Firmele sunt somate de SRTV să achite mii de lei în contul acestei taxe, indiferent dacă dețin sau nu receptoare TV. Interpretarea SRTV încalcă legea, arată o decizie recentă a Curții Constituționale.
Taxa TV este pe cale să declanșeze un nou scandal. Firmele au primit în ultimele luni, din partea Societății Române de Televiziune (SRTV), somații pentru achitarea unor restanțe cuprinse între 600 și 1.800 de lei. Iată cum sună o astfel de notificare: „În conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune (taxă TV). Legiuitorul instituie obligativitatea plății taxei TV în sarcina persoanelor juridice, fără a o condiționa de calitatea de deținător al unui receptor TV. În acest sens, vă înștiințăm că nerespectarea obligației de plată atrage răspunderea civilă delictuală“. Cuantumul taxelor radio și TV, precum și modalitatea de plată și colectare au fost reglementate de HG nr. 977/2003 (radio) și HG nr. 978/2003 (TV). Potrivit HG nr. 978/2003, nivelul lunar al taxei TV pentru persoanele juridice este de: 4 lei – pentru persoanele juridice fără salariați; 15 lei pentru persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor; 7,7 lei/cameră – societățile turistice; 50 lei – celelalte persoane juridice cu sediul în România. Taxa radio-TV este instituită prin Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și Societății Române de Televiziune (SRTV). Potrivit art. 40 din legea menționată, persoanele fizice (alin. 2) și persoanele juridice (alin. 3) sunt obligate să plătească taxele „în calitate de beneficiari ai acestor servicii“.
Logica SRTV, în contradicție cu legea
Evident, între notificările SRTV și legea de funcționare a SRTV apare o contradicție: cum poate o firmă să beneficieze de serviciul public TV dacă nu deține un receptor TV? Conform logicii SRTV, în cazul firmelor care au sediul social în apartamentul patronului, taxa TV ar trebui plătită de două ori: o dată pe persoană fizică și o dată pe firmă! În ultimii zece ani, taxa TV a ajuns de mai multe ori în instanță. În două dintre cazuri, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a anulat taxele radio și TV pentru firme (Decizia nr. 2012/9 aprilie 2009 și Decizia nr. 607/3 februarie 2011).
SRTV susține că deciziile ÎCCJ nu anulează obligația firmelor de a plăti taxa TV, deoarece aceasta este instituită printr-o lege organică.
„Legea nr. 41/1994 este o lege organică, iar prevederile ei nu pot fi abrogate printr-o decizie, fie ea și a ÎCCJ, decizie ce anulează un articol dintr-o hotărâre de guvern (act administrativ, inferior ca rang unei legi organice). Până în prezent, guvernul nu a reglementat prin hotărâre vreo altă modalitate de scutire, suplimentar art. 40 din Legea nr. 41/1994, astfel că simplele cereri în acest sens ale persoanelor juridice nu pot fi acceptate de SRTV sau de mandatarii săi“, se arată într-o precizare pe site-ul SRTV.
Ce spune Curtea Constituțională
Curtea Constituțională a României (CCR) a fost chemată recent să se pronunțe asupra constituționalității art. 40 invocat de SRTV. Printr-o decizie din 29 octombrie 2013, CCR a constatat că dispozițiile art. 40 alin (3) din Legea nr. 41/1994 „sunt constituționale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii“. Cu alte cuvinte, taxa nu poate fi aplicată persoanelor care nu dețin receptoare radio și/sau TV. Decizia CCR este în vigoare din data de 7 ianuarie 2014.
În contextul enunțat mai sus, companiile pot să notifice SRTV dacă nu dețin receptoare TV. Ele trebuie să transmită o adresă de răspuns în care să precizeze explicit: „Societatea noastră nu deține și nu a deținut niciodată un aparat TV“. În motivarea adresei, se poate invoca art. 40 din Legea nr. 41/1994 și Decizia nr. 448/2013 a CCR, care spune clar că pretinderea taxei TV de la o firmă care nu beneficiază de serviciul public TV este neconstituțională.
