14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Ultimul meu clopoţel

În urmă cu aproximativ un an, GdS v-a prezentat povestea unei eleve de la Şcoala nr. 2 din Calafat, aflată la un pas de a refuza să mai meargă la cursuri („Condamnat să fii olimpic în Calafat“ -5 iunie 2009) din cauza atitudinii unor dascăli şi a ironiei colegilor. A terminat clasele V-VIII cu media zece, iar în aceste zile a susţinut examen pentru probele de aptitudini, pentru a urma cursurile unei clase bilingve la CN „Carol I“. A avut „surpriza“ să constate că şi media finală i-a fost greşit afişată… Dorinţa cea mai mare a Ioanei Goga a fost aceea de a susţine un discurs la sfârşit de gimnaziu în faţa profesorilor şi a colegilor. A fost sfătuită însă să renunţe la acest vis. De aceea, a trimis mesajul GdS…

„«Cei slabi nu pot să ierte. Iertarea este privilegiul celor puternici», spunea Mahatma Gandhi (părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente – n.r.). Eu consider că poate fi vorba despre iertare doar în cazul persoanelor superioare ţie. O să fiu sinceră, a durat ceva, dar, în cele din urmă, am realizat care a fost «păcatul» meu de neiertat în faţa elevilor şi profesorilor acestei şcoli. Am avut tupeul de a avea o personalitate foarte bine definită, sigur am auzit clişeul cu «fiecare este unic în felul său» de la mulţi profesori, dar ce s-a întâmplat cu singura care a avut curajul să fie diferită? Păi a fost pusă la zid, normal, considerată o ciudată şi tratată ca atare. Iar acum, când sunt suficient de matură ca să o fac, mă întreb oare ce îmi pot oferi mie nişte oameni cu vederi atât de reduse? Este doar firească atitudinea copiilor în momentul în care cei care ar trebui să le fie modele se poartă astfel şi, deci, nu reuşesc să se ridice la acest statut. Într-o şcoală de şabloane, eu am îndrăznit să ies din tipare, nu prin vestimentaţie extravagantă, nu prin machiaj şi nu prin lipsă de respect, din păcate respect am avut în exces faţă de nişte oameni care nu erau capabili să îmi ofere acelaşi lucru, ci prin curajul de a-mi asuma responsabilitatea pentru acţiunile mele, de a avea o opinie proprie, pe care să o rostesc cu voce tare. Nu ştiu dacă aţi auzit până acum de această teorie, dar mie mi se pare raţionament elementar. Oamenii devin ceea ce restul le spun că sunt atât prin fapte, cât şi prin vorbe şi cele mai bune exemple pentru asta suntem eu şi colegii mei. Ceea ce urmează să spun o să li se pară şocant chiar şi lor, pentru că atunci erau prea mici să realizeze şi acum sunt prea mari ca să le mai pese. Ei au fost trataţi ca nişte animale de «a doua mamă a noastră», atacaţi atât verbal, cât şi fizic oricând avea doamna o zi mai proastă. Noi eram cei mai răi din întreaga şcoală, eram tâmpiţi, proşti şi multe altele. În ceea ce mă priveşte, deoarece am spus că şi eu sunt un exemplu al propriei mele teorii, mi s-a spus atât de răspicat de atât de multe ori «te crezi superioară», încât, deşi nu mă gândisem la asta până atunci, am început să cred cu adevărat că sunt. Ei bine, da, sunt superioară şi prin urmare mă şi cred superioară şi nu văd care e problema şi de ce ar trebui să îmi fie ruşine. Nu e ca şi cum e adevărat stereotipul cu «toţi suntem egali», regret să vă dezamăgesc, dar nu suntem. Nu ne naştem egali şi nu murim egali, nu suntem la fel de frumoşi, nu suntem la fel de deştepţi şi nu avem aceleaşi talente. Deci mi se pare doar normal să nu mă consider egalul unei persoane care are 7 la română când eu sunt olimpică la română sau egalul unei persoane cu 5 la matematică atunci când eu am 10 la matematică.
Nu generalizez, nu este vorba despre întregul colectiv de profesori al clasei mele, doar de majoritatea. Celorlalţi vă mulţumesc sincer. Un bun profesor trebuie să fie înainte de toate un bun pedagog şi, din păcate, am fost şocată să observ superficialitatea cu care domnii profesori judecă foarte multe situaţii şi caracterul propriilor elevi. Este chiar dureros că, de fapt, nu au habar cui predau. În încheiere aş vrea doar să mai spun că am câştigat.Aţi vrut să mă învăţaţi că nu te lupţi cu sistemul, că pur şi simplu te modelezi după el şi suporţi. Nu contează că ţi se pare greşit, imoral, dacă vrei să rezişti te schimbi. Ei bine, chiar şi aici aţi dat greş. Eu plec din această şcoală cu fruntea sus şi foarte mândră de cine sunt. Plec uşurată pentru că ştiu că mă aşteaptă o viaţă mai bună, pentru că orice s-ar întâmpla o să fie mai bine ca aici. Din păcate, sunteţi nişte oameni mari foarte mici. Eu vă voi uita, în momentul în care o să sfârşesc acest eseu nu o să mai ştiu cine sunteţi, pe când dumneavoastră, oare, mă veţi uita vreodată? Eu cred că vă veţi surprinde gândindu-vă la mine fară să vreţi, că mă veţi vedea pe mine în orice copil cu o oarecare personalitate şi mă veţi urî la fel de mult ca şi acum. Cu timpul vom vedea dacă am avut dreptate. Puteţi însă răsufla usuraţi, nu cred că veţi mai avea vreun elev ca mine“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

14 COMENTARII