Comunicativ, autoritar, informat, dar, în acelaşi timp, sociabil şi cunoscător al obiceiurilor, tradiţiilor şi culturii comunităţilor pe care le reprezintă, mediatorul şcolar îşi face cu greu loc prin birocraţia sistemului de învăţământ. În Dolj sunt zece persoane pregătite să-i ajute pe elevii şi adulţii din comunităţile sărace să nu renunţe la şcoală.
Meseria de mediator şcolar a fost introdusă experimental în România începând cu anii ’90, prin intermediul unor proiecte derulate în sectorul ONG, cu scopul de a facilita accesul la educaţie al copiilor proveniţi din grupuri defavorizate. Rolul mediatorului şcolar este acela de a face legătura între şcoală şi comunitate, de a crea în rândurile tinerilor de etnie romă o atitudine favorabilă şcolii, dar şi de a preveni apariţia unor atitudini şi comportamente discriminatorii în instituţiile de educaţie.
Ocupaţia de mediator şcolar a fost recunoscută oficial în Clasificarea Ocupaţiilor din România din 2003, dar în Dolj nu există decât o jumătate de normă pentru un mediator.
Mediatorul facilitează dialogul
Mediatorul este vocea şcolii în comunitate şi a comunităţii în şcoală, este persoana care facilitează dialogul şi cooperarea între cele două părţi. Acesta monitorizează copiii care nu sunt cuprinşi în învăţământul de masă şi propune conducerii şcolii soluţii practice pentru recuperarea educaţională a acestora şi facilitarea accesului lor, dacă este cazul, la programe alternative de tip „A Doua Şansă“, învăţământ cu frecvenţă redusă. El trebuie să identifice problemele care duc la abandonul şcolar, problemele elevilor şi să propună autorităţilor locale măsuri pentru stoparea abandonului.
Mediatorii pot fi absolvenţi de liceu, care au făcut cursuri de formare profesională în domeniu şi care au primit acordul comunităţilor din care fac parte ca să îi reprezinte. „Nu este necesar ca mediatorul să aibă studii superioare. El poate fi un absolvent de liceu care a primit o recomandare din partea unui ONG care reprezintă grupul social dezavantajat din care provine. Trebuie să urmeze un curs de formare profesională prin programul PHARE pentru grupuri dezavantajate şi primeşte astfel oficial actul prin care este mediator“, a explicat Adriana Rotaru, directoarea Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Dolj.
Zece mediatori stau pe tuşă
În Dolj există zece astfel de persoane pregătite să ajute copiii şi adulţii din zece localităţi. Acestea ar trebui să fie angajate în şcolile din respectivele localităţi, printre care sunt şi unităţi din oraşele Băileşti, Segarcea şi Şcolile nr. 13 şi 26 din Craiova, unde sunt foarte mulţi elevi de etnie romă. Până acum există doar o jumătate de normă de mediator la Şcoala din comuna Dioşti. „Sunt utili aceşti mediatori şcolari, care pot identifica problemele cu care se confruntă copiii din comunităţile sărace sau cele de romi: migraţia părinţilor, retragerea fetelor rome de la şcoală pentru a fi măritate, analfabetismul în rândul copiilor şi adulţilor. Această profesie o pot face şi pentru emigranţii români din Italia dacă ambasadele sau consulatele solicită prezenţa unor mediatori“, a precizat Adriana Rotaru.
Lider în comunitate
Mediatorul ar trebui să existe şi în şcolile multietnice sau acolo unde predomină elevi de etnie romă, în şcolile în care limba de predare este diferită de limba maternă, unde cultura minorităţii este slab reprezentată la nivelul şcolii, acolo unde sunt mulţi elevi care aparţin unei minorităţi naţionale şi nu există cadre didactice care aparţin acelei etnii.
Mediatorul este util şi în unităţile în care există sau se manifestă riscul unor conflicte care pot afecta participarea şcolară a copiilor romi, în comunităţile unde există familii cu mulţi copii sau cu minori aflaţi în grija altor persoane. Pentru ca un mediator să îşi desfăşoare activitatea cu succes, acesta trebuie să aibă acordul comunităţii şi să fie lider printre oamenii pe care îi reprezintă.
„Este foarte important să fie recunoscuţi de comunitate, să aibă un cuvânt de spus în faţa liderilor sau să fie chiar ei lideri. Şi ne referim aici mai ales la comunităţile de romi, unde mediatorul trebuie să fie neapărat unul de-al lor. Să le cunoască tradiţiile şi obiceiurile“, a menţionat Adriana Rotaru.
