Cel mai frumos moment în meseria de pompier este acela când salvezi o viață. Asta susține lt. col. Cătălin Cotoc, șeful Centrului Operațional Județean din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Oltenia“. Într-un interviu acordat GdS, acesta a vorbit despre frumusețea profesiei, sacrificiile făcute, despre dotările inspectoratului, dar și despre momentele mai puțin plăcute ale acestei meserii.
Gazeta de Sud: Care sunt cele mai comune intervenții la care sunteți solicitați?
Cătălin Cotoc: Situațiile de urgență la care suntem solicitați sunt diverse: intervenții pentru salvări de persoane, asistență de persoane, stingerea incendiilor, salvări de sub dărâmături, salvări de la înălțimi. Depinde foarte mult de situația de urgență produsă. În ultimul timp, inundațiile au ridicat cele mai mari probleme, implicit partea de evacuare a populației și partea de sprijinire a acesteia atunci când gospodăriile sunt inundate. Fiecare intervenție poate ridica probleme.
GdS: Apelurile false mai reprezintă o problemă în prezent?
C.C.: Sunt și în prezent o gramadă de apeluri false, pentru că foarte mulți oameni nu înțelege că acest apel de urgență, 112, este pentru anunțarea intervențiilor și nu un telefon de joacă. Este un număr prin care suntem solicitați să intervenim, fie pe asistență medicală, fie la intervenții pe situații de urgență, altele decât cele de natură medicală.
GdS: Cum decurge o zi din viața unui pompier?
C.C.: Activitatea se desfășoară după un program. Avem pregătirea de specialitate, pregătirea fizică, iar după orele prânzului, activități administrativ-gospodărești. Tot timpul, în cele 24 de ore ale unei ture de serviciu, pompierul se află în alertă. Când este cazul, programul se întrerupe și pompierii se deplasează la locul intervenției. Schimbarea turelor de serviciu se execută într-un program de 30 de minute. Dacă un apel vine înainte de timpul de schimbare, pleacă tura existentă. Dacă este după ora de schimbare, pleacă tura care urmează să intre în serviciu. Nu se întrerupe sub nici o formă deplasarea la locul intervenției.
GdS: Care este cel mai frumos lucru la această meserie?
C.C.: Lucruri frumoase sunt multe. Cred că cel mai frumos este atunci când ajungi să salvezi persoane, copii în mod deosebit, și, de ce nu, animale sau lucruri materiale. Cel mai plăcut este atunci când oamenii îți mulțumesc că le-ai salvat ființele dragi.
GdS: Tinerii din ziua de azi mai vor să fie pompieri?
C.C.: Da, se poate observa și în rândul candidaților pentru școli militare, pentru școlile de ofițeri și subofițeri. În prezent, există 10-12, chiar 15 candidați pentru fiecare școală în parte. În funcție și de nivelul lor de pregătire, și de locurile pe care le au disponibile academiile militare, pot ajunge doi-trei la ofițeri și, poate, cinci-șapte la școlile de subofițeri.
GdS: Care este salariul mediu al unui pompier, cu tot cu sporurile de care beneficiază?
C.C.: Un salariu mediu, în funcție de vechimea servanților, poate fi între 1.500 și 1.800 de lei. Sporurile, în general, sunt cele pentru dispozitiv, pentru că noi, ca pompieri, suntem disponibili zi și noapte. Chiar dacă stăm acasă, putem fi chemați la unitate pentru creșterea capacitații operaționale. Prin vechime și prin sporuri, salariul poate ajunge la 2.000-2.200 de lei.
GdS: Ce rază de acțiune are o unitate de pompieri?
C.C.: Raionul de intervenție al unei subunități în localitate este între 1 și 7 km, iar în exterior, în celelalte localități ale raionului de bază, poate să fie între 30 și 50 km. În general, nu depășim aceste limite, ci doar în situația cooperării cu alte județe. Atunci ne putem deplasa în județele respective, unde situațiile de urgență au o amploare crescută. Anul trecut, când au fost înzăpezirile de la Buzău și Vrancea, a trebuit să deplasăm și noi autospeciale și forțe.
GdS: Care sunt principalele îmbunătățiri de care credeți că aveți nevoie?
C.C.: De îmbunătățiri ar fi nevoie tot timpul. Aici mă refer la tehnica de intervenție, care pe anumite laturi ar trebui înnoită. Avem și în prezent tehnică nouă, prin programele operaționale și prin fondurile alocate de aceste programe. Dar sunt și autospeciale care au 35-40 de ani, au ieșit de mult din uz. Totuși, neavând altă tehnică disponibilă, o îmbunătățim în continuare, o reparăm și ne facem treaba cu ea. Ca număr, doar în municipiul Craiova sunt în jur de 250-300 de subofițeri operativi și dispunem de circa 12 autospeciale de intervenție.
GdS: V-ați gândit vreodată să renunțați la această meserie?
C.C.: Nu, nu m-am gândit și nici nu mi-aș dori să renunț. Nu cred că ar exista ceva care să mă facă să renunț.
GdS: Dacă ar fi să caracterizați un pompier prin unul sau două cuvinte, care ar fi acestea?
C.C.: Poate cea mai plauzibilă este sintagma noastră, a tuturor pompierilor din România: curaj și devotament.
GdS: Vă amintiți de un caz care v-a impresionat în mod deosebit?
C.C.: Emoțional, te pot impresiona anumite cazuri. Poate cele mai copleșitoare sunt când salvezi copii sau salvezi oameni din diferite situații. Din ce-mi aduc aminte, la Ișalnița am avut câțiva copii îngropați sub malul de șlam, șlamul ăla folosit pentru construcții. Cel mai impresionant a fost atunci tatăl copiilor, care se afla cu ei la muncă, săpa după unul dintre ei. L-a găsit, într-un final, iar după ce l-a scos, stătea în genunchi și urla, privind în sus.
GdS: Copilul era în viață?
C.C.: Nu. Din patru, doi i-am scos și și-au revenit, doi nu.
GdS: Ce ați simțit atunci când l-ați văzut pe tată în acea ipostază?
C.C.: Mi-a părut rău că n-am putut să-l ajutăm. Am putut să-i scoatem pe cei doi care erau îngropați mai aproape de noi. Era o înălțime destul de mare, de trei-patru metri, iar înăuntru era acel carbit ars, care încă se mai folosește în construcții, pentru văruit și pentru zidit.
GdS: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj oamenilor, care ar fi acesta?
C.C.: Trebuie să aibă în continuare încredere în noi și să fie conștienți că noi, forțele de intervenție în situațiile de urgență, vom fi în permanență alături de ei și ne vom deplasa acolo unde ne solicită.
Ionuț Stanciu, student în anul I, la Facultatea de Litere, Specializarea Jurnalism
