Viorel Gârbaciu a rămas peste ani acelaşi om însetat de cultură şi veşnic în slujba ei. Cu toate piedicile unei societăţi interesate doar de profit, Gârbaciu oferă mereu hrană spirituală celor dornici de cultură.
Nebuni de lună plină
Viorel Gârbaciu şi-a lansat primul volum de poezie pentru adulţi în iulie 2007, autorul publicând anterior şapte cărţi pentru copii. „Nebuni de lună plină“ este titlul volumului de poezie al maestrului Viorel Gârbaciu. „Trubadur al cuvântului care ar părea datat pentru că e doar veşnic, Viorel Gârbaciu scoate din lira Domniei sale sunetele sentimentului etern omenesc, cu care ne raportăm la iubire, la pierderea şi, mai cu seamă, la îndoielile ei, care, pentru rafinaţii trişti ai vieţii interioare, pot avea mai mare preţ decât iubirea însăşi. Viorel Gârbaciu este unul dintre frumoşii nebuni ai micilor oraşe, graţie cărora ne dăm seama că poezia supravieţuieşte“, a scris Gheorghe Grigurcu pe coperta IV a volumului de poezie.
Vacanţe la Teleşti
Ce înseamnă Paştele pentru Viorel Gârbaciu? „Încă din copilărie am rămas cu aceeaşi impresie în suflet, în fiinţa mea: Paştele este sărbătoarea cea mai plină de puritate şi curăţenie dintre toate sărbătorile creştine. Alături de Crăciun, Paştele este cea mai importantă sărbătoare din tot anul calendaristic al creştinilor. Trebuie spus că, de-a lungul timpului, Crăciunul şi-a pierdut din importanţă. Spun asta pentru că, de Crăciun, foarte puţină lume mai merge la biserică. Dar ce înseamnă o sărbătoare creştină fără a merge la biserică, fără rugăciune şi evlavie? Sărbătoarea presupune primenire sufletească, dar şi trupească. Ţinem post în perioada premergătoare Paştelui, ne înnoim sufletul, mergem la biserică, suntem mai buni, mai miloşi şi mai evlavioşi. Ne umplem sufletul de bucuria Învierii“, a spus Viorel Gârbaciu.
Paştele în vechile sate gorjeneşti
Poetul Viorel Gârbaciu îşi aminteşte şi acum bucuria copilăriei din preajma Sărbătorii Pascale. „Era frumos de Paşte în satele noastre. Am vorbit de primenirea sufletului, dar şi de cea a trupului. Femeile din urmă cu 50 de ani îşi pregăteau costumele populare toată iarna şi primăvara înainte de Paşte. Nimeni nu ştia cum va fi costumul, nici măcar cea mai bună prietenă a unei femei nu ştia care va fi modelul sau culorile. De aici vine şi diversitatea fantastică a costumelor populare gorjeneşti. Bunica lucra şi avea multe costume populare păstrate în lada de zestre, frumoase, unice“, a povestit poetul. Cea mai mare bucurie a copilului Viorel Gârbaciu erau ouăle roşii primite de Paşte de la părinţi: „Cred că, din vremuri străvechi, cea mai mare bucurie a unui copil este şi va fi în continuare oul roşu. Îmi amintesc cu emoţie cum tata mergea prin sat să-mi caute măcar un ou de câţă, pentru că acesta este cel mai tare în coajă. Când mergeam la biserică, ciocneam cu alţi copii şi îi băteam. Era tare oul meu de câţă căutat de tata. Era frumos. Este şi acum o bucurie să ciocneşti un ou roşu cu cei dragi, în ziua de Paşte, în bătaia soarelui, în mirosul florilor de primăvară. Ţi se umple sufletul de minunea naturii care înverzeşte, care sărbătoreşte Învierea Domnului Iisus“.
Paştele îşi păstrează şi acum puritatea
Frumuseţea şi puritatea Sărbătorii Învierii Domnului îl emoţionează şi astăzi pe Viorel Gârbaciu. Este momentul în care familia se reuneşte, iar liniştea şi evlavia îi ghidează existenţa, după cum spune poetul: „Sărbătoarea Pascală este la fel de pură. Mergem la biserică toţi patru: eu, soţia şi cei doi fii ai noştri. Apoi ne ducem la casa bătrânească din Teleşti. Printre flori, pomi şi iarbă, altfel se simte Învierea Domnului. Una dintre cele mai importante zile ale Paştelui este cea de-a treia, când merg la cimitir pentru că se pun parastasele. Doar într-un singur an nu am mers de Paşte la mormântul părinţilor mei. O să merg cu fiul meu cel mare cu parastasul. Să ne bucurăm cu toţii de Învierea Domnului Iisus Hristos! Să fim mai buni, mai miloşi şi cu suflete curate!“.
