21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateSacrificarea mielului de Paşte, tradiţie a evreilor şi creştinilor

Sacrificarea mielului de Paşte, tradiţie a evreilor şi creştinilor

(Foto: jurnalspiritual.eu)
(Foto: jurnalspiritual.eu)

De Sfintele Paşti există obiceiul să se sacrifice miei, această sărbătoare fiind întâlnită atât la evrei, cât şi la creştini, după cum se explică pe portalul crestinortodox.ro. Pentru evrei Paştile semnifică trecerea din robia egipteană la libertate, în vreme ce pentru creştini, Paştile înseamnă trecerea de la moarte la viaţă.

Mielul de Paşte la evrei

Sărbătoarea Sfintelor Paşti a fost instituită de Dumnezeu prin Moise, înainte că poporul evreu să treacă prin Marea Roşie. Pentru că egiptenii au refuzat să-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece boli, cea mai aspră fiind moartea celor întâi născuţi. Pentru a-i feri pe iudei de această pedeapsa, le-a poruncit să sacrifice un miel şi să ungă cu sângele acestuia pragurile uşilor şi ferestrelor. Astfel, în ziua de 14 nisan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel, pe care l-a mâncat cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate că robi, iar ierburile amare semnifică viaţă petrecută de israeliţi în timpul robiei egiptene.

Sunt persoane care susţin că modul celebrării este o reminiscenţă a păstorilor nomazi din Orient, care se mutau dintr-un loc în altul din cauza secetei. Ei sacrificau un miel înainte de plecare, cu credinţă că vor fi feriţi de duhurile rele în timpul călătoriei. Cu sângele mielului ungeau stâlpii şi beţele de la corturi.

În timpul regelui Iosia, pe la jumătatea secolului al VII lea i. Hr., Paştele a devenit o sărbătoare care se oficia doar la templul din Ierusalim. Mielul nu mai era sacrificat de capul familiei, ci de un preot, iar cu sângele mielului nu mai erau unse uşile caselor, ci era stropit altarul.

În cartea Mişna, în partea care poartă denumirea Pesahim, ne este descris modul în care serbau iudeii Pastile, în ultimele zile ale templului lui Irod. Din această carte aflăm că mieii erau sacrificaţi în curtea exterioară a templului. Preoţii erau aliniaţi pe două rânduri. Pe un rând preoţii aveau un lighean de aur în mâna, pe celălalt rând, aveau un lighean din argint. În aceste ligheane era strâns sângele mieilor sacrificaţi. Ultimul preot din rând avea datoria de a stropi altarul cu sângele adunat (sângele mielului simbolizează eliberarea de păcate). După ce templul din Ierusalim a fost dărâmat de români, în anul 70 d.Hr., s-a adoptat celebrarea Paştelui în familie, aşa cum se întâmplă şi în prezent.

Pastile la evrei se celebrează timp de opt zile, în perioada 15-22 nisan.

Mielul de Paşte la creştini

Pentru creştini, Sfintele Paşti reprezintă tot o trecere, însă una de la moarte la viaţă. Prin Paşte, creştinii nu comemoreză eliberarea evreilor din Egipt, ci prăznuiesc moartea şi Învierea lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patimă Domnului spune: „că un miel spre junghiere s-a adus…“ (Is. 53, 7). Deci, pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc. În Denia Prohodului se spune: „Coasta Ţi-au împuns, mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne şi cu rana Ta din coasta ai vindecat neinfranarea mâinilor strămoşilor”.

Mielul jertfit şi mâncat de evrei când serbau Pastile era o prefigurare a Mielului lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii (Ieşirea 12, 46) şi se oferă că hrană pentru viaţă veşnică. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să serbăm Pastile într-o nouă perspectiva: „Iată Hristos, Pastile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al viclesugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului” (I Cor. 5, 7-8).

Aşadar, de Paște creştinii nu sunt datori să taie miei, ci să depună efortul pentru a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS