Cu decapotabila prin oraş – Drive Test Honda S 2000

E cald. Foarte cald, iar moleşeala trebuie tratată. Asta-i vreme pentru o decapotabilă sport, mă gândesc. Îmi amintesc că am văzut vreo două la show-ul auto din faţa Teatrului Naţional, acum ceva timp, un Opel GT şi o Honda. Opelul nu e disponibil, însă Honda S2000 este. O găsesc scăldată în soare, în parcarea Policolor, dealerul Honda în Craiova. Străluceşte, chiar dacă e puţin murdară şi ar avea nevoie de un „duş“. Îi dau ocol. E micuţă, joasă, frumoasă. Nu pot să nu observ jante din aliaj mari, de 17 inci, şi evacuarea cromată dublă. Mânerele uşilor sunt la acelaşi nivel cu caroseria. Nu strică nimic din fluiditatea liniilor exteriorului. Are încă acoperişul ridicat. Interiorul este aşa cum mă aşteptam, uşor înghesuit, spartan în privinţa spaţiului de depozitare. Comenzile şi instrumentele de bord sunt orientate către şofer, totul este la îndemână. Roşul turometrului începe de la 9000 de rpm. Pun contactul. Bordul digital se aprinde cu toate luminiţele lui. Maşina porneşte prin apăsarea unui buton plasat în stânga volanului. Constructorul s-a inspirat de la maşinile de curse. Acoperişul se coboară prin apăsarea altui buton şi se pliază în spatele celor două scaune. S2000 are numai două locuri. Nu sunt singur în maşină. Alături de mine se află Constantin Ungureanu, patronul Policolor Craiova. Îmi povesteşte câteva lucruri despre maşină. S2000 are motor 2.0 DOHC, patru cilindri în linie. Atinge 100 km/h în puţin peste şase secunde, iar la turaţia maximă de 8300 rpm, dezvoltă 120 CP per litru. Consumă 14 litri de benzină la 100 de kilometri parcurşi prin oraş, aproape opt în afară, consumul mixt fiind de 10l/100 km. Ungureanu îmi spune că S2000 stă bine la capitolul siguranţă, este dotată cu airbag dublu (SRS), sistem antiblocare roţi (ABS) şi asistare la frânare, distribuţie electronică a forţei de frânare (EBD) şi centuri de siguranţă cu prindere în trei puncte. Iar eu tocmai realizez că am uitat de centură. Ieşim din parcare şi virăm dreapta, către oraş. Maşina se conduce uşor, chiar dacă nu sunt eu obişnuit cu ea. Pe primele trei trepte de viteză, câte apuc să schimb până la intersecţie, răspunsul acceleraţiei este prompt. Maşina se duce după cum apăs pedala, fără să dea nici un semn că ar fi deranjată de turaţiile ridicate în treptele inferioare de viteză. O ţin uşor turată pentru că îmi place prea mult cum sună. Traversăm oraşul îndreptându-ne către Metro, cu gândul că traficul este mai lejer şi o pot pune să alerge. Până acolo sunt nevoit să mă lupt cu traficul din Craiova, pe străzile noastre minunate, iar maşina simte fiecare denivelare a drumului şi reacţionează la fiecare limitator de viteză datorită suspensiei tari. După ieşirea din oraş, încep să calc mai tare pedala de acceleraţie, iar micuţa Honda ajunge lejer la 150 km/h. Mai mult nu se poate, în faţa mea este un tir. Observ că la viteze mai mari, chiar dacă deflectorul din spate, dintre scaune, este ridicat, vântul ne deranjează, iar conversaţia devine dificilă. Oprim într-o parcare şi întoarcem. Pe drumul înapoi întreb de preţ şi cât ar fi rata lunară dacă o achiziţionezi prin leasing, iar Ungureanu îmi spune că S2000 costă în jur de 35.000 de euro, iar rata la leasing pe trei ani ar fi de aproximativ 1.000 de euro. Scump, dom’le, scump! Un Logan e mai ieftin!