Nicodim Ungureanu este actor și reprezentant de seamă al oltenilor peste tot în lume. S-a născut în satul Pojaru, din județul Gorj, și este cunoscut mai ales pentru rolul din filmul „Păcală se întoarce“. Înzestrat cu mult talent, cu o voce ușor răgușită care îl deosebește de alți actori, Nicodim Ungureanu a jucat pe scene din America, Franța, Germania. De curând, a interpretat rolul unui securist manipulator în cel mai recent film al regizorului Cristian Comeagă, „Cel ales“. Duminică, Nicodim a fost prezent la Colours Cinema Craiova, la vizionarea acestui film, iar în cadrul unui interviu acordat GdS a vorbit despre peliculă, dar și despre condiția actorului român.
GdS: Aveți o carieră care vorbește despre multă muncă și dăruire. Care a fost parcursul dumneavoastră profesional?
Nicodim Ungureanu: Sunt născut în Gorj, în satul Pojarul. Tatăl meu a lucrat la Petrol, și mama s-a dus gravidă la Bustuchin și până să ajungă cu mașina acolo au luat-o chinurile facerii și m-a născut în Pojar. Am făcut școala la Craiova și Facultatea la București. Am început să joc de la 25 de ani și m-am apucat mai târziu de film. Prima dată m-au chemat în filmul „Liceenii“, dar nu m-am dus. Mi s-a și defectat telefonul, m-au căutat la teatru și nu m-au găsit. După care în facultate m-au remarcat anumiți regizori și am lucrat cu Saizescu, Daneliuc. Sunt mândru că am făcut trei filme cu Daneliuc, pe care îl consider unul dintre cei mai mari regizori români. Am lucrat cu nume mari din teatrul românesc precum Dinică, Zamfirescu, Mitică Popescu și alții.
GdS: Care a fost deviza după care v-ați construit cariera?
N.U.: Nu am avut niciuna. Singura deviză a fost că am lucrat firesc. Sunt un om normal și cred că, dacă sunt condus bine, fac toate lucrurile cu măsură, iar dacă sunt condus prost, le fac prost.
„De mult timp nu au văzut un film românesc atât de bun“
GdS: Astăzi, sala a fost plină de oameni care au apreciat filmul în care jucați și, la sfârșit, încăperea a răsunat de ropote de aplauze. Povestiți-ne despre rolul prin care i-ați fermecat pe oameni.
N.U.: Domnul director de aici, de la Cinema 3D Colours, a știut cum să promoveze filmul și astăzi sala a fost plină. Cât despre rol, regizorul m-a chemat și mi-a zis că are un rol pentru mine și să-l citesc. După ce l-am citit, i-am spus că e foarte bine scris. Și am fost de acord să fac rolul. Am câteva filme la activ, în care am lucrat cu actori mari. Sunt câteva filme premiate și în România, și în străinătate. Eu nu prea cred în premii și nici în filmele de festival. Dar filmul acesta este extraordinar.
GdS: De ce ar trebui oamenii să meargă la cinema să vadă acest film?
N.U.: Pentru că de mult timp nu au văzut un film românesc atât de bun, închegat, legat, cu actori buni, cu distribuție bună. Distribuția e bine aleasă. Sunt actori la care nu te-ai fi așteptat niciodată că ar putea să facă aceste roluri.
GdS: În Craiova, filmul a avut succes, oamenii au fost încântați. Cum a fost primit în celelalte orașe ale țării și în străinătate?
N.U.: Filmul a luat un premiu în Canada, în SUA a luat premiu pentru regie, imagine, muzică și pentru narațiune. Acum a fost selecționat în Spania. Eu cred că nu este un film de festival, dar văd că este selecționat în niște festivaluri la care nu m-aș fi așteptat și îmi pare rău că nu au încercat și la Festivalul de la Cannes. Trebuie văzut pentru că este un altfel de film românesc. În primul rând, câștigă prin poveste, după aceea prin interpretare, imaginea e foarte bună și este atât de bine scris încât nu poți să bagi un ac.
„Actorii au un salariu de mizerie, și medicii la fel“
GdS: Care mai este condiția actorului român?
N.U.: Se tot vorbește de TVA, de prețuri, de profesori. de medici și este foarte bine că se vorbește. Însă, despre actori nu am auzit vorbindu-se în ultimii 25 de ani. Din banii pe care vedem și noi că i-au furat unii s-ar fi putut face multe. Se spune că s-au furat 70.000 de euro, bani pe care un film nu îi are. Până se strâng bani din toate părțile, până dă unul 2.000 de euro pentru promovare, nu sunt nici măcar bani de benzină ca să poți promova. Eu aș promova filmele românești în toate orașele și comunele din țară, nu mai ai unde să le dai acum… Actorii au un salariu de mizerie, și medicii la fel, iar asta este impardonabil. Eu cu doi copii nu aș avea nici cu ce să le cumpăr lapte și pampers din salariul de actor. Mă uitam la teatrul din Craiova, să ajungi să faci în foaier bâlciul ăla să vinzi haine este o rușine…
GdS: S-ar putea schimba mentalitatea românilor dacă s-ar investi mai mult în cultură, în arta teatrală, cinematografică?
N.U.: Ceea ce rămâne după un popor este cultura. Au venit să vadă filmul mulți tineri și l-au apreciat. Cineva din sală mi-a spus că știa că filmul a luat premiul pentru imagine, ceea ce înseamnă că oamenii sunt mai informați decât credem noi. Cred că lucrurile ar merge mult mai bine și toate domeniile ar avea de câștigat dacă oamenii ar avea cultură și școală. Sistemul Bologna din învățământ mi se pare o prostie, distruge tradiția învățământului românesc. Noi am avut alt sistem de învățământ și cred că și în timpul lui Ceaușescu lumea avea cultură. Și atunci, și acum lumea vine la teatru. Se spune că lumea nu mai merge la teatru. Este o minciună. Dacă nu există cultură și învățământ, nu există nimic. Hainele se rup, cultura rămâne.
„În America, lucrurile sunt cu totul diferite“
GdS: Ne vorbeați despre faptul că ați jucat alături de nume mari din lumea internațională a teatrului și cinematografiei. Cum stăm noi în comparație cu ei la acest capitol?
N.U.: Ei fac mai multe filme. Proaste, bune, dar fac. Ca și la noi, și acolo sunt unii actori care au de lucru, alții care nu au. Dar acolo nu se întâmplă ca aceia care au de lucru să aibă salariu mic. Aici este durerea. Cel care este capabil și poate este tratat cu spatele. Orice actor care joacă dincolo câștigă atât cât să trăiască decent. Eu nu îmi doresc decât să trăiesc decent și copiii mei la fel. Eu am lucrat cu actori din Germania, Franța, America. În America, lucrurile sunt cu totul diferite, vine producătorul cu banii lui și alege o distribuție care să îi aducă bani. Dar în momentul în care se apucă de film începe și promovarea.
GdS: Cum vedeţi evoluția din cinematografie înregistrată în ultimii ani, filme cu multe efecte, filme 3D?
N.U.: Cred că un singur film românesc s-a făcut cu 3D, iar invențiile pot apărea. La teatru, cel mai bun, după părerea mea, este omul, actorul. Dacă joacă cu credință. În momentul în care bagi în teatru efecte, diminuezi munca și harul actorului și faci mai mult spectacol de regie. Lumea se duce să vadă actorul, nu regia.
„Aş mări bugetul la cultură, la teatru în primul rând, la cinematografie, la muzeu“
GdS: Dacă ar sta în puterea dumneavoastră, care ar fi primele lucruri pe care le-ați schimba, astfel încât lumea teatrală și cinematografică să meargă pe un drum mai bun?
N.U.: Aş mări bugetul la cultură, la teatru în primul rând, la cinematografie, la muzeu, la artiştii plastici şi aş repara monumentele istorice. După care aş mări bugetul la sănătate și la învățământ.
Le-aş mări pe toate trei odată. Şi aş angaja mai mulţi medici. Nu se poate să te duci la Urgenţă și să stai trei ore până termină cu un pacient. Eu sunt Stan păţitul, m-am dus cu copilul şi a trebuit să stau patru ore, cu un copil care nu avea decât un an şi trei luni. Şi nu erau medici. Și Ponta ne spune că a crescut PIB-ul… Problema este că toți sunt puși politic la minister. Însă și dacă ai pune un om de cultură, să zicem, într-un sistem prost nu ai rezolva mare lucru.
GdS: Sunt mulți tineri care iubesc teatrul și filmul și care și-ar dori să urmeze facultăți în domeniu, dar sunt dezamăgiți de salariile mici. Ce le-ați recomanda?
N.U.: Le recomand să nu se lase. Şi pe timpul lui Ceaușescu se intra greu la Teatru. Când am dat eu examen, erau trei locuri și aproape 1.000 de înscriși, dar după prima probă eliminatorie au rămas 34, din care minimum 15 erau foarte buni. Probabil au intrat și ei în anii următori. Așa se întâmplă, dar poți să ajungi să faci performanță. Și eu cred că am făcut, am lucrat în filme românești, am jucat în Cehia, la Praga. Problema la noi este că atunci când se ia hotărârea să se facă economie și să se taie de undeva, actorii sunt printre primii vizați. Am văzut și la Constanța, când a fost să dea afară din bugetari, au dat de la teatru. A fost o durere pentru mine. Eu dacă eram director atunci nu îi lăsam să dea afară de la teatru.
