16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateSoprana Andreea Soare: Elogiată în capitala Franței, respinsă acasă

Soprana Andreea Soare: Elogiată în capitala Franței, respinsă acasă

\n

Aflată din 2004 în Franța, soprana olteancă Andreea Soare, șefă de promoție la Conservatorul Superior de Muzică din Paris, s-a impus în lumea muzicală franceză, susținând concerte și în alte țări din Europa și Japonia, dar nici unul în România, nici măcar în orașul natal, Râmnicu Vâlcea, unde nu a găsit bunăvoința organizării unui recital cu un pianist din Paris. Francezii, aflând că Andreea este născută pe 14 iulie, de Ziua Națională a lor, zic deseori că ea a fost, din naştere, predestinată să locuiască în Franţa.

Ion Jianu: Deşi aveţi doar 29 de ani, sunteţi deja cunoscută în Franţa, şi nu numai, fiind în prezent angajată a Operelor Bastille şi Garnier din Paris ca soprană lirică… Cum aţi reuşit un asemenea parcurs artistic de invidiat la o aşa vârstă fragedă?  
Andreea Soare: Parcursul meu artistic a început la o vârstă foarte fragedă, mai precis la şase ani, pe când eram la grădiniţă. Pe atunci am început să particip la concursuri pluridisciplinare pentru copii (trebuia să cântăm, să dansăm şi să recităm). Aceşti ani au fost formatori deoarece am căpătat o cutezanţă pe scenă. Odată cu vârsta şi cu studiul, am avansat considerabil pe toate planurile. Cred că cel mai mult m-a ajutat constanţa muncii şi, bineînţeles, profesorii care m-au îndrumat: începând cu Şcoala de muzică cu clasele I-VIII nr. 5 din Râmnicu Vâlcea (secţia vioară principal şi pian) – unde am studiat bazele teoriei muzicale cu prof. Nicolae Manda, vioară cu prof. Aurel Popescu şi pian cu prof Cristina Maier; la Şcoala Populară din oraşul meu, Râmnicu Vâlcea, am urmat secţiile balet, dans modern, teatru și chitară. După absolvirea liceului din România (2004), am urmat cursurile Conservatorului Naţional de Muzică din Strasbourg, clasa de canto clasic, unde am studiat cu prof. Marie- Madeleine Koebelé. Licenţa mi-am susţinut-o la Universitatea „Marc Bloch“, Facultatea de Muzicologie din Strasbourg (2008), care a contribuit esențial la formarea mea muzicală. În final, am studiat la Conservatorul Superior de Muzică din Paris, clasa de canto clasic, cu prof. Isabelle Guillaud! Aici am obţinut licenţa şi masteratul (I). Adaug şi formarea muzicală pe care am avut- o în cadrul Facultăţii de muzicologie din Strasbourg. Totodată, am căpătat experienţă, fiind solistă (benevolă) în Corala „ACOR“ a Parohiei  Ortodoxe Române din Strasbourg şi solistă  a corului de gospel „Ananias“, tot din Strasbourg, oraş în care am activat, timp de doi ani, şi ca profesoară de muzică la clasele elementare. În toţi aceşti ani, am susţinut o mulţime de concerte. Pe scurt, aceste experienţe muzicale, pe care vi le-am spus doar în rezumat, au ajutat la crearea mea ca artist.

I.J.: Sunteţi în Franţa din 2004. A fost dificilă adaptarea la realitatea (artistică) franceză? În aceşti ani, foarte importanţi  pentru cariera dumneavoastră aţi făcut multe sacrificii?
A.S.: V-am explicat, printr-un e-mail anterior, că nu am timp şi pentru scris. La această întrebare aş putea să răspund cât pentru o pagină de ziar. Aşa, pe scurt: am ajuns cu greu în Franţa în 2004. Deşi eram talentată (o spuneau alţii, profesori, specialişti, nu eu!), nu aveam bani pentru o asemenea „ieşire din decor“, de la Râmnicu Vâlcea tocmai la Strasbourg! Fac o paranteză: eu am fost crescută de mică numai de bunicii mei din partea mamei, iar ei nu dispuneau de bani. …„Cu o sponsorizare in extremis, graţie emisiunii doamnei Andreea Marin („Surprize, surprize“), am ajuns la Strasbourg în ultima zi în care mai puteam depune dosarul de înscriere la Conservator. Şi, cum v-am mai sus, am absolvit Conservatorul de muzică din acest oraş superb, care m-a îndrăgit și pe care, firesc, l-am îndrăgit. Pe perioada studiilor, am beneficiat de o bursă a Guvernului Franţei. La sfârşitul anului IV, profesoara mea de canto şi directoarea Conservatorului din Strasbourg mi-au sugerat să dau examen la Paris, la Conservatorul Superior de Muzică, spunându-mi şi încurajându-mă în acelaşi timp: „Trebuie să fi auzită acolo!“. Şi următoarea „haltă“ a fost capitala Franţei: am venit la Paris, am dat admitere la Conservatorul Superior de Muzică şi, din 195 de candidaţi înscrişi la examene, am făcut parte dintre cei cinci admişi! Am absolvit conservatorul în trei ani (2008-2011) cu toate că ar fi trebuit să fac cinci ani, dar profesoara mea, una cunoscută în Franţa muzicală, distinsa doamnă Isabelle Guilaud, a considerat că sunt suficient de pregătită pentru a da examenele finale cu colegii mei din anii superiori! Şi am terminat şefă de promoţie!  
 
„Am avut multe obstacole în «drumul» meu francez“

I.J.: Cum s-au derulat experienţele profesionale?
A.S.: În martie 2011, am susţinut un concurs internaţional (aproape 400 de candidaţi, din care 200 de soprane) pentru a intra în colectivul atelierului liric al Operei Naţionale din Paris. Rezultatul: am fost singura soprană care a trecut cele două examene de intrare şi astfel am ocupat singurul loc de soprană scos la concurs! Cu atelierul liric am cântat rolurile Sandrina din opera „La finta giardiniera“ de Mozart, Maria Maddalena din oratoriul „La Rezurrezione“ de Haendel, Silvia, din opera „L’isola disabitata“, Clarice, din opera  „Il mondo della luna“, ambele de Haydn; Female chorus din opera „The rape of Lucretia“ de Britten și Donna Elvira din opera „Don Giovanni“ de Mozart. Am participat la trei concerte la Opera Garnier, acompaniată de orchestra Operei Naţionale din Paris, la numeroase concerte în amfiteatrul Operei Bastille, la o serie de concerte Rameau, împreună cu orchestra baroc Les folies francoises, la câteva concerte la Muzeul Louvre ş.a.m.d. Totodată, am susţinut numeroase recitaluri, dintre care la: Ambasada României din Paris, la Tokyo şi la Kanazawa (Japonia) împreună cu celebrul pianist Philippe Cassard, la Opera Naţională din Varşovia acompaniată de orchestra operei în cadrul celebrului festival „La folle journee“, în Elveția (la Geneva şi Lausanne), la Bruxelles, la München. În plus, am cântat la alte importante festivaluri din Europa (unde eram invitată): „La folle journee“ în orașul Nantes, la festivalul din Aix- en -Provence (la care am fost laureată HSBC și laureata festivalului în 2011), la festivalul „La chaise Dieu“, unde am cântat ca solistă „Stabat Mater“ de Poulenc, la festivalul „Le septembre musical de Alençon“, la care am cântat ca solistă „La messe du couronnement“ de Mozart și „Les sept derniers paroles du Christ“ de Haydn, la Lausanne (Elveţia), unde am cântat, ca solistă „The fairy queen“ de Purcell. Ca laureată HSBC am susținut concerte la Como – Italia, Gap, Aix en Provence, Paris, Varșovia – Polonia, München – Germania. Am înregistrat un cd/dvd cu fragmente din opera „Hipollyte et Aricie“ și „Les surprises de l amour“ de Rameau împreună cu orchestra Les folies francoises în luna iunie 2014. Mai adaug: la Nantes am cântat, ca solistă, „La Damoiselle elue“ de Debussy şi „Praxinoe“ de Vierne, iar la Varșovia am susţinut recital de arii din opere franțuzești acompaniată de Orchestra Operei din Varşovia, pe scena operei din capitala Poloniei, iar la Bruxelles am cântat la Bozar Chanson „Perpetuelle“ de Chausson.  

I.J.: Deşi n-aţi mărturisit în mod explicit, aţi avut de înfruntat destule obstacole, dar aţi devenit o olteancă luptătoare pe „baricadele“ Franţei. Sunteţi o învingătoare şi cred că vi se potriveşte aproape perfect dictonul latin „veni, vidi, vici“ (am venit, am văzut, am învins! n.r.)! 
A.S.: Jurnalistic s-ar putea spune şi aşa… Am avut, într-adevăr, multe obstacole în „drumul“ meu francez. Esenţial rămâne faptul că talentul, coroborat cu munca mea (şi ambiţia mea!) au determinat aceste performanţe de care v-am vorbit mai sus. M-aţi mai întrebat dacă a fost dificilă adaptarea la realitatea franceză… Începutul a fost foarte greu la Paris. Timp de o lună nu am găsit nici un apartament de închiriat. N-am reuşit să-mi găsesc o locuinţă, deoarece eram… româncă! Am trecut peste acest prim hop şi lucrurile, încet-încet, au intrat, ca să zic aşa, pe un făgaş destul de normal, iar cariera mea artistică a prins contur de la un spectacol la altul. Primele au fost cele din Strasbourg, apoi cele din Paris. Publicul din cele două oraşe este călduros, care apreciază extrem de mult talentele şi care nu se sfiesc să-şi manifeste aprecierea prin aplauze furtunoase şi strigând: Bravooooooooooo!  

„Am fost, din naştere, predestinată să locuiesc în Franţa!“
 
I.J.: În afară de bunici, cine v-a fost alături şi v-a sprijinit? 
A.S.: Profesorii mei! Ei mi-au oferit încă de când am ajuns acolo şansa de a cânta în concerte foarte importante, în care am fost remarcată de specialişti şi, în acelaşi timp, „recompensată“ de aplauzele publicului francez. Spaţiul tipografic nu permite enumerarea participărilor mele la toate concertele, dar aş ţine să menţionez câteva de început, cum ar fi: concertul de la Consiliul Europei, Strasbourg, prilejuit de integrarea României în Uniunea Europeană (2006), recitalul de muzică clasică şi romanţe româneşti la seara de gală a Turului ciclist al Franţei (2006, Palatul Josephine, Strasbourg), am cântat în piesa de teatru „Cargo Sofia“ de la Teatrul Naţional „Le Maillon“ din Strasbourg (2007, 12 reprezentaţii), recital de muzică folk şi romanţe româneşti cu ocazia întâlnirii primarilor marilor oraşe ale ţărilor membre ale Uniunii Europene reuniţi în „Clubul de la Strasbourg“, întâlnire ce a avut loc în sala Auditorium din Strasbourg (2007). La acest eveniment am cântat, cum spuneam, muzică românească, dar acompaniată de o franţuzoaică la harpă. Am fost îndelung aplaudată, iar primarii din România, participanţi la manifestare, m-au aşteptat după concert, felicitându-mă. M-a impresionat primarul de atunci municipiului Ploieşti, domnul Emil Calotă, care, printre altele, mi-a mărturisit că a plâns când am cântat! Un capitol aparte este perioada mea din Paris, unde sunt în acest moment. Aici am de povestit cât spațiul tipografic al unei cărți – despre concertele și operele susţinute doar în Paris. Am cântat inclusiv la Radio France Paris (în direct, de trei ori). Poate cu prilejul altui interviu…           

I.J.: Sunteţi născută (în Râmnicu Vâlcea) pe 14 iulie (1985), adică chiar de ziua naţională a Franţei, ţară în care v-aţi definit personalitatea artistică de până acum… Am înţeles dintr-un interviu de-al dumneavoastră din 2011 că aţi decis să rămâneţi în Franţa. Aşa este? Şi de ce? Presupun că un motiv ar fi cel financiar, dar ştiu de la dumneavoastră că banii nu înseamnă totul… 
A.S.: Într-adevăr, sunt născută de ziua naţională a Franţei… Francezii, aflând data naşterii mele, zic deseori că am fost, din naştere, predestinată să locuiesc în Franţa! Sunt de zece ani în Franța… Viaţa cântăreţilor de operă este „pe drumuri“. Avem concerte sau opere peste tot în lume, dar sigur avem un loc pe care îl numim „acasă“. Pentru mine, acesta este România şi Franţa, Râmnicu Vâlcea şi Paris… Sunt norocoasă, am două locuri pe care le pot numi „acasă“. Motivul pentru care m-am stabilit în Franța nu este cel financiar, ci faptul că Franţa oferă tinerilor la început de carieră posibilităţi artistice cu adevărat pentru afirmare. Din păcate, în România nu există există aceste posibilităţi pentru tineri!  
 
I.J.: Reprezentaţi cu cinste România în Franţa. Cunoscându-vă pe dumneavoastră, francezii şi-au (mai) schimbat părerea despre ţara noastră?
A.S.: Am foarte mulţi prieteni francezi şi de alte naţionalităţi care, atunci când i-am cunoscut la început, aveau o impresie total greşită despre români. În timp, cunoscându-mă bine pe mine şi eu oferindu-le amănunte despre români, şi-au schimbat părerea despre concetăţenii mei şi România. I-am invitat în România, unii au venit, alţii vor ajunge… Ceea ce mă amuză într-un fel este că acum ei, francezi, la rândul lor, le povestesc prietenilor lor despre români şi despre cât de frumoasă este ţara noastră!  

I.J.: Anul 2013 a fost pentru soprana Andreea Soare unul cu mari împliniri profesionale – concerte în Franţa, Japonia (Tokio, Kanazawa), Elveţia, Germania, Polonia ş.a., premii, dar şi o mare supărare, decesul bunicului, cel care, alături de bunica, v-a crescut de când v-aţi născut. Întrebare: cum a fost 2013 profesional vorbind? Ce premii aţi primit? 
A.S.: 2013 a fost un an plin pentru mine, dar şi cel mai trist an din viaţa mea! Bunicul meu a murit aici, la Paris, şi am rămas doar cu bunica… Din punct de vedere artistic am avut un an 2013 încărcat cu premii… Printre cele mai importante: două premii oferite de Opera Naţională din Paris, respectiv premiul AROP şi premiul Carpeaux. Ca şi în anii trecuţi, s-a scris despre mine în diverse ziare, printre care şi prestigioasele Le Monde, Le  Figaro, plus în alte publicaţii din Franţa şi din oraşele din străinătate în care am concertat. 

 I.J.: Vorbind despre bunicul dumneavoastră: este adevărat că după decesul acestuia, dorind să faceţi un concert gratuit în Râmnicu Vâlcea în memoria bunicului, nu aţi fost primită în oraşul natal?!  De altfel, nu aţi susţinut nici un concert în România! De ce?
A.S.: Este reală informaţia. Am dorit foarte mult să pot susţine un concert de binefacere în oraşul meu în memoria bunicului meu… dar s-a dovedit imposibilă organizarea unui astfel de concert! Nu ştiu de ce… Nu am găsit bunăvoinţă din partea nimănui (şi îmi pare rău să o spun) la Râmnicu Vâlcea pentru a putea organiza un recital cu pianistul meu de aici, care îşi dorea foarte mult să vină şi să susţinem acest recital împreună sau cu orchestra!   

De ziua Franţei și ziua mea de naștere, concert la castelul Chambord

I.J.: În decembrie 2013 aţi susţinut un concert la Paris, la ICR, alături de marea cântăreaţă de muzică clasică Viorica Cortez, şi ea stabilită în Franţa. Probabil că doriţi să-i călcaţi pe urme, ca să zic aşa, referindu-mă la cariera profesională. Ca orice soprană tânără, aveţi destul de multe visuri profesionale. Care ar fi acestea?
A.S.: Doamna Viorica Cortez este o mare doamnă a muzicii clasice, o admir foarte mult! La partea a doua a întrebării: mi-aş dori să cânt în toate operele mari din Europa, şi nu numai. Să cânt la Metropolitan este un vis al meu, dar mai ales un proiect de viitor! În muzica clasică, trebuie să fii foarte pregătit din punct de vedere profesional, dar trebuie, mai ales, să înveţi să ai răbdare să nu treci peste etape. Toate la timpul lor… sunt încă tânără şi deja am cântat în foarte multe opere şi festivaluri foarte importante. Îmi doresc să continuu ca până acum!  

I.J.: Care este agenda dumneavoastră din partea a doua a acestui an? Pe ce scene europene veţi cânta? 
A.S.: În luna iulie voi susţine patru concerte Rameau la Mont Blanc, Hardelot, castelul Chambord (pe 14 iulie, de ziua Naţională a Franţei și ziua mea de naștere) și la Cissé; în septembrie: „Requiem“ de Mozart la catedrala Notre Dame din Paris și în catedrala St. Martin in the fields la Londra, recital la castelul Maintenon. Luna noiembrie: recital împreună cu soprana Leontina Văduva şi pianista Alina Pavalache la Ambasada României din Paris în cadrul Festivalului Enescu, plus un concert, tot la Ambasada României (opera „Nausicaa“ de Hahn, voi cânta rolul principal Nausicaa). Programul din ultima lună a anului: arii de concert de Mozart, acompaniată de orchestra Les siecles la Cité de la musique (la Paris) şi participarea la un festival liric la Gstaad (Elveţia). Şi programul pentru prima jumătate a anului 2015 este stabilit: ianuarie – februarie opera „Iphigénie en Tauride“ de Gluck, rolul principal Iphigénie împreună cu atelierul liric al Operei Naţionale din Paris; opera „Flautul fermecat“ de Mozart la Opera din Frankfurt, Budapesta și Abou Dhabi.
Recital împreună cu Baritonul Tomasz Kumiega la Opera din orașul Lille, Franța, concert cu arii de Mozart la Teatrul Champs Elysees, Paris. Martie – aprilie – mai: opera „Flautul fermecat“ de Mozart, rolul Prima Doamnă, la Opera Bastille din Paris; iunie-iulie: opera „Cosi fan tutte“ de Mozart, rolul Fiordiligi la Festivalul din Garsington, Marea Britanie.  

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS