PreÈedintele Klaus Iohannis a trimis miercuri Parlamentului pentru reexaminare o Lege care modifica alte legi din domeniul sanatatii. Iohannis a cerut reexaminarea mai multor prevederi, printre care si relatia dintre viitorul spital republican si Universitatea de Medicina Carol Davila.
„Apreciem cÄ noile prevederi ale art. 170 alin. (1) lit. a1) din Legea nr. 95/2006 introduc o discriminare în favoarea UniversitÄÈii de MedicinÄ Èi Farmacie âCarol Davilaâ BucureÈti în raport cu toate celelalte universitÄÈi de medicinÄ Èi farmacie din ÈarÄ, care astfel nu vor avea posibilitatea de a participa la organizarea unui spital republican, ca centru de excelenÈÄ la nivel naÈional”, se arata in cererea de reexaminare.
Mai jos puteţi citi cererea:
Legea pentru modificarea Èi completarea unor acte normative din domeniul sÄnÄtÄÈii vizeazÄ mÄsuri legislative cu incidenÈÄ Ã®n multiple domenii din sectorul sanitar: sistemul informatic, activitatea UPU/CPU, definirea unor noi entitÄÈi, reorganizarea furnizorilor de servicii medicale, închirierea unor spaÈii aflate în administrarea unitÄÈilor sanitare, modificarea vârstei limitÄ de pensionare a medicilor, desfÄÈurarea activitÄÈii colegiilor profesionale, activitatea de distribuÈie angro de medicamente. ConsiderÄm cÄ parte dintre aceste intervenÈii legislative se impun a fi reexaminate de cÄtre Parlament întrucât, prin conÈinutul lor normativ, pot conduce la disfuncÈionalitÄÈi în sistemul de sÄnÄtate.
1. Prin art. I. pct. 4 din legea aflatÄ la promulgare – art. 170 alin. (1) lit. a)1 din Legea nr. 95/2006 – spitalul republican, ce reprezintÄ o nouÄ categorie de spital, este definit ca fiind spitalul clinic organizat ca centru de excelenÈÄ la nivel naÈional, în care, împreunÄ cu Universitatea de MedicinÄ Èi Farmacie âCarol Davila” BucureÈti, se desfÄÈoarÄ activitÄÈi de asistenÈÄ medicalÄ, învÄÈÄmânt medical, cercetare ÈtiinÈificÄ medicalÄ Èi de educaÈie medicalÄ continuÄ, cu cel mai înalt grad de competenÈÄ Èi având în structurÄ toate specialitÄÈile medicale.
Apreciem cÄ noile prevederi ale art. 170 alin. (1) lit. a1) din Legea nr. 95/2006 introduc o discriminare în favoarea UniversitÄÈii de MedicinÄ Èi Farmacie âCarol Davilaâ BucureÈti în raport cu toate celelalte universitÄÈi de medicinÄ Èi farmacie din ÈarÄ, care astfel nu vor avea posibilitatea de a participa la organizarea unui spital republican, ca centru de excelenÈÄ la nivel naÈional. Ãn absenÈa oricÄrui criteriu obiectiv Èi raÈional care sÄ justifice instituirea unui asemenea tratament juridic în beneficiul exclusiv al unei singure universitÄÈi de profil – Universitatea de MedicinÄ Èi Farmacie âCarol Davila” BucureÈti â aceste prevederi apar ca fiind concepute pentru a se aplica într-un singur caz, prestabilit fÄrÄ echivoc intuitu personae Èi nu pentru a fi aplicate unui numÄr nedeterminat de cazuri concrete, în funcÈie de încadrarea lor în ipoteza normei. Or, o asemenea reglementare nu poate constitui obiectul unei legi, întrucât legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementeazÄ relaÈii sociale generale, fiind, prin esenÈa Èi finalitatea ei constituÈionalÄ, un act cu aplicabilitate generalÄ.
2. Art. I pct. 7 din legea aflatÄ la promulgare – art. 193 alin. (7) lit. d1) Èi d3) din Legea nr. 95/2006 – permite închirierea unor spaÈii aflate în administrarea unitÄÈilor sanitare pentru diferite servicii, inclusiv pentru cele de alimentaÈie publicÄ, poÈtale, bancare, difuzare cÄrÈi etc.; de asemenea se prevede Èi posibilitatea închirierii unor terenuri pentru desfÄÈurarea unor activitÄÈi cu specific gospodÄresc Èi/sau agricol. Având în vedere faptul cÄ, în prezent, unele spitale se confruntÄ cu o acutÄ lipsÄ de spaÈiu pentru desfÄÈurarea actului medical în condiÈii corespunzÄtoare standardelor, considerÄm cÄ aceste texte ar trebui reanalizate de cÄtre Parlament în sensul condiÈionÄrii închirierii de neafectarea bunei organizÄri Èi desfÄÈurÄri a activitÄÈii medicale, iar eforturile spitalelor publice de obÈinere de venituri suplimentare sÄ nu prejudicieze actul medical.
De asemenea, din perspectiva asigurÄrii integritÄÈii activitÄÈii în serviciul public de sÄnÄtate, dispoziÈiile art. 193 alin. (7) lit. d2) din legea aflatÄ la promulgare ar trebui coroborate Èi cu prevederile art. 814 din Legea nr. 95/2006, care prevÄd cÄ producÄtorii, deÈinÄtorii de autorizaÈii de punere pe piaÈÄ sau reprezentanÈii acestora în România Èi distribuitorii angro Èi en detail de medicamente, dispozitive medicale Èi materiale sanitare au obligaÈia sÄ declare Ministerului SÄnÄtÄÈii Èi ANMDM, dupÄ caz, orice fel de platÄ, sponsorizare, precum Èi orice fel de avantaj, acordat direct sau indirect, medicilor, asistenÈilor medicali, persoanelor cu funcÈii de conducere Èi control la nivelul unitÄÈilor sanitare, organizaÈiilor profesionale din domeniul medical, organizaÈiilor de pacienÈi Èi oricÄrui alt tip de organizaÈii care desfÄÈoarÄ activitÄÈi în domeniul sÄnÄtÄÈii. Altfel, s-ar putea ca aceste entitÄÈi sÄ utilizeze posibilitatea de a închiria spaÈii aflate în administrarea unitÄÈilor sanitare pentru diverse seminarii, congrese sau simpozioane cu profil medical pentru a evita obligaÈia de a declara plÄÈile, sponsorizÄrile sau avantajele. TotodatÄ, aceastÄ sursÄ de venituri suplimentare stabilitÄ pentru spitalele publice ar trebui supusÄ aceleiaÈi condiÈii, de neafectare a bunei organizÄri Èi desfÄÈurÄri a activitÄÈii medicale, precum Èi a celei didactice din spitalele clinice universitare.
3. Potrivit art. I pct. 15 Èi pct. 16 – art. 391 din Legea nr. 95/2006 – medicii se pensioneazÄ la vârsta de 67 de ani, indiferent de sex. Apreciem cÄ aceastÄ prevedere este de naturÄ a genera cel puÈin o discriminare între medicii universitari Èi neuniversitari. Astfel, în unitÄÈile de învÄÈÄmânt, respectiv în universitÄÈile de medicinÄ Èi farmacie, vârsta de pensionare este de 65 de ani, iar cadrele didactice au integrare clinicÄ Ã®n spitale ca Èi consecinÈÄ a poziÈiei didactice, iar nu prin concurs. Ãn aceste condiÈii, pentru un cadru didactic pensionat la 65 de ani ce va dori sÄ profeseze ca medic pânÄ la 67 de ani nu este asigurat cadrul legal pentru continuarea activitÄÈii.
TotodatÄ, prin modificarea introdusÄ la alin. (7) al art. 391 se prevede cÄ medicii care au împlinit vârsta de 65 de ani nu pot deÈine funcÈii de conducere în cadrul Ministerului SÄnÄtÄÈii, al ministerelor Èi instituÈiilor centrale cu reÈea sanitarÄ proprie, al autoritÄÈilor de sÄnÄtate publicÄ, al CNAS, al caselor judeÈene de asigurÄri de sÄnÄtate Èi a municipiului BucureÈti, precum Èi în cadrul spitalelor publice Èi al oricÄrei alte unitÄÈi sanitare publice. DeÈi aceastÄ interdicÈie existÄ Èi în prezent, prin raportare însÄ la împlinirea actualei vârste de pensionare, respectiv de 65 de ani, apreciem cÄ prin legea transmisÄ la promulgare, modificarea de la alin. (7) nu se mai coreleazÄ cu cea de la alin. (1) al art. 391.
De altfel, intervenÈia legislativÄ â care a fost corelatÄ cu prevederile art. 185 alin. (13) – nu se coreleazÄ Ã®nsÄ cu dispoziÈiile alin. (14) al art. 185 din Legea nr. 95/2006, ce prevÄd cÄ Ã®n unitÄÈile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari Èi membri corespondenÈi ai Academiei de ÈtiinÈe Medicale Èi ai Academiei Române, medicii primari doctori în ÈtiinÈe medicale pot ocupa funcÈii de Èef de secÈie pânÄ la vârsta de 70 de ani, cu aprobarea managerului Èi cu avizul consiliului de administraÈie al spitalului. Astfel, Èi aceastÄ normÄ este discriminatorie, pe de o parte între secÈiile clinice Èi cele neclinice, iar pe de altÄ parte în cadrul secÈiilor neclinice, între medicii care nu sunt cadre didactice, dar care deÈin vreuna dintre celelalte calitÄÈi enumerate la alin. (14) al art. 185.
4. Potrivit art. I pct. 23 din legea transmisÄ la promulgare – art. 693 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 – Ècoala NaÈionalÄ de Management Èi PerfecÈionare în Domeniul Sanitar BucureÈti (SNSPMPDSB) va funcÈiona ca instituÈie sanitarÄ fÄrÄ paturi, de drept public, cu personalitate juridicÄ românÄ, finanÈatÄ integral din venituri proprii, în coordonarea Ministerului SÄnÄtÄÈii, iar coordonarea academicÄ se va stabili prin hotÄrâre a Guvernului.
Conform art. 693 alin. (2) â (4) din Legea nr. 95/2006, aceastÄ instituÈie desfÄÈoarÄ cursuri de atestat, cursuri de scurtÄ duratÄ Èi alte tipuri de cursuri specifice în domeniul managementului sanitar, organizeazÄ Èi desfÄÈoarÄ cursuri universitare de masterat, asigurÄ formarea Èi perfecÈionarea funcÈionarilor publici din sistemul sanitar Èi al asigurÄrilor de sÄnÄtate.
Având în vedere competenÈa stabilitÄ prin lege, apreciem cÄ norma este neclarÄ sub aspectul introducerii precizÄrii cÄ SNSPMPDSB reprezintÄ o instituÈie sanitarÄ fÄrÄ paturi, când, de fapt, nu este altceva decât o persoanÄ juridicÄ de drept public cu anumite atribuÈii în domeniul educaÈiei Èi cercetÄrii în domeniul sanitar.
Ãn mod similar, la art. I pct. 26 din legea aflatÄ la promulgare – art. 6991 din Legea nr. 96/2006 – AgenÈia NaÈionalÄ a Medicamentului Èi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) din organ de specialitate al administraÈiei publice centrale devine instituÈie sanitarÄ fÄrÄ paturi, de drept public cu personalitate juridicÄ din subordinea Ministerului SÄnÄtÄÈii, înfiinÈatÄ potrivit legii. ANMDM se finanÈeazÄ din venituri extrabugetare Èi din subvenÈii de la bugetul de stat. Potrivit art. I pct. 27 din legea aflatÄ la promulgare, în realizarea scopului pentru care a fost înfiinÈatÄ, ANMDM autorizeazÄ Èi controleazÄ studiile clinice pentru verificarea conformitÄÈii cu bunele practici în efectuarea studiilor clinice în domeniul medicamentelor de uz uman cu sau fÄrÄ beneficiu terapeutic, precum Èi locul de desfÄÈurare al acestora.
Având în vedere competenÈa stabilitÄ prin lege, semnalÄm cÄ nu este clarÄ raÈiunea calificÄrii atât a SNSPMPDSB, cât Èi a ANMDM drept instituÈii sanitare fÄrÄ paturi, cu atât mai mult cu cât aceastÄ noÈiune – instituÈie sanitarÄ fÄrÄ paturi, de drept public – nu este definitÄ Èi nici corelatÄ cu legislaÈia în vigoare.
5. La art. I pct. 24 din legea aflatÄ la promulgare – art. 693 alin. (13) teza a I-a din Legea nr. 95/2006 – se prevede cÄ personalul SNSPMSPDSB este constituit din personal contractual, iar numÄrul de posturi se stabileÈte prin hotÄrâre a Guvernului.
ConsiderÄm cÄ aceastÄ dispoziÈie este neclarÄ Èi imprecisÄ, întrucât nu se coroboreazÄ cu dispoziÈiile art. 694 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, conform cÄrora numÄrul de posturi ale SNSPMPDSB se va stabili cu aprobarea Ministerului EducaÈiei. Altfel spus, faÈÄ de noua reglementare de la art. 693 alin. (13) nu este clar dacÄ numÄrul de posturi, în funcÈie de necesitÄÈi, se va mai stabili sau nu în continuare cu aprobarea Ministerului EducaÈiei NaÈionale.
De asemenea, prevederea nou introdusÄ la alin. (13) teza a II-a, conform cÄreia statul de funcÈii, condiÈiile de încadrare pe posturi, de promovare în grad, de salarizare Èi de stimulare se stabilesc prin hotÄrârea Consiliului de administraÈie nu este clarÄ, precisÄ Èi previzibilÄ, iar aplicarea acesteia permite arbitrariul, întrucât însuÈi consiliul de administraÈie este cel care stabileÈte regulile esenÈiale ale raportului de muncÄ Ã®ntre personalul contractual Èi instituÈia de drept public. Norma juridicÄ trebuie sÄ reglementeze în mod unitar, uniform, sÄ stabileascÄ cerinÈe minimale aplicabile tuturor destinatarilor sÄi; or, în cazul de faÈÄ, legea imprimÄ un caracter relativ normelor juridice deoarece lasÄ la latitudinea unei structuri administrative a instituÈiei de drept public stabilirea unor elemente esenÈiale ale raportului de serviciu al personalului contractual Èi, implicit, ale statutului acestuia.
Nu în ultimul rând, prevederea art. 693 alin. (13) teza a III-a din Legea nr. 95/2006 – conform cÄreia salarizarea personalului SNSPMPDSB se stabileÈte la nivelul de salarizare maxim aflat în platÄ aferent funcÈiilor din cadrul celorlalte unitÄÈi finanÈate integral din venituri proprii aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului SÄnÄtÄÈii – este lipsitÄ de claritate, precizie Èi predictibilitate. Astfel, nu este clar dacÄ se vor identifica cele mai bine plÄtite funcÈii din cadrul tuturor celorlalte unitÄÈi finanÈate integral din venituri proprii aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului SÄnÄtÄÈii, aspect care ar crea Èi premisele unei discriminÄri, sau se va identifica o singurÄ unitate dintre cele de mai sus, urmând ca asimilarea salariului sÄ se facÄ prin raportare la funcÈiile normate în cadrul respectivei entitÄÈi.
6. La art. I pct. 25 din legea aflatÄ la promulgare – pct. 17 al art. 699 din Legea nr. 95/2006 â se modificÄ definiÈia distribuÈiei angro a medicamentelor.
MenÈionÄm cÄ actualele prevederi ale Legii nr. 95/2006, ce definesc distribuÈia angro a medicamentelor, corespund dispoziÈiilor art. 1 pct. 17 din Directiva 2001/83 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, care include în sfera distribuÈiei angro a medicamentelor: toate activitÄÈile de procurare, deÈinere, furnizare sau export de medicamente, cu excepÈia activitÄÈii de eliberare a acestora cÄtre populaÈie. Aceste activitÄÈi se efectueazÄ de cÄtre producÄtori sau depozitarii acestora, importatori, alÈi distribuitori angro sau de cÄtre farmaciÈti Èi persoanele autorizate sau care au dreptul sÄ elibereze medicamente cÄtre populaÈia din statele membre în cauzÄ.
Prin modificarea pct. 17 al art. 699 din legea transmisÄ la promulgare, sintagma âfarmaciÈtii” este înlocuitÄ cu sintagma âunitÄÈi farmaceutice în situaÈiile de excepÈie prevÄzute de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008â. MenÈionÄm cÄ potrivit art. 2 alin. (7) din Legea farmaciei nr. 266/2008, vânzarea Èi eliberarea medicamentelor se fac numai cu amÄnuntul, cu excepÈia medicamentelor eliberate prin farmaciile cu circuit închis, a medicamentelor care, potrivit reglementÄrilor legale, sunt destinate truselor de urgenÈÄ, precum Èi a medicamentelor destinate unei unitÄÈi medicale autorizate. Potrivit aceloraÈi dispoziÈii, excepÈie fac farmaciile Èi oficinele locale de distribuÈie din sistemul penitenciar unde, conform reglementÄrilor interne, se realizeazÄ eliberarea medicamentelor, produselor parafarmaceutice, consumabilelor Èi a altor produse destinate asigurÄrii asistenÈei medicale pentru deÈinuÈi, conform legislaÈiei execuÈional penale.
AÈadar, coroborând dispoziÈiile nou introduse cu cele din Legea farmaciei nr. 266/2008, unitÄÈile farmaceutice vor putea desfÄÈura distribuÈie angro de medicamente numai în situaÈia de excepÈie a medicamentelor eliberate prin farmaciile cu circuit închis, a medicamentelor care, potrivit reglementÄrilor legale, sunt destinate truselor de urgenÈÄ, precum Èi a medicamentelor destinate unei unitÄÈi medicale autorizate.
De altfel, prin modificarea definiÈiei distribuÈiei angro a medicamentelor referirea la alte persoane juridice îndreptÄÈite sÄ furnizeze medicamente cÄtre public în România, în conformitate cu dispoziÈiile legale în vigoare, este neclarÄ atât în raport cu categoria alÈi distribuitori angro, cât Èi în raport cu categoria unitÄÈi farmaceutice în situaÈiile de excepÈie prevÄzute de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 266/2008.
Ãn consecinÈÄ, apreciem cÄ reglementarea propusÄ la pct. 17 al art. 699 din Legea nr. 95/2006 ar trebui reexaminatÄ de cÄtre Parlament sub aspectul corelÄrii normelor aplicabile.
7. SemnalÄm cÄ intervenÈiile legislative de la art. I pct. 34 Èi art. I pct. 42 nu sunt corelate. Astfel, completarea de la pct. 34 vizeazÄ instituirea unei excepÈii privind posibilitatea Ministerului SÄnÄtÄÈii de a stabili direct, cu caracter temporar, mÄsuri mai restrictive privind distribuÈia acestora în afara teritoriului României (art. 804), fÄrÄ a mai propune Guvernului acest lucru (în conformitate cu forma actualÄ a art. 889).
ÃnsÄ, la art. 1 pct. 42 se modificÄ tocmai art. 889, care nu mai conÈine referire la Guvern, atribuÈia fiind stabilitÄ numai în sarcina Ministerului SÄnÄtÄÈii. Ãn acest fel, considerÄm cÄ sintagma âprin excepÈie de la dispoziÈiile art. 889″ din cuprinsul alin. (21) al art. 804 – art. I pct. 34 al legii transmise la promulgare este neclarÄ Èi trebuie reanalizatÄ.
8. Din analiza conÈinutului normativ al legii transmise la promulgare se poate constata cÄ, în fapt, aceasta modificÄ un singur act normativ, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sÄnÄtÄÈii. SemnalÄm cÄ prevederile art. II potrivit cÄrora prin efectul intrÄrii în vigoare al legii transmise la promulgare urmeazÄ sÄ fie modificate în mod corespunzÄtor Èi dispoziÈiile HotÄrârii de Guvern nr. 734/2010 privind organizarea Èi funcÈionarea AgenÈiei NaÈionale a Medicamentului Èi a Dispozitivelor Medicale nu echivaleazÄ cu o intervenÈie legislativÄ efectivÄ. Prin urmare, se impune reexaminarea legii transmise la promulgare Èi sub aspectul corelÄrii titlului cu conÈinutul normativ efectiv al legii.
9. IntervenÈiile legislative de la art. I pct. 15 Èi pct. 16 pot fi calificate drept derogÄri de la regimul general privind raporturile de muncÄ, reglementate prin lege specialÄ. Or, conform jurisprudenÈei CurÈii ConstituÅ£ionale în materie, âprintr-o lege ordinarÄ se pot modifica dispoziÈii dintr-o lege organicÄ, dacÄ acestea nu conÈin norme de natura legii organice, întrucât se referÄ la aspecte care nu sunt în directÄ legÄturÄ cu domeniul de reglementare al legii organice. In consecinÈÄ, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenÈa sau nu a unei reglementÄri la categoria legilor ordinare sau organice” (Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 786/2009 referitoare la respingerea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor Legii de aprobare a OrdonanÅ£ei de urgenÅ£Ä a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarÄ pe anul 2009 Åi reglementarea unor mÄsuri financiar-fiscale, publicatÄ Ã®n Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 400 din 12 iunie 2009). DacÄ legea reglementeazÄ Ã®ntr-un domeniu care, prin excelenÈÄ, aparÈine legii organice, atunci aceasta trebuie sÄ se supunÄ dispoziÈiilor art. 76 alin. (1) din ConstituÈie chiar dacÄ este o lege cu caracter derogatoriu sau special în raport de dispoziÈiile din legea organicÄ modificatÄ (Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 442/2015 referitoare la admiterea obiecÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilitÄÅ£i publice nr. 51/2006, publicatÄ Ã®n Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 526 din 15 iulie 2015). Astfel, prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. p) Èi art. 76 alin. (1 ) din ConstituÈie, de vreme ce legea aflatÄ la promulgare stabileÈte reguli derogatorii de la regimul general privind raporturile de muncÄ, considerÄm cÄ ea trebuia adoptatÄ ca lege organicÄ.
De principiu, considerentele de mai sus s-ar putea aplica mutatis mutandis Èi cu privire la dispoziÈiile din legea aflatÄ la promulgare ce stabilesc incompatibilitÄÈi pentru medicii care deÈin funcÈii de conducere în cadrul Ministerului SÄnÄtÄÈii, respectiv în cadrul ministerelor Èi instituÈiilor cu reÈea sanitarÄ proprie, al structurilor deconcentrate ale acestuia ori în cadrul CNAS, al caselor judeÈene de asigurÄri de sÄnÄtate, al patronatelor Èi sindicatelor Èi orice fel de funcÈii de demnitate publicÄ sau de conducere în instituÈii sanitare. Aceste dispoziÈii vizeazÄ statutul funcÈionarilor publici de conducere din cadrul unor autoritÄÈi Èi instituÈii ale statului (în cazul de faÈÄ care sunt Èi medici), motiv pentru care legea care le prevede ar trebui sÄ aibÄ caracter organic.
FaÈÄ de argumentele expuse mai sus Èi având în vedere competenÈa legislativÄ exclusivÄ a Parlamentului, vÄ solicitÄm reexaminarea Legii pentru modificarea Èi completarea unor acte normative din domeniul sÄnÄtÄÈii.