România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității prin cancer din Europa, și asta pentru că pacienții descoperă târziu boala. De ce se întâmplă acest lucru, ce trebuie să facă un pacient după ce i se pune acest diagnostic, cât de mult influenţează psihicul evoluţia bolii sunt întrebări la care ne-a răspuns dr. Adela Chirilă, medic specialist oncolog la Centrul medical oncologic Onco-Life din Craiova.

GdS: Asistăm în prezent la o creștere a numărului pacienților oncologici aflați în stadii avansate ale bolii. De ce se întâmplă acest lucru?
A.C.: Din păcate, la noi există o frică de diagnosticul oncologic. Pacientul poate observa o schimbare în starea sa de sănătate, o apariție a unui simptom ce îi poate sugera o afecțiune malignă și, cu toate acestea, amână momentul prezentării la medic. Probabil în speranța că „poate trece“! Din nefericire, această boală nu este o simplă răceală, ea nu trece de la sine. Prezentarea tardivă la medic este una dintre cele mai mari greșeli care se pot face. Faptul că i se permite bolii să avanseze reduce foarte mult posibilitatea unui rezultat favorabil. Pe de altă parte, o prezentare la medic la cea mai mică suspiciune de boală este de un real ajutor. Prefer să spun unui pacient: „V-ați înșelat, nu este cancer!“ decât să caut modalități în care să dau această veste într-un mod cât mai puțin șocant. Pentru că DA, este o veste șocantă.

GdS: Prin prisma acestei vești, pacientul oncologic este unul dificil, vulnerabil?
A.C.: Poate că dificil este un termen prea dur, dar da: pacientul oncologic este unul care necesită mai multă delicatețe. Un bun oncolog trebuie să fie și un bun psiholog, să știe să comunice cu pacientul și mai ales în ce mod. Fiecare pacient reacționează diferit și va avea un comportament diferit de-a lungul tratamentului alternând stările de la optimism la pesimism. Una dintre cele mai mari satisfacții din cariera mea a venit de la un telefon neașteptat: soțul unei paciente pe care o îngrijisem când eram în stagiul de Radioterapie m-a sunat să îmi mulțumească și să îmi spună că ultimele săptămâni de viață au fost mult mai ușoare datorită felului în care îi vorbisem.

GdS: Este important ca pacientul să nu se abată de la tratamentul decis de medic?
A.C.: Formularea „tratament decis de medic“, deși reprezentativă pentru sistemul medical românesc, nu este nici normală, nici etică. Esențial este ca pacientul să ia o decizie în cunoștință de cauză împreună cu medicul. Eu, ca medic, am obligația de a-i prezenta toate opțiunile, dar decizia finală trebuie să aparțină pacientului. Am avut pacienți care, dintr-un motiv sau altul, au refuzat o formă de tratament și atunci slujba mea nu este să mă impun cu forța, cum regretabil se mai întâmplă, ci să găsesc alternative. Nu în ultimul rând, înainte de a fi medic, am fost la rândul meu pacient. Lucrurile care nu mi-au plăcut, din postura de pacient, încerc cu strictețe să nu le aplic ca medic.

GdS: Se vorbește în ultimul timp de influența psihicului asupra bolii. Este adevărat în cazul pacienților dumneavoastră?
A.C.: Da, psihicul poate influența evoluția bolii și spun asta având o susținere științifică: stresul alterează răspunsul imun și crește nivelul de citokine proinflamatorii, poate activa un virus latent etc. Studiile în oncologie din ultimul deceniu s-au axat foarte mult pe legătura dintre sistemul imun și cancer. Imunoterapia, adică terapia care reactivează sistemul imunitar, este cea mai revoluționară armă din arsenalul oncologului. Un pacient optimist este cel mai probabil să ducă la bun sfârșit toată secvența terapeutică, să treacă mai ușor peste efectele adverse și implicit să aibă un rezultat mai bun. Mediul familial are o foarte mare importanţă în acest sens. Pacientul trebuie să fie ajutat de familie, să i se creeze un climat plăcut, să fie susținut și înconjurat de cei dragi.

GdS: Este pacientul oncologic, din punct de vedere medical, mai dificil decât alții?
A.C.: Da, este cu mult mai dificil pentru că în general un pacient oncologic are și alte boli asociate de care trebuie să ții seama atunci când iei o decizie terapeutică. Un bun oncolog trebuie să fie în egală măsură și un bun internist, cardiolog, diabetolog etc. Multe tratamente oncologice au efecte adverse care pot agrava bolile preexistente ale pacientului sau de exemplu o afecțiune cardio-vasculară poate limita drastic opțiunile privind tratamentele posibile. Pacientul, probabil din disperare sau din dorința de a avea un rezultat miraculos, recurge la sfatul dr. Google. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac pacienții informați, dar și informarea aceasta trebuie să fie corectă. Poți avea surpriza neplăcută ca un pacient să facă o hepatită fulminantă, aparent medicamentoasă, fără să îți poți explica de ce. După multe întrebări afli că a luat cine știe ce tratament „naturist“ care a interferat cu metabolizarea hepatică a chimioterapiei. Sau afli că pacientul mănâncă numai alge (nu e glumă!).

GdS: Cu ce obstacole, altele decât cele de ordin medical, vă confruntați în activitatea de zi cu zi?
A.C.: Sistemul medical a devenit mult prea complicat: o mare parte din timp medicul trebuie să se axeze pe partea birocratică mai mult decât se alocă efectiv bolnavului. O consultație durează în medie 20 – 30 de minute, dar completarea documentelor după această consultație poate dura o oră sau mai mult. Serviciile conexe oncologiei – imagistica, radioterapia – pot impune multe restricții unui oncolog. Bugetele alocate investigațiilor imagistice sunt foarte mici, listele de așteptare foarte lungi și atunci trebuie să devii inventiv și să găsești soluții pentru pacientul tău. Radioterapia în Craiova, în momentul de față, lipsește de peste un an. Pacienții sunt nevoiți să meargă în alte orașe și atunci trebuie să te asiguri că ai soluții și pentru cei care nu își permit să suporte costurile asociate. Un alt obstacol, pe care l-am aflat și eu cu uimire de la pacienți, este: „Doamna doctor, mi-a fost greu să vin la dumneavoastră, credeam că sunteți studentă!”. Dar peste acest obstacol am trecut repede odată ce au trecut pragul cabinetului, pentru că, în fond, am peste un deceniu de practică medicală și cercetare.

GdS: De ce v-ați ales oncologia? Dintre multele specialități medicale, aceasta pare a fi cea mai deprimantă.
A.C.: Pentru mine nu este deloc deprimantă. Este drept că această specialitate are o încărcătură și o implicare emoțională mai mare decât altele. Din punct de vedere științific, este cea mai complexă ramură, iar din punct de vedere uman este specialitatea unde poți să contezi cu adevărat în viața pacientului. Eu îmi iubesc meseria și o fac cu pasiune. Din acest motiv m-am decis să dedic o parte din timp și educării populației și sper că articolele care vor apărea pe site-ul centrului www.onco-life.ro își vor atinge acest scop.
Cancerul este un termen generic, dar în realitate este vorba de sute de entități diferite. Nu vreau să intrăm într-o dezbatere medicală despre diversele forme de cancer și tratamentele asociate pentru că ar trebui să scriem tratate și nu asta este esența mesajului pe care vreau să-l transmit. Cele mai multe progrese se fac în oncologie, dar nu putem vorbi de miracole. Tratamentele noi sunt importante, dar nu trebuie să vindem iluzii. Uneori, cel mai bun target este să transformi cancerul în boală cronică.