Craiova poate deveni un pol regional economic

Am mai spus în numeroase rânduri că, din păcate, orașul nostru nu a beneficiat niciodată de o strategie economică pe termen măcar mediu, dacă nu pe termen lung. Administrațiile care s-au perindat la conducerea orașului, dar și a județului, cu o gândire eminamente de stânga, nu au avut niciun plan prin care să ridice economic zona. Nu demult, președintele Consiliului Județean afirma că acest organism este cel mai important investitor din județ. Nu știu dacă acest lucru este adevărat sau nu, dar asumarea unei astfel de poziții arată gândirea celor care se află la cârma întregii zone. Pentru ei, noțiunea de investiție este egală cu cheltuirea de bani. Nu are legătură cu crearea de noi locuri de muncă sau cu dezvoltarea economică. Acest lucru este demonstrat și de cifrele statistice ale instituțiilor europene. Datele oferite de Eurostat și preluate de Ziarul Financiar arată că într-un clasament al celor mai sărace zone din UE, Oltenia ocupă locul 7, cu un PIB/capita în PPS de 42% din media UE. PPS (paritatea puterii de cumpărare) este un indice care elimină diferenţele dintre nivelul preţurilor din diferite ţări, permiţând realizarea unor comparări de volum al PIB între acestea. Desigur că există o legătură directă între aceste realități care nu pot fi negate și modul de gândire al celor aflați la conducerea orașului și județului. Când nu ai nicio strategie de dezvoltare economică, să nu te miri că zona ta este printre cele mai sărace din UE.
Recent, am avut o discuție extrem de interesantă cu primarul municipiului Târgu Jiu, Marcel Romanescu, axată tocmai pe necesitatea unei cooperări între marile orașe din Oltenia, pentru a putea dezvolta întreaga zonă. De câte ori vine vorba despre regiune și dezvoltare integrată, Craiova își revendică automat statutul de capitală, având argumente întemeiate – populație, dezvoltare economică, centru universitar. Dar, acest lucru nu trebuie să ducă le ignorarea posibilităților de dezvoltare pe care celelalte zone ale Olteniei le au, și de care Craiova poate profita. De exemplu, unul dintre capitolele la care Craiova nu excelează îl reprezintă obiectivele turistice. În același timp, Târgu Jiu este unul dintre centrele turistice ce pot fi promovate cu succes în străinătate, având în vedere brandul Brâncuși. Pentru a reuși acest lucru, trebuie însă o acțiune coordonată a celor două municipalități, care să gândească o strategie comună de acțiune. Iar acesta este doar un exemplu.
Cooperarea economică este un altul. Aici lucrurile sunt mai complicate, pentru că zona suferă din cauza lipsei de infrastructură. De aceea, primul pas ar fi o poziție comună a primarilor din orașele Olteniei care să ceară rezolvarea acestei probleme ce condamnă regiunea la subdezvoltare. Al doilea pas ar fi organizarea unor misiuni comune care să identifice oameni de afaceri străini dispuși să investească în zonă. Astfel de discuții, purtate la ambasade, misiuni diplomatice sau camere de comerț și industrie au un impact mult mai puternic dacă sunt purtate de reprezentanții unei întregi regiuni și nu doar ai unei primării.
Din discuțiile purtate cu primarul municipiului Târgu Jiu, Marcel Romanescu, am constatat că ideile noastre converg și că putem stabili principii comune care să ajute dezvoltarea întregii zone. Doar că administrațiile de stânga ale Craiovei și Doljului de până acum nu au avut deloc un astfel de plan.
În plus, Craiova are avantajul că este cel mai important centru urban nu doar din Oltenia, ci și dacă luăm în calcul nord-vestul Bulgariei sau sud-vestul Serbiei.
Prin urmare, o strategie de dezvoltare ar trebui să ia în calcul și posibilitățile pe care aceste zone le oferă, atât din perspectiva fondurilor europene (există axe specifice zonelor transfrontaliere, precum și fonduri de preaderare ale Serbiei), cât și colaborării extinse cu autoritățile din cele două țări.
Dar toate acestea presupun o gândire strategică, un plan bine pus la punct și, nu în ultimul rând, o viziune despe Craiova ca pol regional economic. Ceea ce actualei administrații îi lipsește cu desăvârșire.
Nicolae Giugea