Dacă scăpăm de recesiune în 2009, şansele de redresare în 2010 cresc considerabil, mergând pe premisa că, de acolo de unde a început, în Statele Unite ale Americii, situaţia va reveni pe un trend ascendent. Ajutorul va fi un pachet oferit de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană de Investiţii sau Banca Mondială, varianta unui acord cu primele două deţinând cea mai mare probabilitate.
Guvernul României a luat măsuri, a redus cheltuielile, însă prea puţin. În luna ianuarie anul curent, ţara noastră a înregistrat un excedent bugetar, însă din aprilie cel mai sigur vom consemna un deficit consistent.
Ca să captăm încrederea în investitori şi în instituţiile de rating este nevoie de mai mult decât de o joacă a declaraţiilor. Avem nevoie de o guvernare adevărată, cu scopul declarat de a ieşi din impasul actual.
În campania electorală au fost multe promisiuni care nu pot fi însă realizate. Au fost vorbe aruncate în lanul de grâu ca un insecticid ce duce la o cultură bună doar pentru vot. Nu putem reuşi decât dacă se iau măsuri concrete, măsuri ce rămân definitive fără să se revină asupra lor de teama alegerilor prezidenţiale, europarlamentare sau a unor mişcări sindicale în masă.
De câţi bani am avea nevoie pentru a ieşi din impas?
De cât mai mulţi cu putinţă – un miliard de euro nu este de ajuns, nici poate zece. Ionuţ Dumitru, economistul-şef Raiffeisen Bank, a estimat că suma necesară se situează între 8 şi 17 miliarde de euro.
Mai important decât să obţinem bani este în ce condiţii o vom face şi, mai important, cum îi vom cheltui. Un acord cu FMI presupune o corecţie pe cheltuieli şi un adaos pe venituri. Practic, pentru un împrumut/acord, fondul ne cere să fim raţionali şi eficienţi. Înseamnă condiţii pe venituri şi cheltuieli, iar cele mai probabile ar fi o cotă unică mai mare şi/sau o taxă pe valoarea adăugată cu un procent-două mai ridicată. Aceste două variante nu sunt dorite de guvernanţi, deoarece pot duce la pierderea electoratului, iar pentru ei acest aspect este primordial. Un exemplu ar fi Ungaria, unde taxa pe valoarea adăugată a crescut consistent. Un credit de la o instituţie internaţională poate ridica ratingul de ţară, şi astfel poate o să putem scăpa de non-investment grade-ul dat de agenţiile de profil.
În perioada 11-25 martie, o delegaţie a FMI este prezentă în Bucureşti pentru a discuta un acord şi condiţiile aferente acestuia. Deşi se doreşte să credem că acest credit reprezintă „o centură“ de protecţie, ţara noastră are nevoie de bani pentru a acoperi deficitul extern. Ar fi morală o explicaţie la „centura“ de care vorbea dl Băsescu. Vrea să convingă delegaţii FMI şi opinia publică de faptul că ţara noastră nu are nevoie urgentă de bani, în aşa fel încât condiţiile impuse să fie minime. Este un lucru bun, dar rămâne de văzut dacă vor înghiţi pastila cei de la FMI.
Adrian SIMION
