Astmul este o boală inflamatorie a cailor respiratorii. Acest proces inflamator duce la îngustarea difuza a cailor aeriene cu episoade recurente de dispnee (lipsa de aer), respirație șuierătoare (wheezing) presiune toracică și tușe, potrivit csid.
Boală afectează aproximativ 5% din populația generală, debutând în general în copilărie sau la adultul tânăr dar poate apărea și la vârstnici.
Astmul bronşic: cauze/ factori de risc
Putem vorbi aici de existența unei predispoziții genetice (teren alergic) care în prezența factorilor cauzali (alergenii) duce la declanșarea bolii. Factorul ereditar joacă de asemenea un rol important, astfel că în aceeași familie putem întâlni mai multe persoane cu astm sau alte afecțiuni alergice (eczemă, rinită). Dintre alergeni putem aminti:
-acarienii- microorganisme prezente în praful de casă, fiind sursă de alergeni cel mai frecvent implicată în apariția astmului;
-animalele de casă: câini, pisici, rozătoare;
-gândăci;
-fungi (mucegaiurile);
-polenuri;
-o serie de medicamente- aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene fiind cel mai frecvent implicate.
Pe de altă parte există o serie de alți factori care pot declanșa sau agrava astmul: infecțiile respiratorii în special virale, efortul fizic, modificările atmosferice, aditivii alimentari (în special în alimente conservate), emoțiile extreme (plâns, ras, furia, frică), alte boli preexistente: sinuzite cronice, polipoza nazala, refluxul gastroesofagian.
Astmul bronşic: simptome
Tabloul clinic este extrem de polimorf, deseori relativ nespecific și foarte variabil în timp.
Dispneea (crizele de sufocare) este de cele mai multe ori simptomul dominant, cel care aduce pacientul la medic.
De asemenea pot există tușe seacă sau slab productivă, cu expectorație mucoasa, vâscoasa, wheezing (respirație șuierătoare), presiune toracică.
Există diferite grade de severitate a bolii. Într-un astm ușor, pacientul prezintă crize rare, de mică intensitate și care se pot remite de la sine. Dacă vorbim despre un astm sever, atunci crizele sunt frecvente, chiar zilnice și de multe ori apar și pe parcursul nopțîi, trezind pacientul din somn.
Astmul bronşic: diagnostic/ investigațîi radioimagistice şi de laborator
Stabilirea diagnosticului presupune o anamneză și un examen clinic corect efectuate, un istoric sugestiv și efectuarea obligatorie a unei spirometrii.
Spirometria este testul care măsoară capacitatea respiratorie și este esențială pentru stabilirea diagnosticului, a severitățîi bolii și pentru urmărirea evoluției în timp. Poate fi efectuată începând cu vârstă de 5 ani și necesită cooperare din partea pacientului.
Datorită faptului că în cele mai multe cazuri vorbim despre un astm alergic, efectuarea unui consult alergologic și a testelor alergologice este necesareapentru a putea identifica și controla factorii declanșatori (alergenii).
Astmul bronşic: tratament
Pe lângă tratamentul medicamentos este important că pacientul astmatic să adopte un anumit stil de viață și vorbim aici despre o serie de măsuri de prevenție. Fiind vorba în general despre un astm alergic, pacientul trebuie să evite, pe cât posibil contactul cu alergenii- acei factori care îi declanșează criză.
De multe ori însă nu poate fi identificat factorul declanșator, astfel că se recomandă câteva măsuri generale: camera în care pacientul astmatic doarme trebuie să fie cât mai curată, praful trebuie șters des; lenjeria de pat trebuie să fie din material hipoalergen; sunt de evitat în camera covoarele, cărțile, perdelele; trebuie evitate animalele de casă: câini, pisici, rozătoare; trebuie să nu existe mucegai pe pereți; plantele de apartament ar trebui evitate (pot întreține mucegai pe pământ).
Având în vedere că astmul este o boală cronică, pe lângă măsurile de prevenție enumerate mai sus, paciențîi au nevoie în cele mai multe cazuri de un tratament care va fi administrat pe termen lung, numit tratament de fond adaptat în funcție de gradul de severitate al bolii care are rolul de a obține și menține controlul bolii. Pe de altă parte, în cazul apariției unei crize, este necesară folosirea unui alt tip de medicație, numită medicație de criză, adică medicamente de tip bronhodilatator cu efect imediat dar cu durata scurtă de acțiune.
Majoritatea medicamentelor utilizate în astm se administrează pe cale inhalatorie având astfel o serie de avantaje: se folosesc doze mici de medicament care se absorb local, înlăturând astfel efectele adverse sistemice, nu creează dependență.
Tratamentul de fond este reprezentat de corticosteroizi (beclometazona, budesonid), care au rol antiinflamator și reprezintă medicația de prima linie în astm. De asemenea un rol important ocupă și medicația bronhodilatatoare: beta 2 agoniști, antileucotriene, teofiline. În formele moderate și severe de astm se folosesc în general combinațîi între cele două clase de medicamente (fluticazona/salmeterol, budesonid/formoterol)
Medicația de salvare este de tip bronhodilatator: salbutamol, bromură de ipratropium. Acest tip de medicație trebuie administrată doar în criză. Atunci când pacientul simte nevoia de administrare frecvența, uneori zilnică, înseamnă că boală nu este controlată.
Dintre cauzele care împiedică obținerea controlului bolii amintim: noncomplianta la tratamentul de fond; doze inadecvate ale terapiei de fond; expunere continuă la alergeni; tehnică inhalatorie deficitară; afecțiuni asociate agravante: sinuzita, rinită, reflux gastro-esofagian.
Astmul bronşic: evoluţie/ complicaţîi
Astmul nu este o boală vindecabilă, însă în majoritatea cazurilor se poate controla ușor cu un tratament de fond corect prescris și administrat, astmaticul putând duce o viață normală.
În evoluția bolii pot apărea exacerbari adică agravări ale simptomelor care pot fi declanșate de expunerea la alergeni, de infecțîi respiratorii virale, de absența tratamentului, uneori aparent fără un factor declanșator, putând să apară chiar și în cazul pacienților care urmează un tratament de fond corect.
Într-o astfel de situație, pacientul trebuie să se adreseze medicului curant pentru reevaluare (examen clinic, spirometrie), de cele mai multe ori fiind necesară amplificarea tratamentului de fond sau chiar cure scurte de corticosteroizi orali.
Astmul bronşic: profilaxie
Așa cum aminteam mai sus, pacientul astmatic trebuie să adopte un stil de viață care presupune evitarea alergenilor. Este de asemenea cunoscut faptul că fumatul în timpul sarcinii crește riscul de apariție al astmului la copil.
