Acasă Actualitate Cultura Tablouri baltice

Tablouri baltice

Turnul lui Gediminas (Foto: Pofka)
Turnul lui Gediminas (Foto: Pofka)

La Vilnius/Lituania am fost în două misiuni oficiale în calitate de Ambasador al României la Tbilisi, participând la reuniunile anuale ale “Grupului Prietenilor Georgiei”.

Iată în continuare însemnările mele referitoare la locurile vizitate cu acele prilejuri.

Catedrala “Sfinţii Stanislaus şi Ladislaus”

Catedrala “Sfinţii Stanislaus şi Ladislaus” a fost înfiinţată în anul 1783 în stil neoclasic. Faţada principală a edificiului cuprinde sculpturile celor patru Evanghelişti – opere ale artistului italian Tomasso Righi. Peste câţiva ani, pe acoperişul Catedralei au fost amplasate statuile create de sculptorul polonez Kazimierz Jelski: Sfântul Casimir simbolizând Lituania, Sfântul Stanislaus simbolizând Polonia şi, în mijlocul lor, Sfânta Elena ţinând în mâinile Sale o cruce aurită, înaltă de 9 metri. Printr-o fericită coincidenţă, am putut asculta acordurile impresionate ale orgii atunci când am asistat la slujba desfăşurată în Catedrală.

“Palatul Marilor Duci ai Lituaniei”

“Palatul Marilor Duci ai Lituaniei” a fost construit în veacul al XV-lea în interiorul Castelului din Vilnius în stil renascentist. După demolarea sa în anul 1801, edificiul a fost refăcut într-un proces iniţiat în anul 2002.

“Turnul lui Gediminas”

“Turnul lui Gediminas” poartă numele fondatorului oraşului Vilnius, Marele Duce al Lituaniei. Pe turnul octogonal din cărămidă roşie flutură astăzi drapelul Lituaniei independente. De acest simbol istoric se leagă următoarea legendă: Ducele ar fi visat că, fiind la vânătoare, a văzut pe o colină un lup imens şi fioros, îmbrăcat într-o armură care respingea toate săgeţile ce nu reuşeau să-l răpună; la sfatul preoţilor, Gediminas a decis ca pe acel loc să construiască o cetate de apărare. Simbolul Vilniusului este până astăzi un lup cu armură.

“Poarta Zorilor”

“Poarta Zorilor”, construită în perioada 1503-1522, era o parte integrantă a fortificaţiilor Capitalei Marelui Ducat al Lituaniei. Din cele zece porţi iniţiale, doar aceasta a rămas, celelalte fiind demolate la finele secolului al XVIII-lea. Aici se află o icoană a Fecioarei Maria, venerată de numeroşi credincioşi romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi care vin în pelerinaje în Lituania.

Icoana nu avea la început podoabe de aur sau de argint, dar din anul 1670 aceasta a fost împodobită cu numeroase bijuterii oferite de cei care ajungeau acolo în semn de recunoştinţă pentru minunile înfăptuite. Are dimensiunile de 200 de centimetri/162 de centimetri, fiind pictată pe opt scânduri de stejar.

Maica Domnului este încoronată, cu mâinile încrucişate pe piept şi poartă un voal mare ce îi acoperă îmbrăcămintea, iar un cerc de stele îi înconjoară capul. Îmbrăcămintea Fecioarei cuprinde peste zece tipuri de flori simbolizând puritatea Sa desemnată, în “Cântarea Cântărilor”, prin sintagma “grădină închisă”. Am cumpărat de acolo o iconiţă din chihlimbar pe care o păstrez acasă cu sfinţenie.

Biserica “Sfinţii Petru şi Pavel”

Biserica “Sfinţii Petru şi Pavel” (1701) are gravat pe faţada sa acest text în limba latină: “Regina Pacis funda nos in pace.”/Regina Păcii ne păzeşte în pace. În timpul războaielor cu armatele Rusiei din anii 1655-1661, Mănăstirea a fost incendiată şi Biserica a fost distrusă, dar un nou proiect a fost încredinţat marelui Hatman al Lituaniei şi Voievod al Vilniusului, Michal Kasimierz Pac care a angajat anumiţi maeştri italieni pentru executarea decoraţiei interioare.

În anul 1956, Catedrala din Vilnius a fost transformată de ocupanţii sovietici în muzeu, iar sarcofagul de argint conţinând rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Casimir a fost mutat temporar în Biserica “Sfinţii Petru şi Pavel”, revenind în anul 1989 la locaţia iniţială.

Biserica “Sfânta Ana”

Biserica “Sfânta Ana” (1500) se remarcă prin stilul ei gotic ce caracterizează cele trei turnuri din cărămidă de culoare roşie cărora li se adaugă Turnul-Clopotniţă; interiorul lăcaşului de cult este decorat în stil baroc. De această biserică se leagă următorul episod: după ce o văzuse în timpul războiului ruso-francez din anul 1812, Împăratul Napoleon Bonaparte şi-ar fi exprimat dorinţa “de a o lua cu dânsul la Paris, purtând-o cu mare grijă în palmele celor două mâini ale sale”.

Castelul insular Trakai

Împreună cu ministrul afacerilor externe, Adrian Cioroianu, am vizitat Castelul insular Trakai construit în secolul al XIV-lea din cărămidă roşie în stil gotic. Edificiul cu destinaţie strategică a avut o istorie agitată:

  • a suferit distrugeri masive în timpul atacării sale de către Cavalerii Teutoni în anul 1377;
  • a reprezentat un principal element în lupta pentru putere din Marele Ducat al Lituaniei;
  • şi-a pierdut importanţa militară imediat după bătălia de la Grünwald;
  • în timpul domniei lui Sigismund Augustus, Castelul a fost redecorat în stil renascentist, servind ca reşedinţă regală de vară pentru o anumită perioadă, iar mai târziu ca închisoare;
  • pe vremea războaielor din veacul al XVII-lea împotriva trupelor Marelui Cnezat al Moscovei, edificiul a fost parţial distrus, fără a mai fi renovat;
  • după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a realizat reconstruirea Castelului în stilul original pe care îl avusese în veacul al XV-lea, fiind transformat într-un muzeu vizitat de numeroşi turişti străini.

Riga/Letonia

La Riga/Letonia, nu m-am aflat decât opt ore în tranzit spre Armenia şi, ulterior, spre Georgia, venind de la Berlin în timpul conflictului militar ruso-georgian din august 2008. Intervalul dintre cursele aeriene a fost utilizat la maximum, concentrându-mă pe obiectivele istorice şi religioase din centrul oraşului şi beneficiind în acest sens de sprijinul logistic al colegului leton de la Tbilisi, care era în concediu de odihnă. Printre monumentele vizitate s-au înscris:

“Castelul Riga”

“Castelul Riga”, situat pe malul râului Daugava, a fost clădit în anul 1330; după cucerirea acestuia de către suedezi, fortăreaţa s-a extins prin noi edificii. Odată cu intrarea oraşului în Imperiul Ţarist la începutul veacului al XVIII-lea, Castelul a servit ca reşedinţă a Guvernatorilor Generali ai Rigăi. În timpul ocupaţiei sovietice, acolo a funcţionat organizaţia copiilor, edificiul fiind cunoscut sub denumirea de “Castelul Pionierilor” (o similitudine cu “Palatul Pionierilor” din Bucureşti).

Catedrala “Sfântul Iacob”

Catedrala “Sfântul Iacob” de pe malul râului anterior menţionat este un lăcaş de cult, ridicat în anul 1225. Am aflat de la ghidul de limba engleză un episod curios: în anul 1812, clădirea fusese folosită ca magazie pentru sacii cu făină şi alte produse alimentare necesare trupelor lui Napoleon Bonaparte! M-a impresionat Turnul-Clopotniţă din cărămidă roşie şi interiorul simplu, dar elegant.

Biserica “Sfântul Petru”

Biserica “Sfântul Petru”, aflată pe acelaşi mal, datează din anul 1209, fiind singura clădire ce a rezistat marelui incendiu care a devastat Riga în 1350. Ea este un unicat arhitectural în regiune prin sinteza stilurilor (romanic, gotic, baroc), generată de reconstruirile efectuate în diferite perioade. Are două Turnuri: unul înalt de 20 de metri din vârful căruia am putut privi panorama oraşului şi celălalt înalt de 10 metri, dotat cu trei clopote; ambele turnuri posedă orologii având orele marcate prin cifre romane. În faţa Bisericii există o statuie a Sfântului Apostol Petru.

“Monumentul Libertăţii”

“Monumentul Libertăţii”, proiectat în anul 1935 de arhitectul Ernests Štālbergs și executat de sculptorul Kārlis Zāle, este înalt de 42 de metri şi înfăţişează o femeie ţinând, în mâinile îndreptate spre Cer, trei Stele ce simbolizează regiunile istorice ale Letoniei. Menţinerea, în acel loc central, a impunătorului monument a fost apărată de către sculptoriţa Vera Muhina (1889-1953), născută la Riga, împotriva dictatorului Stalin căruia îi prezentase o simbolistică falsă a monumentului în sensul că cele trei Stele ţinute de personajul feminin ar reprezenta ţările intrate în “marea familie sovietică”.

“Monumentul Victoriei”

“Monumentul Victoriei” se compune din statuia Patriei-Mamă, statuia soldaţilor letoni şi un obelisc înalt de 80 de metri. Acest monument este vizitat de numeroşi turişti străini, inclusiv veniţi din România.

În Estonia nu am ajuns niciodată, dar sper ca cei doi fii ai mei să aibă acest agreabil prilej într-un viitor cât mai apropiat.

Autor Dan Mihai Bârliba

Citește și: Restricții de circulație pentru meciul dintre FCU 1948 Craiova și FC Dinamo

Exit mobile version