Casa-culă Cartianu, clădire reprezentativă pentru arhitectura românească din secolul al XVIII-lea (Foto: Lucian Anghel)

La 12 kilometri de Târgu Jiu, în apropierea văii pârâului Cărtior, nu departe de Valea Jiului, se ridică măreață casa-culă Cartianu, construcție ce datează, după cum arată documentele vechii familii a Cartienilor, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Reprezentativă pentru arhitectura românească din acea vreme, o machetă a casei-culă Cartianu este expusă în holul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Casa-culă Cartianu din satul Cartiu, județul Gorj, a fost ridicată în 1760 de Enache Cartianu, un boier foarte bogat, care a deținut peste 400 de hectare de teren în acea zonă rurală. Casa a avut inițial forma unei cule. A suferit de-a lungul timpului mai multe intervenţii, dobândind ulterior forma unei case, stadiul în care se prezintă şi astăzi. Una dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură populară românească, imobilul are un aspect pitoresc, grație scărilor de lemn, care realizează legătura pe verticală, şi cerdacurilor care o înconjoară. Clădirea are un parter ușor îngropat, ce este alcătuit din două beciuri boltite, cu intrări separate. Zidurile groase sunt construite din bolovani de râu și piatră. Peste acest nivel, zidăria a fost realizată din cărămidă. În exterior există cerdace atașate pe toate laturile clădirii. Primul etaj are un pridvor amplu, întrerupt pe latura de est, în vreme ce la etajul al doilea este delimitat numai de stâlpi de lemn. Aceste pridvoare care „îmbrățișează“ casa (așa-zisele „săli din lemn“, cu podele din scânduri) au fost adăugate în 1821 pe o structură inițială de tip culă.
Aleea ce te conduce spre scările de acces sunt pavate și ele cu piatră de râu. Au pășit pe ele, pentru a trece pragul casei-cule de-a lungul istoriei ei pe acele meleaguri, regele Carol al II-lea, Gheorghe Tătărescu, Barbu Ștefănescu-Delavrancea.
Odată ce ai urcat scările și ai ajuns în pridvor, scândurile scârțâie ușor sub greutatea pașilor. Geamurile și ușile au și ele obloane de lemn, completând în mod armonios pitorescul imobil. În clădirea ce tocmai am intrat, monument istoric de valoare națională excepțională, funcționează astăzi un muzeu al costumului popular din zona Gorjului.

Într-o altă lume

Pătrundem parcă într-o altă lume. Într-una dintre cele trei camere de la etaj, pe pervazul ferestrei e așezată o lampă veche. Nu mai luminează astăzi încăperea, așa cum o făcea odinioară. Dovadă este sticla curată, peste care fumul negru nu s-a mai așternut demult. Pe masa din lemn masiv e pusă o față de masă lucrată, cel mai probabil de mâinile iscusite ale gospodinelor din secolele trecute. Câteva vase de lut, ulcele, căni, stau parcă în așteptarea călătorilor, ca într-o invitație mută de a lua loc și a gusta din preparatele pregătite în bucătărie. Ne lăsăm purtați în această lume a satului gorjean de odinioară. Pașii ne sunt conduși, pe rând, prin alte încăperi. La geamuri atârnă perdele lucrate manual. Pe pereții se sprijină în cuie vechi tablouri, ce sunt îmbrăcate pe alocuri de ștergare. În dreapta și în stânga, oriunde ai întoarce privirea, există câte un element folcloric: un costum popular, macaturi, scoarțe, obiecte din gospodăria țărănească, unele dintre ele ale casei boierului transmise din generație în generație, altele de la Muzeul Județean, după cum avea să ne precizeze Maria Cartianu, supraveghetor la Muzeul Casa Cartianu. Este căsătorită, după cum îi spune numele, cu unul dintre fiii ultimului descendent al marii familii a boierului Enache Cartianu. „Soțul meu a crescut aici, în casă, până în 1974, când a fost luată de stat“, ne lămurește Maria Cartianu.
Covoarele cu motive populare împrumutate de pe costumul tradițional gorjean, ce se regăsesc în cea mai mare diversitate în casa-culă Cartianu, încântă și cuceresc orice călător pe care pașii îl poartă prin aceste meleaguri. Într-o încăpere, un pat de lemn e acoperit și el cu scoarță. Perna îmbrăcată și ea în straie populare e așezată în mijloc, alături de alte piese ale portului popular. Nu lipsește din decor nici vechea traistă, ce stă agățată într-un cui, să fie la îndemână pentru a fi luată repede pe umăr.
În una dintre încăperi, o sobă elegantă cu coloane atrage atenția. Nu este un model obișnuit, ci unul menit să dea un aer aparte încăperii. De pe etajera din față, dintr-o poză îngălbenită de vreme, ne privește un tânăr chipeș. În colțul sobei, undeva în dreapta, gospodina casei a lăsat un vechi fier de călcat.
Mugetul unui vițel ne trezește din visare. În curtea alăturată se sădește un soi nou de vie, iar micile animale își însoțesc stăpânii, rumegând câteva fire de iarbă ce se întrevăd din pământ.
Coborâm treptele și mai întoarcem încă o dată privirea. Acest loc special, această casă-culă ni s-a prins de suflet, așa că ne promitem în gând că poate într-o altă călătorie vom lua din nou cursul pârâului Cărtior pentru a poposi în acest colț din Gorj.

Monument istoric

Casa-culă Cartianu a fost restaurată începând cu anul 1997, iar în anul 2004 s-a încheiat restaurarea, care a încercat să redea clădirii o înfățișare cât mai originală. Din acel an, cula Cartianu găzduiește Muzeul de Etnografie și Artă Populară Gorjeană. Prin Hotărârea nr. 959 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial 565 din 25 iunie 2004, s-a trecut imobilul, monument istoric Casa Cartianu, din domeniul public al statului și din administrarea Oficiului Național al Monumentelor Istorice în domeniul public al județului Gorj și în administrarea Consiliului Județean Gorj.