Gabriela-Anabella Costache este una dintre tinerele din Craiova plecate departe de casă să studieze la universităţi de prestigiu din Europa. A trăit sentimentul de umilinţă pe 2 noiembrie atunci când a dorit să-şi exercite dreptul la vot la una dintre secţiile de votare din Paris. A considerat că vocea românilor stabiliţi dincolo de graniţele ţării trebuie să fie auzită şi a trimis o scrisoare în acest sens pe care Gazeta de Sud a publicat-o pe 4 noiembrie. În ciuda momentelor trăite la cozile infernale din faţa secţiei de votare, tânăra îşi doreşte să meargă la vot şi îi îndeamnă pe toţi românii să facă acest lucru: „Pasivitatea nu e nici pe departe o soluție!“.
Scrisoarea Gabrielei, de 23 de ani, a fost citită de mii de oameni. Strigătul tinerei îngrijorate de soarta ţării a impresionat pe mulţi şi a stârnit reacţii în val. La Paris, 1.000 de oameni nu au mai fost lăsați să voteze pentru că în faţa celor două secții de votare s-au creat cozi infernale, „directive menite să… încetinească votarea“.
Francezii, obsedați de stagiile de practică din timpul facultății
Gabriela-Anabella Costache a ajuns la Universitatea Sorbona din Paris prin Programul Erasmus. A ales Franța pentru că îşi dorea să învețe bine franceza, să cunoască altă cultură, iar Parisul a atras-o dintotdeauna cu farmecul său cosmopolit.
Imediat după absolvirea Colegiului Naţional „Carol I“, a decis să urmeze în paralel cursurile unei facultăţi străine şi ale Facultăţii de Drept și Științe Administrative din Craiova. „Mi-am început studiile universitare în Spania, în orașul Malaga, unde am locuit timp de trei ani și am studiat filologie hispanică. În paralel, am urmat la distanță cursurile facultăţii craiovene, studii pe care le voi încheia în vara anului următor. După terminarea anului Erasmus și obținerea licenței din Malaga, vreau să mă întorc în Paris și să îmi urmez pasiunea pentru filologie. Vreau să mă înscriu la cursurile de filologie engleză ale facultății Sorbonne Nouvelle Paris III. Sistemul de învăţământ universitar francez se aseamănă destul de mult cu cel românesc în ceea ce privește importanța atribuită profesorului și a metodei tradiționale de predare. Şi aici, baza teoretică este foarte importantă, însă se încearcă echilibrarea cu practica. Francezii au aproape o obsesie pentru stagiile de practică încă din timpul cursurilor de licență. Studentul se poate obișnui cu mediul profesional mult mai devreme, se poate orienta în privința formării sale, își poate da seama spre ce trebuie să își canalizeze informațiile teoretice. Cred că ne-ar prinde și nouă bine o astfel de abordare“, a povestit Gabriela. Ea a avut bursă de studiu atât în Malaga, cât și în Paris, însă din cauza faptului că viaţa este scumpă, a trebuit să și lucreze pentru a se întreține.
„Tinerii să reînvețe să își iubească țara și cultura“
Cum sunt percepuţi tinerii atunci când străinii află că sunt români?
„Nu avem un start favorabil, însă depinde de fiecare dintre noi să schimbăm mentalităţi. Până la urmă, fiecare e liber să își modeleze traiectoria în viaţă. Cu puțină ambiție putem depăși, în mare parte, stereotipurile. Trebuie să ne gândim întotdeauna că există cazuri și mai complicate… Este foarte important însă ca tinerii să reînvețe să își iubească țara și cultura. Să nu aștepte nimic de la nimeni, să învețe să fie independenți și siguri pe ei. Să fie convinși că, dacă vor avea o formare solidă și o personalitate frumoasă, e imposibil să nu reușească în viață“, a adăugat tânăra.
Gabriela vrea să dezvolte în România economia socială și solidară
Cu toate că este plecată de mai bine de patru ani, Gabriela încearcă să fie informată la zi cu ce se întâmplă în ţară şi se întoarce de fiecare dată acasă cu aceeaşi emoţie. A plecat să studieze din dorinţa de a învăţa cât mai mult, de a se perfecţiona pentru a avea acces către locurile de muncă bune atât în ţară, cât şi în străinătate. Îşi doreşte însă ca într-o zi să se întoarcă acasă, la părinţii care o aşteaptă cu dor în Craiova.
„Am plecat până la urmă cu gândul să mă formez și să revin cu forțe și idei noi. În Franța, am descoperit un domeniu care mă fascinează și pe care aș vrea să îl dezvolt și în România: Economia Socială și Solidară (ESS). Vestea bună e că Uniunea Europeană a început să aloce fonduri pentru dezvoltarea acestui sector și în România. În Franța, a prins deja amploare și se bucură de sprijin din partea statului. ESS promovează o nouă viziune asupra conceptelor de producție și consum, având ca principale instrumente dezvoltarea durabilă, economia circulară, reinserția pe piața muncii, sprijinirea sectoarelor de populație defavorizate, încercând să îmbine activitatea economică cu utilitatea socială. Spre exemplu, în suburbiile Parisului s-au înființat fabrici de reciclare, de reamenajare de piese de mobilier vechi, creându-se astfel locuri de muncă pentru comunitatea locală. Cel mai mult îmi place polivalența acestui domeniu, care atinge toate ramurile vieții sociale (agricultură, educație, cultură) și posibilitățile puse la dispoziție pentru a-i face pe oameni să se simtă utili în societate și să exploateze responsabil și sistematizat minunatele resurse pe care ni le oferă România“, a explicat Gabriela.
„Nu au făcut decât să ne îndârjească“
Ziua de 2 noiembrie i-a lăsat tinerei un gust amar. Susţine că a trăit şi altceva, pe lângă dezgustul unei false democraţii. „Practic, la fel ca miile de români de la acele cozi interminabile, m-am simţit neputincioasă. Nu au făcut decât să ne îndârjească şi mai mult să vrem să votăm. Campaniile lansate de românii din diaspora consider că au avut un impact destul de mare, ceea ce generează o anumită presiune în rândul guvernanților români. Sunt obligați să răspundă cerințelor noastre. Nu vrem decât să existe mai multe secții de votare, transparență, respect pentru alegătorii din străinătate. Dacă nu ne aflăm pe teritoriul țării nu înseamnă că ne-am pierdut drepturile de cetățeni români“, a spus Gabriela-Anabella Costache.
Dezorganizarea și inconsecvența – trăsăturile guvernării din România
De acolo, din capitala Franţei, Gabriela are şi un mesaj pentru tinerii din ţară: să nu stea deoparte, să nu aştepte ca alţii să aleagă în locul lor. Ar vrea să aibă puterea să îi convingă că viitorul țării e în mâinile lor.
„Sună clișeic, dar e mai mult decât atât. Nu cred că cineva poate spune că e mulțumit de nivelul actual de trai din România, iar pasivitatea nu e nici pe departe o soluție. Așa cum nici emigrarea nu poate dura la nesfârșit. Ce facem? Plecăm toți? Până când o să ne mai primească statele europene? Poate că un vot nu schimbă nimic. Poate că un ales nu va face mare lucru. Dar toate voturile noastre pot arăta o schimbare de atitudine. Trebuie să ne/le reamintim că poporul este cel care hotărăște într-un stat democratic, că ei sunt doar niște reprezentanți aleși. Ei pleacă, noi rămânem. Ne e frică de ei. Ne simțim neputincioși. Asta pentru că nu suntem uniți. Francezii ies în stradă pentru cea mai mică nemulțumire. Noi suferim în tăcere. Din păcate, dezorganizarea și inconsecvența sunt trăsăturile general valabile ale guvernării din România. Campania electorală aduce de fiecare dată un plus de demagogie, nesinceritate și corupție. Eu cred că e evident că, dacă am reușit să ne mobilizăm atât de bine și de frumos, este pentru că mesajul nostru e foarte puternic. A venit momentul să schimbăm ceva în România. Ne vrem țara înapoi!“, a concluzionat Gabriela.
