Parchetul General critică din nou intenţia Guvernului de modificare a Codurilor penale prin Ordonanţă de Urgenţă şi atrage atenţia că dezincriminarea abuzului în serviciu „nu are în vedere transpunerea deciziei Curţii Constituţionale” şi reprezintă „o veritabilă încurajare pentru comiterea repetată de către funcţionari, cu intenţie, a unor fapte de abuz în serviciu”.
Reacţia Ministerului Public:
„Ministerul Public avertizează asupra faptului că este imperios necesar să se realizeze punerea în acord a prevederilor Codului penal şi a Codului de procedura penală cu dispoziţiile cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale a României, însă, în actuală redactare, proiectul de modificare a celor două coduri depăşeşte limitele stabilite de către instanţa de contencios constituţional.
Deşi în preambulul notei de fundamantare se invocă existenţa deciziilor Curţii Constituţionale nr. 603/2015 şi nr. 405/2016, modificările ce se doresc a fi operate exced cele statuate de instanţa.
Astfel, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 603/2015 se constată că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul art. 301 alin.1 din Codul penal este neconstituţională. Însă prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se înlătura din normă de incriminare şi variantele alternative „pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat de foloase de orice natură”. Modificarea adusă acestui text de lege prin proiectul de ordonanţă de urgenţă este una substanţială, ce ţine de însăşi esenţă infracţiunii de conflict de interese şi scoate în afară legii conduită imorală, imparţială a funcţionarului, fiind afectate relaţiile de serviciu şi crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de serviciu.
Sintagma introdusă în text, aceea de „foloase materiale necuvenite”, ţine de specificul elementelor altor încălcări de lege (respectiv infracţiuni de corupţie, de abuz în serviciu).
In consecinta, prin propunerea de modificare a textului art. 301 Cod penal, nu numai ca se restrange sfera de aplicare, dar se si denatureaza intentia initiala a legiuitorului, aceea de a sanctiona conduita imorala a functionarului.
In ceea ce priveste infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 Cod penal, pentru identitate de ratiune, modificarea propusa prin proiectul de ordonanta este de substanta si nu are in vedere transpunerea deciziei Curtii Constitutionale nr. 405/2016 prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. 1 din Codul penal actual sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”.
Astfel, textul propus conditioneaza existenta infractiunii de producerea unei pagube intr-un cuantum arbitrar ales (conditie ce nu isi gaseste aplicabilitatea in niciun alt text de lege, cuantum extrem de ridicat de altfel, fara a se preciza daca faptele comise sub acest prag mai sunt sanctionate in vreun fel (contraventie, abatere etc.) lasandu-le in afara ilicitului penal, situatie deosebit de periculoasa avand in vedere posibilitatea fractionarii activitatii infractionale in fapte distincte, cu prejudicii sub limita textului incriminator.
O asemenea modalitate de incriminare ar constitui o veritabila incurajare pentru comiterea repetata de catre functionari, cu intentie, a unor fapte de abuz in serviciu, care ar provoca prejudicii apropiate valoric de plafonul respectiv, dar care nu l-ar depasi, in vederea obtinerii pentru sine sau pentru altul de foloase materiale, in conditiile in care asemenea exercitari ilegale ale functiei ar putea atrage cel mult raspunderea disciplinara si civila. De altfel, apreciem ca, in contextul socio-economic actual, un prejudiciu (suportat de catre persoana vatamata) si respectiv un folos (obtinut de catre functionar sau de catre altul) de 200.000 lei nu reprezinta o chestiune deloc neglijabila ori cu o gravitate atat de redusa incat sa excluda antrenarea raspunderii penale.
La fel de criticabila si fara nicio legatura cu vreo decizie a Curtii Constitutionale este si dezincriminarea infractiunii de neglijenta in serviciu.
Ratiunea incriminarii acestei infractiuni este similitudinea cu infractiunea de abuz in serviciu, singura diferenta fiind sub aspectul laturii subiective, respectiv culpa, si nu intentia inculpatului.
Dezincriminarea acestei infractiuni nu face decat sa incurajeze o conduita subiectiva din partea functionarului, care nu actioneaza cu intentie, ce-i drept insa, in afara oricarei responsabilitati, oricarei diligente, pus la adapostul unei lipse de raspundere penala.
Aceasta conduita va avea consecinte nedorite prin producerea unor pagube materiale grave sau incalcari ale drepturilor persoanelor.
Ministerul Public ilustrează cu o serie de date referitoare la calitatea persoanelor trimise in judecata pentru infractiunea de conflict de interese, dupa cum urmeaza: 2 parlamentari, 17 primari, 4 viceprimari si 5 directori:
2 parlamentari/deputati si-au angajat rudele (fiul si nora) la biroul parlamentar;
12 primari de oras/comuna au achizitionat bunuri de la societati comerciale al caror asociat unic si administrator erau rude si afini de gradul I;
5 primari de comuna au incheiat contracte de concesiune/inchiriere pasuna comunala cu societati administrate de sot sau rude de gradul I (tata/fiu);
7 consilieri judeteni/locali au luat decizii in beneficiul unor asociatii/societati comerciale administrative de sot, rude si afini de gradul I;
7 conducatori de institutii publice (directori si primari) si-au angajat rudele si afinii de gradul I;
6 conducatori de institutii publice (directori) au achizitionat bunuri de la societati al caror asociat si administrator erau rude de gradul I.
