Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, îl defineşte pe preot ca fiind „omul lui Dumnezeu“ în lume. Acesta este cel care are puterea şi darul de a lucra în numele Domnului.
Marian Hantea este preot la Parohia Filiaşi. A simţit chemarea să fie alături de oameni, să-i sprijine moral şi să-i ajute la nevoie. Deşi iniţial alesese o meserie în domeniul economic, urmând astfel cariera mamei, şi-a ascultat chemarea către Dumnezeu, înscriindu-se la Facultatea de Teologie, după exemplul tatălui, care este preot. După absolvirea facultăţii a urmat cursuri de masterat în cadrul aceleaşi instituţii universitare, specializarea Doctrină şi cultură, iar apoi a urmat şi Facultatea de Drept. „Slujitorul altarului este chemat să-l reprezinte pe Dumnezeu şi să împărtăşească darurile şi binefacerile Lui prin Sfintele Taine. Preotul trebuie să aibă ca model pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos, care a spus: „Nu caut voia mea, ci voia Celui ce m-a trimis“ (Ioan 5, 30). În Sfânta Scriptură, preotul este numit «păstor de suflete» deoarece el este cel care trebuie să aibă grijă de viaţa credincioşilor, de sufletele acestora, ca ei să nu cadă în robia păcatelor, iar scopul ultim este cel de mântuire. Ce aş fi putut alege mai frumos decât a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor şi a-i ajuta pe aceştia pentru a intra în Împărăţia Cerurilor?“, a spus părintele Hantea. Pe lângă frumuseţea slujirii, preotul se confruntă şi cu foarte multe greutăţi, pe care viaţa le rezervă, după cum ne-a mărturisit părintele. Însă, punându-şi nădejdea în Dumnezeu, Crucea lui Hristos – pe care fiecare trebuie să o ducă – i se pare mult mai uşoară.
Marian Hantea a fost hirotonit preot pe 17 august 2002 pentru Parohia Sfârcea. În anul 2007 a fost numit suplinitor la Parohia Racoviţa pentru a se ocupa cu definitivarea lucrărilor la biserica nouă, pe 28 octombrie 2007 având loc sfinţirea acestui locaş de cult de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan Savu, drept pentru care i-a fost acordat rangul de iconom (păstrător al Tainelor lui Dumnezeu). Începând cu 1 aprilie 2008 a fost transferat la Parohia Filiaşi I, în postul II, pentru a continua activitatea pastorală, misionară şi învăţătorească.
Căsătoria, binecuvântarea lui Dumnezeu
Are 31 de ani, este căsătorit şi tatăl unei fetiţe de şase ani, Iulia Ştefania, care i-a unit foarte mult pe soţii Hantea şi le-a adus darul suprem al lui Dumnezeu, după cum ne-a mărturisit preotul. „Un copil este o împlinire, este darul suprem pe care doi oameni îl pot primi de la Dumnezeu. După ce tinerii se cunosc, se iubesc, trebuie să se unească, iar căsătoria este binecuvântarea lui Dumnezeu“, a adăugat părintele Hantea.
Postul Paştelui
Aflându-ne în perioada celui mai important post de peste an, Postul Paştelui, părintele Hantea ne-a dat câteva sfaturi pentru curăţirea sufletului. După cum se ştie, postul este reţinerea totală sau parţială de la anumite alimente şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios şi moral. Postul trupesc (renunţarea la carne, lapte, ouă) trebuie însoţit de postul sufletesc (renunţarea la fapte rele). „Cel mai important post de peste an este Postul Paştelui sau al Păresimilor, cel mai aspru rânduit de biserică şi care durează şapte săptămâni. Postul este o rânduială dumnezeiască, dată pentru mântuirea noastră, Însuşi Mântuitorul Hristos a postit. Postul Paştelui ne aminteşte de suferinţele Domnului Iisus Hristos şi, totodată, ne pregăteşte pentru întâmpinarea Sărbătorii Învierii Domnului. Nu trebuie să simţim postul ca pe o povară. Necunoscând însemnătatea şi binefacerile acestuia, unii oameni se întristează când aud de post. Asemenea credincioşi reduc postul la o oprelişte de la anumite mâncăruri, fără să pătrundă sensul adânc şi scopul său spiritual“, a spus părintele Marian Hantea. Postul sufletesc şi cel trupesc trebuie completate cu rugăciunea, cu faptele bune şi cu ajutorarea celor nevoiaşi. Este greşit a socoti vremea postului o vreme de tânguire, o vreme de plâns. Dimpotrivă, aceasta este o vreme de bucurie duhovnicească fiindcă „simţi cum te desprinzi din lanţurile unor patimi care te ţin în robie. Numai fariseii erau trişti când posteau“. Postul nu este altceva decât mica noastră jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu ca răspuns la jertfa Sa mare pentru mântuirea noastră. Este un act de înfrânare a egoismului, de biruinţă asupra noastră, asupra pornirilor rele, dar el este şi o intrare în circuitul faptelor bune, al rugăciunii izvorâte din credinţă, al iubirii de Dumnezeu şi de oameni. „Postul adevărat înseamnă o schimbare radicală a vieţii, o restaurare a firii omeneşti, o înnoire, o pregătire stăruitoare pentru viaţa veşnică, pentru Învierea cu Hristos. Prin post îngropăm pe omul cel vechi şi se naşte omul cel nou, omul duhovnicesc. Postul este, aşadar, un drum spre Paşti, spre marea Sărbătoare a Învierii Domnului, care nu este numai cea mai mare sărbătoare a creştinilor, ci şi momentul în care credincioşii află întreg rostul existenţei şi destinul ultim al vieţii lor“, a mai spus părintele Hantea.
