funcţionat. Potrivit acestei legi, 25 de copii de clasa a IV-a, capabili de performanţă, ar trebui selectaţi anual de inspectoratul şcolar şi aduşi în şcolile de prestigiu din Craiova. În primul an am avut trei dosare, însă în ultima clipă părinţii s-au răzgândit să îşi trimită copiii de la ţară, într-un internat la Craiova. Un copil de zece ani rupt din sânul familiei poate avea un şoc, este adevărat… Numărul dosarelor a scăzut, această lege a avut hibe încă de la început, nu există standarde de raportare a nivelului de supradotare. Un copil isteţ într-o clasă în mediul rural, adus într-o şcoală din Craiova, poate să nu înregistreze aceleaşi rezultate. Este uşor de descoperit un copil supradotat atunci când are aptitudini speciale, diagnosticate precoce: muzică, dans, desen, însă cele ştiinţifice sunt mai greu de evidenţiat“, a menţionat Adriana Rotaru, director la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) Dolj. Potrivit reprezentanţilor CJRAE, dar şi specialiştilor internaţionali calificaţi în identificarea geniilor, importanţa identificării timpurii a supradotaţilor este primordială. Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat, din cauza unor aşteptări stereotipe de randament ridicat, false aşteptări, lipsa motivaţiei din partea elevului pentru participarea la o educaţie standardizată, încercarea de a nu-şi trăda înaltele abilităţi, neputinţele, comportament inadecvat şi timiditate. Tocmai de aceea, sprijinul părinţilor şi al profesorilor sunt decisive în dezvoltarea talentului copilului supradotat. Multe teste de inteligenţă şi de aptitudini folosite în unele ţări au fost iniţial validate şi în alte ţări cu culturi diferite; or, evaluarea unui copil sau tânăr trebuie foarte bine studiată, înseamnă că aceste instrumente nu trebuie transferate direct, fără să fi fost mai întâi validate în mod adecvat, ţinând seama de condiţiile specifice ţării respective şi fiind aplicate corect. Un diagnostic bun îşi propune aprecierea nivelului intelectual al subiectului examinat, cu probe fiabile dintre factorii fundamentali de tip cognitiv, adică testele de inteligenţă fluidă şi cristalizată, de aptitudini verbale, numerice şi spaţiale. Dacă punctajele sunt scăzute, profesorii pot fi avertizaţi că orele lor sunt prea dificile. Testele de aptitudini au o funcţie mult mai importantă decât testele anterior menţionate. Astfel se descoperă că există copii a căror aptitudine intelectuală nu le poate explica problemele educative şi alţi copii capabili, dar care nu obţin rezultate bune. Pentru a înţelege supradotaţii din punct de vedere motivaţional, se folosesc teste direcţionate spre inteligenţa spirituală sau inteligenţa emoţională.
Mulţi dintre copiii de excepţie se pierd pe drumul spre recunoaştere
Deşi copiii excepţional de talentaţi au la fel de multe şanse de reuşită în viaţă precum copiii normali, doar 3% dintre cei supradotaţi reuşesc cu adevărat în viaţă, se arată într-un studiu realizat în Marea Britanie, publicat de dailymail.com. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 210 copii supradotaţi şi a arătat că doar 3% dintre aceştia au reuşit să împlinească promisiunile din copilărie. Doar jumătate dintre ei au avut „succes convenţional“ ,cum îl descrie autoarea studiului, profesoara Joan Freeman. „La vârsta de şase – şapte ani, copiii supradotaţi au un potenţial pentru a face lucruri incredibile, dar mulţi dintre ei sunt implicaţi în situaţii în care potenţialul lor nu este exploatat“, declară aceasta. Autoarea studiului a urmărit evoluţia copiilor supradotaţi în domenii precum matematică, artă sau muzică din 1974 până în prezent. Mulţi dintre cei care nu au reuşit să exceleze fie pentru că au fost privaţi de copilărie, fie pentru că au fost supuşi unei presiuni prea mari din partea părinţilor sau au fost despărţiţi de prieteni, ajungând să aibă tot mai puţini apropiaţi. Parte a problemei copiilor supradotaţi este faptul că ei pot excela cu uşurinţă în multe domenii şi mulţi trebuie să încerce câteva opţiuni înainte de a decide asupra unei singure discipline, se precizează în acelaşi studiu. (Sursa: HEPTA)
