Acasă Actualitate Cultura Praga lui Mozart

Praga lui Mozart

Foto: Johann Nepomuk della Croce, Public domain, via Wikimedia Commons

Sunt fericit că, în cei opt ani când am fost la Praga în calitate de Secretar al Uniunii Internaţionale a Studenţilor, am reuşit să văd de câteva ori – la început de unul singur, apoi împreună cu soţia mea Maria Cornelia şi mai târziu alături de ea şi de primul nostru fiu Vlad Mihai, născut acolo – unele locuri legate de biografia artistică a lui Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). Voi urma în prezentarea mea o linie cronologică, deşi vizitele noastre s-au realizat în mod aleatoriu şi cu diferite ocazii, inclusiv ale prezenţei unor delegaţii oficiale, sosite din România.

Prima prezenţă mozartiană a avut loc începând din data de 11 ianuarie 1787 şi a durat până în cea de-a doua săptămână a lunii februarie. Prilejul central l-a constituit lansarea, pe piaţa muzicală pragheză, a “Simfoniei nr. 38 în D major – Praga” în ziua de 19 ianuarie a acelui an.

Potrivit biografului şi criticului Maynard Solomon (cartea “Mozart: A life”, 1995), la premiera acelei creaţii, Mozart a improvizat un solo la pian, care a inclus unele variaţiuni ale ariei “Non più andrai” din opera “Nunta lui Figaro”, cântate pentru prima oară la Praga cu un an înainte, la finele lui 1786 (după premiera vieneză), înregistrând un succes formidabil. Experţii în domeniu au evidenţiat ca o calitate incontestabilă a acestei creaţii simfonice prezentarea originală a motivului vânturilor, care avea să se regăsească ulterior în simfoniile lui Ludwig van Beethoven (1770-1827) şi Franz Schubert (1797-1828). Evenimentul muzical din acea zi – pe care Mozart însuşi o considera drept “una dintre cele mai fericite ale vieţii sale” – confirmase gradul superior de încântare artistică manifestată de publicul praghez care nu identificase până atunci un alt muzician la fel de strălucit în ipostaza simultană de compozitor şi interpret.

A doua vizită a lui Mozart la Praga s-a efectuat în perioada 4 octombrie – 12 noiembrie 1787, având ca scop pregătirea premierei operei sale “Don Giovanni” din seara zilei de 29 octombrie la Estates Theatre. În opinia unanimă a muzicienilor şi melomanilor, Praga nu mai audiase niciodată ceva asemănător, mai ales că era o operă foarte dificilă în privinţa interpretării.

Alte două vizite ale compozitorului austriac avuseseră loc în prima jumătate a anului 1789 în drumurile sale de la Viena la Berlin (10 aprilie) şi retur (31 mai), fiind însoţit de Prinţul Karl Alois Lichnowski, Cancelar al Curţii Imperiale a Austriei.

Cea de-a cincea şi, totodată, ultima vizită a lui Mozart la Praga a început la 28 august 1791 şi a ţinut până în cea de-a treia săptămână a lunii septembrie. Talentatul muzician crease “La Clemenza di Tito”, dedicată festivităţilor de încoronare a lui Leopold al II-lea ca Rege al Bohemiei; premiera acelei opere în ziua de 6 septembrie – care avea să fie oarecum umbrită de ceremoniile grandioase, organizate de Casa Regală – şi-a regăsit ulterior celebritatea universală binemeritată.

Mai evoc data de 14 decembrie 1791 când la Praga a fost organizat un amplu ceremonial religios/Mass Requiem în onoarea lui Mozart de către o sută de muzicieni, la care au luat parte mii de cetăţeni ai oraşului şi ai altor regiuni ale Bohemiei. Cehii îndrăgostiţi de muzică cinsteau aşa cum se cuvenea memoria celui care îi vizitase de mai multe ori, în timp ce ţara lui de origine îl “expediase” la groapa comună ca pe un om fără valoare şi fără trecut glorios, uitând minunăţiile sonore pe care Mozart le adusese în palatele şi castelele lor prin inegalabilul său talent.

Amintesc în continuare două locaţii pragheze semnificative pentru Wolfgang Amadeus Mozart despre care Richard Wagner scria aceste cuvinte: “Geniul său excepţional îl situează mai presus de oricare Maestru în toate domeniile artei şi în toate timpurile.”.

*Estates Theatre/Stavovské Divadlo în limba cehă este o clădire cochetă în stil neoclasic, creată după planurile arhitectului Anton Haffenecker, având pe frontispiciul încadrat de patru coloane două cuvinte în limba latină, gravate cu litere aurite: Patriae et Musis/Patriei şi Muzelor; edificiul a fost inaugurat în anul 1783 prin prezentarea tragediei “Emilia Gallotti” a dramaturgului german Gotthold Ephraim Lessing. De-a lungul istoriei, în renumita sală pragheză au răsunat acordurile virtuosului violonist italian Niccolò Paganini (1782-1840) şi ariile din operele romantice ale compozitorului german Carl Maria von Weber (1786-1826), dar prestigiul suprem al splendidei construcţii este nemijlocit legat de numele lui Wolfgang Amadeus Mozart. Aici maestrul a dirijat în premieră mondială propria operă “Don Giovanni” în octombrie 1787. În faţa Teatrului se află monumentul din bronz “Il Commendatore” reprezentând personajul fantomei din opera mozartiană (creaţie a artistei ceho-germane Anna Chromý) ca un binemeritat Remember al acelui spectacol de referinţă. Tot aici a fost prezentată publicului pentru prima oară în anul 1791 opera lui Mozart, “La Clemenza di Tito”.

*În vila Bertramka din zona Smichov, situată dincolo de zidurile străvechiului oraş, se află Muzeul Mozart. Potrivit cronicilor vremii, compozitorul ar fi fost găzduit acolo de familia František şi Josefina Dušek în vizitele pe care le-a efectuat la Praga în octombrie-noiembrie 1787, finalizând opera “Don Giovanni” şi în august-septembrie 1791; în prima sa vizită el a locuit la Palatul Contelui Johan Joseph Franz von Thun-Hohenstein din Malá Strana, cartier aflat în centrul oraşului Praga. În parcul vilei am putut admira o fântână şi un bust al lui Mozart.

Rămân recunoscător frumosului centru urban de pe malurile Vltavei pentru că a oferit familiei mele două minunate cadouri muzicale: *spectacolul cu opera “Don Giovanni” de Mozart, prezentat la Estates Theatre; *concertul de la Sala Rudolfinum în care Orchestra Filarmonică Cehă, dirijată de maestrul Václav Neumann, a interpretat Simfonia nr. 38 în D major, intitulată “Praga” de acelaşi inegalabil Mozart.

Închei acest articol cu un mănunchi de cugetări cuprinse în cărţile publicate în perioada 2016-2018: “Şi un tânăr poate deveni genial; Mozart a pus pe portative acest adevăr.”; “Este dificil să îl asculţi pe Mozart, gândindu-te la Bach; la fel şi invers.”; “Probabil, atunci când Mozart traversa o criză de inspiraţie, chema în ajutor o privighetoare.”; “Mozart umpluse portativele Vienei cu suave dantele.”; “Cultura europeană a cunoscut de toate: de la versurile lui Dante la dantelele lui Mozart.”; “Bach şi Mozart nu trebuie înţeleşi, ci ascultaţi pur şi simplu.”; “Toată moştenirea lui Mozart a fost lăsată orchestrelor şi caselor de discuri ale întregii lumi.”; “Ajuns în Ceruri, Mozart a fost întâmpinat de câteva Stele dansând în paşi de menuet.”; “Mozart compunea solfegii cu perucă.”; “Mozart – un cuvânt frumos ca un menuet!”; “Astenia se vindecă repede cu «o cură de Mozart».”; “Când începe să vă doară capul, nu îl căutaţi pe Hegel, ci căutaţi-l pe Mozart.”; “Mozart şi Eminescu au primit – din partea Destinului – alesul privilegiu de a nu îmbătrâni niciodată.”; “Mozart, Beethoven şi Verdi au intrat în Rai cu propriile Chei – nu prin efracţie, ci prin creaţie – spre uimirea Sfântului Petru care nu era un meloman.”; “Despre Mozart: este un mare păcat ca cel care a devenit un bun comun al Omenirii să îşi doarmă somnul de veci la groapa comună.”; “Când lucram la Centrul ONU de la Viena şi serveam o cafea pe Kärntner Strasse, constatam că aceasta avea gust de Strauss şi aromă de Mozart.”; “Mozart ne descreţeşte frunţile, dar apare Wagner şi ni le încreţeşte la loc.”; “Dacă ţi s-au terminat antinevralgicele, ia repede o pastilă de «Chopin» sau una de «Mozart», ca să îţi treacă durerile de cap.”; “Când sunt prea trist, îl ascult pe Mozart, iar când sunt prea vesel, îl ascult pe Chopin.”.

Dan Mihai Bârliba

Exit mobile version