Peste jumătate din an, românul munceşte pentru stat, iar ultima „revoluţie fiscală” a adăugat încă cinci zile pe an la acest proces, afirmă Andreea Paul, preşedintele INACO – Iniţiativa pentru Competitivitate, informează Agerpres.
„Investiţiile publice sunt la minime istorice, veniturile fiscale încasate tot la minime istorice raportate la PIB, iar ponderea facturii sociale în totalul cheltuielilor bugetare este la maxime istorice. Cheltuielile salariale bugetare sunt în anul 2018 la nivelul celor din anul 2009 raportate la PIB, contrar tendinţelor europene şi mondiale de reducere a aparatului de stat. Datoriile cresc invariabil, în acest context. Impozităm din ce în ce mai mult munca, şi nu capitalul, într-o economie unde ar trebui lărgită baza forţei de muncă active angajate în sectorul privat. Mai exact, peste jumătate din an, românul munceşte pentru stat, iar ultima „revoluţie fiscală” a adăugat încă cinci zile pe an în care salariatul mediu român lucrează pentru stat. Astfel, ziua libertăţii fiscale a devenit 20 iulie în 2018, faţă de 15 iulie, în anul 2017. Cu alte cuvinte, până pe data de 20 iulie muncim pentru stat şi abia începând cu data de 21 iulie salariatul mediu român munceşte pentru el însuşi şi familia lui. Din această perspectivă, a omului care munceşte, trebuie analizate rezultatele ultimelor modificări fiscale prin care s-au transferat contribuţiile dinspre angajator spre angajat”, susţine Paul.
În viziunea reprezentantei INACO, care citează datele INS, salariul mediu net în administraţia publică a ajuns la 4.207 lei în luna iunie 2018, dublu faţă de salariul mediu pe economie de 2.115 lei, „toate acestea fără însă a creşte calitatea serviciilor publice”. „Din contră, avem cele mai dezorganizate şi mai birocratice instituţii publice din UE. Atenţie mare că, din toamna anului 2017, statistica oficială nu mai include în media administraţiei publice şi forţele armate sau serviciile, şi nici personalul din cabinetele parlamentare angajaţi în circumscripţiile electorale proprii şi plătiţi din sumele forfetare ale parlamentarilor. Altfel, cifrele ar fi fost şi mai mari pentru media salariului din administraţia publică. În realitate, decalajele dintre sectorul public şi privat sunt şi mai mari”, explică Andreea Paul.
