Angajaţii trebuie să înveţe, să transforme criticile din inamic în aliat şi să nu se sperie atunci când şeful face anumite remarce negative la adresa muncii depuse. Site-urile www.ejobs.ro şi www.careerexperts.ro vă ajută să gestionaţi eficient criticile pe care le primiţi.
Spuse la nervi
Foarte multe critici sunt vagi şi disproporţionate. Ele se bazează pe generalizări, dramatizări, etichete negative. Anumite persoane, de cele mai multe ori superiorii, vă pot folosi ca ţintă pentru nervii lor şi preferă să vă minimalizeze activitatea, decât să vă adreseze o laudă sau o vorbă de încurajare. Folosesc expresii cum ar fi „nu te pricepi“, „mai ai multe de învăţat“, „mai bine ţi-ai vedea de treabă în loc să te apuci să schimbi ceva“. Oamenii au tendinţa să amplifice semnificaţia criticii, prin felul în care o percep şi cum se gândesc la ea. Îşi pun etichete negative şi dramatizează situaţia creată, în mod artificial, de şefi. Ajungeţi în final să spuneţi „ştiam eu că nu sunt bun de nimic“.
Cum le învingeţi
Criticile au un ecou emoţional negativ. Angajaţii le iau prea „personal“ şi încep să creadă că nu sunt inteligenţi sau capabili, plăcuţi sau iubiţi. În aceste cazuri apar frica, furia sau tristeţea. Emoţiile în faţa criticii declanşează reacţii instinctuale de apărare. Rezultă tot felul de comportamente, pe care angajaţii puşi sub lupa şefului le practică, dar care nu dau decât rezultate de moment. Una dintre aceste reacţii este negarea. Ea constă în a refuza să crezi orice ţi se spune, chiar dacă se aduc argumente. Altă modalitate este evitarea dialogului. Se închide brutal discuţia, se schimbă rapid subiectul, cel criticat refuză să mai asculte sau chiar rupe contactul cu cel care critică. Iar contracritica este alt tip de comportament utilizat de angajaţi. Este o reacţie agresivă, declanşată de furia pe care o aduce uneori o observaţie. Încercaţi fie să mutaţi atenţia de la dumneavoastră, fie să îi tăiaţi interlocutorului dreptul de a critica sau să îl desconsideraţi, pentru ca valoarea criticii sale să dispară.
Cine se scuză se acuză
Raţionalizarea este alt mod de a răspunde la critici, adică persoana acuzată aduce scuze, motive pentru greşelile sale, le justifică sau se spală pe mâini de orice responsabilitate. „E vina colegilor de echipă“ sau „Eram foarte obosit“ sunt exemple de astfel de raţionalizări. Acceptarea prematură a criticii este o tehnică defensivă mai subtilă şi înseamnă să o accepţi imediat, sperând că persoana care critică va fi mulţumită şi va înceta. De cele mai multe ori, nu se întâmplă aşa, pentru că acela care critică nu vrea să fiţi de acord cu el, ci să se descarce sau să schimbaţi ceva.
Rezistaţi!
Pentru a face faţă criticilor, specialiştii în resurse umane vă propun să efectuaţi următorii paşi. Primul este să separaţi conţinutul informaţional al criticii de încărcătura emoţională. Învăţaţi să vă imunizaţi emoţional la mustrări, să nu mai suferiţi din cauza lor, acceptând însă că pot avea ceva real şi util. Veţi fi capabil să căutaţi ceea ce este valoros în critica primită, iar mai departe să o valorificaţi la maximum. În al doilea rând, puneţi întrebări. Pentru că multe critici sunt vagi şi disproporţionate, trebuie să găsiţi partea realistă şi utilă. Faceţi asta prin întrebări de creştere a preciziei. Dacă vi se spune că „ideea nu e bună“, puteţi întreba: „Ce anume vi se pare greşit în ideea mea?“. Întrebările şi curiozitatea pot fi principalii dumneavoastră aliaţi.
Critica, un aliat
Valorificaţi critica. Odată ce aţi clarificat la ce se referă aceasta, există două posibilităţi: fie nu are un fundament real şi reflectă o problemă a celui de la care vine, iar atunci nu aveţi cum să o folosiţi în favoarea dumneavoastră, fie puteţi folosi dojenile pentru a vă îmbunătăţi performanţele şi a vă dezvolta profesional.
