Prof. univ. dr. Bernard Dan, medic specialist în neurologie pediatrică și recuperare medicală la Université Libre de Bruxelles şi director al Inkendaal Rehabilitation Hospital Bruxelles, a ajuns recent în Bănie. Universitatea din Craiova i-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa. Cu o activitate de cercetare impresionantă, prof. univ. dr. Bernard Dan este unul dintre puținii specialiști din lume care tratează cazurile grave de copii care suferă de afecțiuni neurologice. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GdS, acesta vorbește despre ce mai are de învățat sistemul medical românesc în privința îngrijirii medicale a copiilor care suferă de boli neurologice.
GdS: A crescut numărul copiilor care suferă de boli neurologice la nivel european și internațional?
Bernard Dan: Există o creștere semnificativă a numărului copiilor diagnosticați cu boli neurogenetice. De exemplu, a crescut foarte mult numărul celor diagnosticați cu autism, dar asta și datorită perfecționării mijloacelor de punere a diagnosticului și de evaluare a acestor copii. În ceea ce privește copiii cu paralizii cerebrale infantile, nu s-a constatat o creștere.
GdS: Cât de mult a evoluat sistemul medical la nivel european în ceea ce privește depistarea precoce și tratarea copiilor care suferă de boli neurologice?
B.D.: Progresul cel mai mare este legat nu atât de diagnosticare, ci de faptul că bolnavul cu paralizie cerebrală infantilă este văzut în ansamblu, dincolo de tratamentul strict medical. El este integrat într-o echipă multidisciplinară care permite o intervenție precoce din punct de vedere al terapiei recuperatorii de menținere și de evaluarea permanentă a stării de sănătate.
„Intervenția trebuie să înceapă de la medicul de familie“
GdS: În Oltenia sunt foarte mulți copii care suferă de diferite afecțiuni neurologice, însă există doar doi medici specialiști în neurologie pediatrică. Cum vedeți această situație?
B.D.: Trebuie știut că nu este nevoie numai de specialistul în neurologie pediatrică. Abordarea acestor pacienți trebuie să fie pluridisciplinară. Intervenția trebuie să înceapă de la medicul de familie, care trebuie să observe dezvoltarea neuromotorie și neuropsihică a copilului. După aceea, munca medicului de familie trebuie continuată de medicul specialist, de fizioterapeut, de terapeutul ocupațional și psiholog, și poate aici România stă puțin mai rău.
GdS: Ce ați schimba în sistemul medical românesc din punct de vedere al șansei îngrijirii copiilor care suferă de boli neurologice?
B.D.: Neuroreabilitarea este un concept destul de nou, care necesită intervenția multidisciplinară prin care copiii să fie integrați cât mai precoce. Sistemul medical românesc trebuie să se aplece asupra formării acestor echipe de specialiști.
„În spitalele din Belgia există un flux în abordarea copiilor“
GdS: În România sunt foarte puțin specialiști în neurologie pediatrică. Care este situația la nivel european?
B.D.: Există o mare flexibilitate a specialiștilor la nivel european, iar efectul dezvoltării acestei specialității este legat de mobilitatea specialiștilor. Faptul că eu am venit în Craiova demonstrează acest lucru. În acest fel ne transmitem între noi informații care să ne ajuta să ne perfecționăm. În medicină, în ultimii ani, au apărut multe specialități.
GdS: Cum este îngrijit un copil care suferă de o boală neurologică în spitalul în care lucrați la Bruxelles?
B.D.: În spitalele din Belgia există un flux în abordarea copiilor care suferă de boli neurologice ce pornește de la examenul medical, prioritizarea obiectivelor care țin de terapia copilului și până la colaborarea foarte bună cu familia, care trebuie să participe la programul de terapie și să fie realistă în ceea ce privește evoluția stării de sănătate a copilului.
„Este necesară integrarea componentei sociale în sistemul medical românesc“
GdS: Cum susține statul belgian o astfel de familie?
B.D.: În Belgia există un centru de excelență și referință pentru bolile cerebrale și neurodegenerative ale copiilor, susținut de Ministerul Sănătății și de structurile publice. Acesta supervizează tot ceea ce înseamnă diagnosticare, terapie, evaluare periodică, și funcționează într-o rețea cu alte centre aflate în diferite locații.
GdS: Ce părere aveți despre sistemul medical românesc?
B.D.: Din punctul meu de vedere, este necesară integrarea componentei sociale în sistemul medical românesc mai ales pentru problemele copiilor care suferă de boli neurogenetice. Adică este nevoie de corelarea activității medicale cu ceea ce se întâmplă în mediul social pentru că altfel nu pot exista progrese în ceea ce privește efectul terapiei.
GdS: Aveți o carieră impresionantă. Universitatea din Craiova v-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa. Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră?
B.D.: Este începutul unui șir de aventuri științifice, cu atât mai mult cu cât domnul rector mi-a propus să fiu cercetător asociat al structurii de cercetare INCESA. Infrastructura există, este nevoie de perfecționarea resursei umane.
Cine este prof. univ. dr. Bernard Dan
Prof. univ. dr. Bernard Dan este membru în șapte societăți științifice de prestigiu la nivel mondial şi prezidează comitetul științific al Academiei Americane de Paralizie Cerebrală. Este membru al Academiei Regale de Medicină din Belgia (Royal Academy of Medicine of Belgium – ARMB), a fost numit Officer of the Order of Leopold II și a fost laureat al Premiului Socrate pentru excelență pedagogică. În anul 2009, a primit Premiul Exceptional Houtman, iar în 2012 a primit Premiul Professor Christian Coërs de Marneffe și Premiul John Stobo Prichard.
Rezultatele cercetărilor sale, reprezentând activitatea sa clinică de specialitate, sunt vizibile prin publicarea a peste 70 de articole originale în calitate de prim autor în reviste cotate ISI; 106 articole în calitate de coautor în jurnale de prestigiu cu 8.783 de citări și indice Hirsch 38.
Este autor al multor cărți despre dizabilitatea copilului, sindromul Angelman, a coeditat o carte de referință privind paralizia cerebrală și una pe etica privind neurodizabilitățile copilăriei.
