Jurnalistul român Marius Comper, acum stabilit în Anglia, a povestit că s-a dus să voteze la secția din Stratford (Londra), dar coada a înaintat atât de lent că la ora 21.00, când era aproape să intre în secție, poliștii au închis ușile, lăsând afară mii de oameni furioși, scrie Hotnews.
Ce a scris Marius Comper pe Facebook:
”Nu am reușit să votez, deși am fost în jurul secției de votare de la 10:35 până la 21:00, când s-a închis. Mai jos, povestea pe scurt.
Pentru context, acesta ar fi fost cel de-al treilea meu vot din Marea Britanie la alegerile românești. La primul, prezidențialele din 2014, m-am prezentat la ICR Londra la 8:30 dimineața, unde am stat la coadă aproape cinci ore. În 2016, la parlamentare, am descoperit că era secție în Stratford (o zonă din estul Londrei foarte populară printre români). Am votat atunci lejer, stând 10-15 minute la coadă în interiorul clădirii.
Azi am mers tot la Stratford, cu gândul că nu ar trebui să fie cu mult mai aglomerat ca parlamentarele din 2016. M-am înșelat. Am ajuns la 10:35, unde am găsit o coadă uriașă, ce se întindea de la intrarea în clădire pe tot bulevardul înspre stânga, până la prima stradă, unde continua pentru alte câteva sute de metri. M-am așezat la coadă la 10:38, cu câteva mii de persoane în fața mea. Cincisprezece minute mai târziu, aveam deja sute de persoane în spate.
Inițial eram optimist că nu va dura decât vreo 3-4 ore; aveam câteva episoade din The Last Kingdom descărcate pe Netflix, afară era soare, așa că am început să mă uit la serial. Nu se avansa prea rapid, dar era un ritm constant, așa că nu era frustrant. Totuși, cele trei-patru ore estimate de mine au fost suficiente doar pentru a ajunge la colțul străzii, unde coada continua pe bulevardul mare unde era secția de votare.
De pe la 4, ritmul a început să se blocheze. Dinspre 6, senzația era că s-a blocat complet. Nu cred că a intrat cineva între 6 și 7 seara. Mulțimea devenise din ce în ce mai furioasă (mulți eram 9 ore acolo, nemâncați, fără a merge la toaletă; eu am avut noroc cu un domn care a împărțit ape plate gratis mulțimii).
Între 7 și 9, cred că au intrat în clădire maxim câteva zeci de persoane. Cei trei polițiști care stăteau în fața ușilor la intrare făceau din ce în ce mai greu față mulțimii furioase, care încerca să forțeze și să intre. La una din forțări, am văzut panica pe fața unuia din cei trei polițiști (mi s-a părut un număr foarte mic). Între timp, un elicopter și-a făcut apariția în zonă, iar la foarte scurt timp au venit alte câteva dube cu polițiști.
Din când în când, mai lăsau înăuntru câte 15 persoane. Acestea intrau într-un hol format între două straturi de uși, cele păzite de polițiști, și altele aflate la 2 metri înăuntru, care se deschideau arareori. De ieșit nu știu pe unde ieșeau oamenii.
Pe la 8 ajunsesem la 5 metri de uși, dar nu se putea intra. Oamenii tot forțau intrarea la orice semn că ar mai fi fost lăsați alte 10-15 persoane să intre în acel hol, iar nu o dată am fost strivit ca o sardină.
La 9 fără 10 eram la 2 metri de polițiști, chiar la baza treptelor, când am văzut că polițiștii veniți cu dubele intraseră cumva în clădire și păzeau al doilea rând de uși. Între timp, mulțimea de afară deschisese alte uși, lângă cele păzite de primul rând de polițiști, intrând în acel holișor dintre cele două straturi de uși. Degeaba: polițiștii din interior au încuiat celelalte uși la 21:00, lăsând afară mii de oameni furioși.
Cam asta a fost, pe scurt, povestea zilei mele de la 10:35 la 21:00 astăzi.”
