.Cotidianul „Le Monde” a publicat o analiză de mare interes pentru analiştii economici europeni referitoare la una din lecţiile cele mai importante ale crizei elene, respectiv la fragilităţile zonei euro, la semnificaţia reală a monedei euro. Analiza prezintă interes şi datorită faptului că autori sunt două personalităţi politice europene extrem de bine documentate şi direct implicate în toate problemele politice şi economice cu care se confruntă la ora actuală zona euro şi în general Uniunea Europeană: Harlem Désir, Secretarul de Stat francez pentru Afacerile europene, şi Sandro Gozi, Secretarul de Stat italian pentru Afacerile europene.
Moneda, subliniază Désire şi Gozi, „este bunul nostru comun. Nu este vorba de de un mijloc de schimb şi nici măcar de un obiectiv final în sine. Este unul dintre mijloacele de realizare a ambiţiei noastre – naşterea unui sentiment comun, a unei identităţi partajate, a unei solidarităţi la bine şi la rău”. Cei doi lideri europeni promit angajamentul ţărilor lor de a acţiona „pentru o organizare mai puternică a zonei euro, pentru o mai mare creştere economică, pentru investiţii şi locuri de muncă…pentru o mai mare ambiţie europeană şi solidaritate…Această este lecţia primită în urmă recentelor evenimente” (cu referire specială la criza greacă).
Cei doi oameni politici semnatari ai articolului din „Le Monde” încep să-şi expună ideile evocând mai întâi acea” noapte interminabilă” de la Bruxelles când reprezentanţii ţărilor membre ale zonei euro, „dansând pe marginea prăpastiei” (în care ar fi putut să se prăbuşească Grecia prin ieşirea din comunitatea euro), au apelat la spiritul de responsabilitate, la solidaritate şi au adoptat „decizii bune” ce au dus la menţinerea Greciei în zona euro, păstrarea integrităţii sale şi, automat, a Europei. Dar, spun Harlem Desir şi Sandro Gozi, criza greacă, dincolo de situaţia acestei ţări, a avut inclusiv menirea „să ne reamintească insuficienţele şi fragilităţile zonei euro însăşi”. S-a constatat existenţa unei „prea puţine guvernări politice, a prea multe divergenţe economice”. De la începutul crizei economice, reamintesc autorii, diferenţele între venituri, de competitivitate şi în domeniul folosirii forţei de muncă între ţări s-au adâncit, concomitent cu o creştere deloc neglijabilă a neîncrederii populare în Europa, a suspiciunii între statele membre ale UE, legat de respectarea regulilor în cazul unora şi sprijinirea creşterii economice în cazul altora.
Euro – „o suveranitate partajată”
Désir şi Gozi recunosc faptul că până acum s-au înregistrat progrese importante pe calea asigurării unei mai mari stabilităţi a zonei euro în faţa crizelor. Uniunea Bancară, Mecanismul european de Stabilitate, politică monetară a BCE pot la ora actuală împiedica propagarea la alte state membre ale Uniunii a unei crize bancare sau financiare dintr-o ţară membră. Ceea ce, subliniază autorii, este un progres incontestabil. Nu este însă – adaugă ei – un motiv de totală mulţumire, întrucât „zona euro nu are nevoie doar de amortizoare, ci de motoare”. ..”Euro este de fapt mai mult decât o monedă, ci un proiect politic, o suveranitate partajată, vizând întărirea economiilor noastre, creşterea economică, crearea locurilor de muncă şi, finalmente, întărirea societăţilor noastre în mondializare”. Din acest motiv, adaugă autorii, „noi trebuie să reamplasăm în centrul acestui proiect obiectivul convergenţei reale a economiilor din zona euro, o convergenţă care să fie în acelaşi timp economică, financiară, fiscală şi socială”. Ei consideră absolut necesară asigurarea, în acelaşi timp, a unui ” pilotaj eficient al zonei, în serviciul creşterii şi creării locurilor de muncă, ceea ce impune că la început de fiecare semestru european să fie făcută o evaluare comună a situaţiei din zona euro şi decise orientări comune atunci când sunt elaborate bugetele zonei, politicile fiscale şi sociale. Într-un cuvânt, privind toate instrumentele de politică economică în zona euro. „Iată de ce, subliniază cei doi oficiali francez şi italian, „avem nevoie nu de opoziţie ci de întărirea respectului faţă de reguli, avem nevoie de solidaritate, convergenţă şi legitimitate; această este nouă etapă pe care trebuie s-o depăşim”.
Crearea unui buget al zonei euro
Pentru a asigura o cât mai mare convergenţă şi o guvernare realmente eficientă a zonei euro, cei doi oficiali susţin necesitatea unor instrumente financiare. Istoria construcţiei europene, reamintesc ei, a parcurs, practic, exact acelaşi drum: dublarea creditelor alocate fondurilor structurale care i-au permis , la vremea sa, lui Jacques Delors să convingă statele membre de necesitatea pieţei unice. Competiţia nu se putea detaşa de coeziune şi solidaritate. Crearea Fondului de coeziune a permis sustenabilitatea traiectoriei către moneda unică europeană a statelor membre ale Uniunii ce acuzau întârzieri importante. În viitorul apropiat, crearea unui buget al zonei euro, care va completa planul Juncker, oferind Uniunii mijloacele de susţinere a investiţiilor şi de intervenţie – la nevoie – asupra ciclului economic va constitui o nouă etapă a integrării europene. Pentru pilotarea acestui proiect de buget , spun liderii europeni mai sus citaţi, „avem nevoie de instituţii legitime şi eficiente… Summiturile zonei euro trebuie să înceteze a mai fi întâlniri ale ultimei şanse, trebuie să aibă loc în mod regulat, pentru a construi şi nu pur şi simplu a repara… Eurogrupul trebuie să aibă în frunte un preşedinte stabil care să-şi consacre tot timpul acestei misiuni vizând realizarea convergenţei economiilor zonei euro, coerentă şi coordonarea politicilor ţărilor membre. În plus, mai spun cei doi lideri europeni, nu poate exista guvernare a zonei fără un parlament al ei, care să confere eficacitate în legitimitate; pentru că fiecare membru al zonei să fie asociat la deciziile luate şi că popoarele respective să se recunoască mai bine în Europa”.
Este necesară trecerea de la „euro-moneda” la „euro-politic”
Moneda unică europeană, subliniază Désire şi Gozi, „este bunul nostru comun. Nu este vorba de de un mijloc de schimb şi nici măcar de un obiectiv final în sine. Este unul dintre mijloacele de realizare a ambiţiei noastre – naşterea unui sentiment comun, a unei identităţi partajate, a unei solidarităţi la bine şi la rău”. Cei doi lideri europeni promit angajamentul ţărilor lor (Franţa şi Italia) de a lucra „pentru o organizare mai puternică a zonei euro, pentru o mai mare creştere economică, pentru investiţii şi locuri de muncă…pentru o mai mare ambiţie europeană şi solidaritate…Aceasta este lecţia pe care noi am primit-o în urmă recentelor evenimente”. „Solidaritatea reală”,un concept iubit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi şi de Konrad Adenauer, rămâne metoda noastră de lucru, conchid cei doi lideri europeni, dar „avem nevoie să facem un pas suplimentar, cel al trecerii de la Uniunea economică şi monetară la Uniunea politică, de la euro-moneda la euro-politic”.
