Preţurile bunurilor de consum au crescut în 20 de ani cu 336.522%. Un leu din iunie 2005 era egal cu 0,000379 lei faţă de un leu din octombrie 1990 (în sensul că avea o putere de cumpărare de acea valoare). După ce trecem la euro ca monedă naţională şi după ce depăşim şocurile adoptării noii monede abia atunci se poate pune economia pe picioare. GdS a efectuat o analiză a trecutului economico-monetar, utilizând date de la Banca Naţională a României (BNR) şi Institutul Naţional de Statistică (INS).
S-au împlinit două decenii de când românii au trecut la capitalism, adaptat la condiţiile din ţara noastră. GdS a publicat primul articol legat de acest subiect luna trecută, prezentând unde ne situăm în acest moment în ceea ce priveşte importanţa locului de muncă, gradul de îndatorare şi evoluţia firmelor şi a economiei subterane. În articolul de astăzi abordăm evoluţia României în ultimii 20 de ani privind masa monetară în circulaţie, scăderea continuă a puterii de cumpărare a monedei şi arătăm cum s-au împrumutat românii din bănci în toţi aceşti ani. O analiză realizată de BNR Dolj, utilizând şi cifre de la INS, ne arată cum s-a descurcat România pe domeniile prezentate mai sus în ultimele două decenii. Pentru a separa lucrurile şi pentru acurateţea datelor, BNR a prezentat evoluţia indicatorilor solicitaţi de GdS astfel: până în anul 2005 – exprimaţi în lei vechi, din iunie 2005 şi până la finele lui 2009 – exprimaţi în lei noi (RON), după denominarea monedei naţionale, adică după tăierea a patru zerouri din „coada“ leului românesc.
De asemenea, prezentăm ce se poate întâmpla în viitor (2014-2015), după ce vom trece la euro ca monedă naţională. Acesta fiind cel mai important eveniment aşteptat de acum înainte din punct de vedere economic.
Mai mulţi bani în circulaţie, putere de cumpărare scăzută
Potrivit BNR Dolj, la finalul anului 1989, masa monetară intermediară (numerar în circulaţie şi depozite cu durată iniţială până la doi ani) era de 420 de miliarde de lei vechi (exprimat în lei noi înseamnă 42 de milioane de lei), iar în iunie 2005 crescuse la 740.003 miliarde de lei vechi (74 de miliarde de lei). Din iunie 2005 până în octombrie 2009, masa monetară despre care vorbim a tot urcat până la 182,56 miliarde de lei (RON), arată studiul BNR Dolj. Cu alte cuvinte, în 20 de ani, masa monetară din circulaţie a urcat vertiginos, crescând de la 42 de milioane la 182 de miliarde de lei. În ultimii 20 de ani preţurile au crescut spectaculos. Pe baza datelor de la INS, indicele preţurilor de consum era în decembrie 1990 de 137% comparativ cu octombrie 1990 (dată luată ca 100%). În iunie 2005, comparativ tot cu octombrie 1990, indicele preţurilor de consum a avut un urcuş uriaş de 261.786%. Pe finalul anului 2009, acest indice al preţurilor a urcat la 336.522% faţă de 1990. Facem precizarea că nu există date statistice referitoare la indicele preţurilor de consum pe anul 1989, motiv pentru care s-a luat drept etalon anul 1990. În 1989, salariul mediu nominal lunar era de 3.064 lei, potrivit INS. În iunie 2005, salariul urcase deja la 7.216.063 de lei vechi. După denominare, la finalul anului 2008, salariul mediu din ţara noastră a urcat la 1.309 lei noi.
Cum a scăzut puterea de cumpărare a banilor noştri
În ultimii 20 de ani, românii au putut cumpăra din ce în ce mai puţine lucruri cu aceiaşi bani. Procesul inflaţionist a continuat în fiecare an. Puterea de cumpărare a leului în perioada decembrie 1989 – iunie 2005 a scăzut cu 99,9621%. „Aceasta înseamnă că puterea de cumpărare a leului în iulie 2005 a fost echivalentă cu 0,000379 lei în octombrie 1990“, susţin reprezentanţii BNR Dolj, care au folosit date statistice în analiza lor. În 2009, faţă de iunie 2005, leul a slăbit şi mai mult, în sensul că se puteau cumpăra şi mai puţine produse şi servicii cu aceiaşi bani. Ca şi cifre, „puterea de cumpărare a leului în această perioadă a scăzut cu 22,2093%. Aceasta înseamnă că puterea de cumpărare a leului în octombrie 2009 este echivalentă cu 0,7779 lei în iunie 2005“, arată datele oficiale transmise de sursele citate.
Tranziţia la economia de piaţă a lăsat o amprentă dură asupra românilor: inflaţia uriaşă, temperată abia în ultimii ani, a făcut ca oamenii să îşi permită să cumpere mai puţine produse cu veniturile actuale.
„Rezultatele obţinute sunt sugestive chiar prin dificultatea cu care le citim. În schimb, dacă spunem că un leu în octombrie 1990 este echivalent cu aproximativ 2.643 lei în iulie 2005, ne dăm seama mult mai bine de amploarea procesului inflaţionist prin care a trecut România, care a erodat puterea de cumpărare a monedei naţionale. În perioada iunie 2005 – octombrie 2009, erodarea puterii de cumpărare a leului de către inflaţie a fost de intensitate mult mai mică (un leu în iunie 2005 este echivalent cu aproximativ 1,28 lei în octombrie 2009)“, a precizat directorul BNR Dolj, Gheorghe Gherghinescu.
Românii se împrumută în valută
În urmă cu 20 de ani, creditul neguvernamental era preponderent în lei – 790 de miliarde de lei vechi (79 de milioane de lei). În 1989, românii se împrumutaseră în valută doar de 20 de miliarde de lei vechi (2 milioane de lei). În iunie 2005, proporţia se schimbă: împrumuturile în lei totalizau 195.431 miliarde de lei vechi (19,54 miliarde lei), iar cele în valută ajunseseră la 294.132 lei vechi (29,41 miliarde lei). În octombrie 2009, conform datelor de la BNR Dolj, creditele neguvernamentale în lei erau de numai 79,783 miliarde de lei (RON), iar cele în valută urcaseră la 121,431 miliarde de lei.
România în viitor: euro – monedă naţională
Începând cu martie 2003, BNR a introdus euro ca monedă de referinţă pentru calcularea cursului leului, după 12 ani în care piaţa valutară românească a folosit moneda americană ca valută de raportare. În viitorul apropiat cel mai important lucru pentru economie este ieşirea din criza în care ne aflăm. Pe termen mediu, însă, economia trebuie să se pregătească pentru trecerea la euro ca monedă naţională, la fel ca alte stat membre ale Uniunii Europene. Rămâne de văzut cât de pregătită va fi economia pentru adoptarea monedei unice şi dacă trecerea se face la începutul anului 2015, aşa cum este preconizat. Omul de rând se teme de creşterea preţurilor prin rotunjire, după ce trecem la euro. Pentru persoanele juridice ar fi avantajoasă trecerea la euro pentru că dispare riscul valutar. Specialiştii văd mai multe avantaje decât dezavantaje pentru trecerea la euro, proces care se pregăteşte îndelung. „Avantajele adoptării monedei unice sunt evidente. Cresc schimburile comerciale cu celelalte ţări membre ale Uniunii Monetare, iar acest lucru stimulează substanţial creşterea producţiei. De asemenea, scad costurile tranzacţiilor, creşte concurenţa şi transparenţa preţurilor, iar riscul cursului de schimb pe termen lung este înlăturat. Pe lângă avantajele în domeniul schimburilor comerciale, mai există şi alte avantaje ale adoptării euro, cum ar fi prime de risc mai scăzute la împrumuturile externe (publice şi private)“, susţin reprezentanţii BNR Dolj.
Ca şi dezavantaje, adoptarea euro poate ridica o serie de probleme enumerate de BNR la nivel macroeconomic. Potrivit sursei citate, „dacă e să evaluăm costurile adoptării euro, trebuie ţinut cont de amploarea şi frecvenţa şocurilor asimetrice (evoluţia rapidă a creditului acordat sectorului privat, persistenţa deficitelor ample de cont curent), de costurile acceptării unei politici monetare armonizate cu cea a zonei euro mai mult decât cu condiţiile interne“. Mai mulţi analişti economici au anunţat pe parcursul anului 2009 că România ar fi trecut mai uşor peste această criză dacă am fi trecut mai demult la euro. Pentru adoptarea monedei unice trebuie îndeplinite mai multe condiţii, printre care se numără şi o evoluţie echilibrată a cursului de schimb leu-euro.
