Complexul Energetic (CE) Craiova pune la bătaie un megacontract pentru transportul feroviar de cărbune, în valoare de 150 de milioane de euro. În jurul afacerii, pe lângă compania de stat CFR Marfă, gravitează imperiile private construite de miliardarii din Top 300 Capital.
Complexul Energetic (CE) Craiova a scos recent la licitaţie un contract-cadru pentru transportul feroviar de cărbune pentru următorii patru ani, care se va ridica la colosala sumă de 563,8 milioane de lei, adică 150,3 milioane de euro la cotaţiile de ieri, valoarea incluzând TVA. Potrivit anunţului postat pe site-ul www.e-licitatie.ro, durata contractului este de 48 de luni, iar înţelegerea poate fi încheiată cu maximum trei agenţi economici. Anual, fiecare operator va încheia contracte subsecvente, pe parcursul cărora tarifele rămân neschimbate. Operatorii economici pot realiza o asociere legală pentru semnarea contractului-cadru. Ca şi condiţii, firmele care licitează trebuie să aibă un parc activ de 1.200 de vagoane „Fals“ şi 40 „Zas“, dar şi 15 locomotive electrice (LE) şi 12 diesel-electrice (LDE). Totodată, societăţile participante trebuie să facă dovada că în ultimii trei ani au avut contracte anuale pentru transportul a cel puţin două milioane de tone de cărbune şi să aibă personal calificat.
Directorul Diţescu, cam nervos
Considerăm că semnarea unui contract colosal, de peste 150 de milioane de euro, de către o societate patronată de statul român este un subiect de interes public. În consecinţă, ne-am adresat CE Craiova pentru mai multe detalii. Printr-o adresă trimisă de compartimentul de presă, ni se răspunde sec că nu putem primi detalii, deoarece am periclita „bunul mers al activităţii“. Ni se răspunde totuşi că, în prezent, transportul de cărbune este asigurat de SNTF CFR Marfă SA – compania de stat care are ca domeniu de activitate transportul de mărfuri. Ieri, am insistat să stăm de vorbă cu directorul general al CE Craiova, Corneliu Diţescu, pentru lămurirea unor aspecte precum: necesarul anual de cărbune, preţul de achiziţie a materiei prime, modul în care preţul cărbunelui, inclusiv transportul, se reflectă în preţul final al curentului şi energiei termice produse de CE Craiova. „Nu am ce discuta despre acest subiect. Totul se află în anunţul de licitaţie“, a spus Diţescu, după care ne-a invitat să părăsim clădirea.
Transportul influenţează preţul energiei
Din informaţiile anterioare, ştiam că necesarul anual de cărbune al CE Craiova se ridică la 6,6 milioane de tone. Din această cantitate, aproximativ 700.000 de tone (10,6%) sunt asigurate de cariera proprie de la Prigoria. Cea mai mare parte a materiei prime (62%) provine de la SNLO, mai precis din Exploatarea Minieră de Carieră (EMC) Motru – care livrează anual 4,1 milioane de tone de cărbune din cele 5,7 milioane de tone produse. Restul achiziţiilor se fac de la diverşi furnizori. Evident, acest cărbune trebuie transportat la sucursalele complexului, de la Işalniţa şi Şimnicu de Jos.
Potrivit vechii conduceri a complexului, energia produsă de CE Craiova este în medie cu 20% mai scumpă faţă de cea produsă la Rovinari şi Turceni. Diferenţa de preţ este cauzată de tarifele practicate de SNLO – de unde provine cea mai mare parte a cărbunelui, cât şi de costurile cu transportul. Este deci firesc să ne intereseze cum se fac cheltuielile de transport. CFR Marfă este operatorul care îndeplineşte de departe condiţiile tehnice din caietul de sarcini impus de CE Craiova. În ultima vreme însă, pe piaţă şi-au făcut loc o serie de operatori privaţi pentru care contractul cu pricina este mană cerească. Potrivit Autorităţii Feroviare Române (AFER), în prezent există 25 de societăţi licenţiate în transportul feroviar de mărfuri, multe dintre ele patronate de miliardari din Top 300 Capital, cu afaceri mai mult sau mai puţin oneroase şi cu diverse conexiuni politice. Nu demult, relatam în GdS despre modul în care se împart funcţiile în CA-urile unităţilor din energie, remarcând că, în ultima perioadă, acestea par să fie o afacere a PNL. Nu revenim în amănunt asupra subiectului cu pricina.
Imperiile GFR şi Unifertrans
Cea mai mare firmă privată este Grup Feroviar Român (GFR) SA, grup controlat de Gruia Stoica, supranumit „regele vagoanelor“. Societatea este deţinută în acte de Vasile Didilă (26,1%), Grampet SA Bucureşti (50,4%), Turnoprest SRL (9,1%) şi Rapid Com SRL (14,1%). La rândul ei, Grampet SA este deţinută de Gruia Stoica (73,3%), Adriana Didilă (26,6%) şi alţi doi acţionari care au pachete nesemnificative, Luigi Soare şi Gheorghe Iagher. Grupul Grampet mai cuprinde Remar Paşcani, Reva Simeria, Bulgaria Railway Company, Zelvoz – o fabrică de vagoane de marfă din Serbia, Eurorail – societate de expediţii care activează în Ucraina şi Muntenegru, Train Hungary – societate de transport de marfă. Alt grup interesant este Unifertrans – deţinut de omul de afaceri modolvean Constantin Iavroski – fost ministru al Resurselor Naturale în guvernarea Mircea Druc în Republica Moldova (1990-1991). În România, Constantin Iavorski şi-a creat un imperiu financiar, controlând prin intermediul holdingului Unicom o parte importantă din piaţa resurselor energetice.
Burci şi Becşenescu – magnaţi ai transporturilor CFR
Mai conectată la viaţa politică este Classfer SRL Râmnicu Vâlcea, deţinută de deputatul PD-L de Vâlcea Dumitru Becşenescu, care este proprietarul a 90% din companie în nume personal, restul de 10% fiind deţinut de Rail Trans SRL – societate aflată în isolvenţă, controlată de Becşenescu Dumitru (99,3%) şi Nicoleta (0,6%). Un nume cu rezonanţă este şi Servtrans Invest SA, grup controlat de magnatul Cristian Burci, prin intermediul International Railway Systems (IRS) Luxemburg, care deţine 95,2% din acţiunile companiei.
Servtrans Invest furnizează servicii de transport feroviar de metale, cărbune şi produse agricole. Numele lui Cristian Burci a fost de multe ori alăturat de Prima TV şi de cel al lui Miron Mitrea, cu care ar fi fost partener de afaceri.
La acestea se adaugă firme care gravitează în jurul imperiului GFR. Menţionăm aici pe Dori Trans SRL – care se află în proprietatea Ferocargo Eurotrans SRL (66%) şi a lui Petru Bălăiţă (34%), iar Ferocargo este controlată de Elisabeta Pantea (49%) şi Ion Garoseanu (51%) – vicepreşedinte GFR. Ar mai fi şi Trans Expedition Feroviar SRL – proprietatea lui Vasile Didilă (99%) – asociat la GFR şi Cristian Rădulescu (1%), dar şi Transcombi Galaţi – deţinută de Ciprian Dediu (45,8%) şi Horia Dediu (25,4%) şi Vasile Didilă (25,4%) – asociatul lui Gruia Stoica de la GFR. Aceştia ar fi, în mare, pretendenţii la megacontractul de 150 de milioane de euro pregătit de CE Craiova, la care se adaugă alţi câţiva, de importanţă mai redusă însă. Cum se va desfăşura licitaţia rămâne de văzut.
