21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitatePovești de viață, între file de carte

Povești de viață, între file de carte

A cerut „Dreptul la viață“, pentru ca apoi „Doar iubirea să rămână“. Viața i-a părut ca un zid și a scris asta într-un roman pe care îl lansează la Craiova odată cu „Crime în numele iubirii“. Toate aceste titluri de volum poartă un singur nume în dreptul autorului – Silvia Katz Ianăși – o româncă din comuna Runcu, județul Gorj, stabilită de 17 ani în Israel. Poveștile din cărțile sale sunt fapte reale, pe care scriitoarea le-a îmbrăcat în magie.

Silvia Katz Ianăși a început să-și aștearnă gândurile pe hârtie încă din copilărie. Au fost la început câteva versuri, apoi, la 19 ani, un „așa zis“ roman, intitulat „Voi trăi“. A trăit multe. A avut o copilărie tristă, presărată cu bătăi, o viață nu tocmai ușoară. „Copilăria mea a fost foarte neferictă. Mama mea a avut cinci copii. M-a dat surorii sale. Mă bătea. Au trecut și clipele acelea. Am crescut și din nou am cunoscut umilința. Nu am fost lăsată să urmez cursurile școlii pe care mi-o doream. Am vrut să fiu învățătoare. Părinții au venit și m-au luat din sala de examen și m-au dus la Petroșani, la o școală de comerț.
Au fost mulți oameni care mi-au tăiat aripile. În Israel, am ajuns pentru că m-am căsătorit. El este evreu, eu creștină. M-am simțit liberă acolo, înconjurată de oameni buni“, povestește Silvia Katz Ianăși.
În acel moment, viața i s-a schimbat și pofta de scris a revenit, mult mai puternică. Nu au mai existat nici un fel de piedici. Și-a câștigat, așa cum spune titlul, primul său volum, „Dreptul la viață“. „În Israel, în librării nu există cărți în limba română, doar câteva reviste, la care am început să scriu povești de viață. Subiectele mele sunt reale, dar le îmbrac în magie. În toate cărțile mele eu sunt pionul principal, fac legăturile între poveștile pe care le scriu“, povestește Silvia Katz Ianăși.
Ajunsă în Israel, nu avea cum să rămână indiferentă la tot ce se întâmpla în jurul său. Așa că a ascultat, a adunat povești pe care astăzi le regăsim în volumele sale. „Mi-a fost greu să văd cum rachetele curmau vieți. Eram furioasă. Spuneam: eu n-am făcut nimic ca să merg la bancă și să nu știu dacă mai ajung acasă. Și atunci s-a născut cartea «Dreptul la viață!». Este un strigăt al meu împotriva celor care iau semenilor dreptul la viață. Orice ar fi în lume, indiferent de neajunsurile unei nații, nu ai dreptul să comiți crime. Am văzut atentate în Israel, autobuze care săreau în aer, atâtea nenorociri. Am văzut mame îngrozite care își duc copiii la grădiniță și care cercetează cu groază cerul. De multe ori, cei mici întreabă: «Mami, de ce te uiți în sus și ce vezi? Îngeri?». Cum să-i spui unui copil că te aștepți în orice moment să vină o rachetă peste tine. Sunt împotriva violenței de orice fel și am încercat prin cartea mea să arăt lumii că ar trebui să gândim altfel“, a spus Silvia Katz Ianăși.
Volumul „Dreptul la viață“ a fost tradus în limba rusă, iar cărțile sale, poveștile de viață adunate în romane, au ajuns în Portugalia, în America, în Canada.

Pagini desprinse
din realitate

După ce a cerut „Dreptul la viață“, s-a născut volumul „Doar iubirea rămâne“, povestea unei fete, Stela, care pleacă din România împreună cu mama sa în Israel. „După ce urmează facultatea în Israel se căsătorește și naște o fetiță și un băiat. Într-o zi, fata merge la un delfinariu. Acolo, un student lăsă un rucsac în care era o bombă. Deznodământul: 20 de vieți curmate. E un fapt real, ca întreaga poveste din carte. Fata Stelei este rănită. Ajunge la spital și în cele din urmă se stinge. Stela trăiește altă dramă a vieții, după ce în copilărie fusese violată. Iubirea o ajută însă să redescopere lumina“.
Poveștile nu se opresc aici, ele continuă cu altele reunite sub alte titluri, ce vor fi lansate și la Craiova, joi, 3 iulie, la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman“, de la ora 18.00.
„Viața ca un zid“ e unul dintre ele. „Fiecare dintre noi avem un zid pe care scrie destin. La unii este cu stele, la alții presărat cu lacrimi. Am considerat că e bine să scriu și despre mine. Am scris despre zidul meu, dar și despre cel al soțului meu. Familia sa a trăit în România. Avea 16 ani când li s-a permis evreilor să plece din România. Au plătit cu tot ce agonisiseră aici. Au plecat cu hainele de pe ei spre țărișoara lor. Au dormit într-o sinagogă, au plecat până la Napoli cu vaporul. Au ajuns în Israel, unde au fost preluați și mutați într-un kibbutz. Acolo li se dădea casă, masă, educație, loc de muncă. Erau răsplătiți cu bonuri în loc de salariu. Puteau cumpăra tot ce doreau cu ele. Li se oferea și o excursie în străinătate o dată pe an. Aveau cantină, școli, restaurante, magazine. Așa îi ajuta statul.
De acolo, din kibbutz, a pornit. Puteai pleca oricând doreai. Așa a făcut și soțul meu. A făcut războiul de șase zile, a fost rănit. S-a căsătorit apoi. S-a îmbolnăvit. Avea ciroză. A trebuit să facă transplant de ficat ca să poată trăi. Așa că a vândut mașini, tot ce avea și a plecat în America. Lumea acolo nu se uită câte case ai, câte mașini. Un mare director poate să fie prieten cu grădinarul. Oamenii au altă mentalitate. Aici dacă spui că ai cinci case, aur, crești în ochii oamenilor. Acolo asta nu interesează pe nimeni. A stat un an în America. Într-o zi, a venit un medic și i-a spus: «Mai ai două săptămâni. Ți s-a pietrificat ficatul, ai să mori. Pleacă spre Israel». El a spus nu și nu a plecat. Într-o noapte a fost sunat să meargă la spital, pentru că un tânăr sportiv a suferit un accident de motocicletă. Organele lui au ajuns la diferiți oameni suferinzi: ochii la o fetiță, pentru ficat erau pe lista de așteptare două persoane. Soțul meu avut norocul să fie compatibil cu donatorul și în trei săptămâni a venit în Israel. Astăzi îi ajută pe cei care urmează să treacă printr-un transplant“, ne destăinuie scriitoarea.
„Viața ca un zid“ vine însoțită în ziua lansării de la Craiova de „Crime în numele iubirii“. Este altă poveste cu corespondent în realitate: „Maria este nevoită să-și abandoneze un copil, o fetiță într-un coșuleț pe treptele unei biserici. Femeia aceea a mai avut însă un băiat. El ajunge să comită anumite crime pentru a-și răzbuna mama, care fusese chinuită, umilită și batjocorită de-a lungul vieții de diferiți indivizi“.
Povestea va merge mai departe cu „Iluzii de femeie“, un volum aflat în lucru și cu alte istorisiri. Acum, aripile scriitoarei nu mai pot fi frânte. A venit timpul distincțiilor, astfel că în 2013 Silvia Katz Ianăși a primit din partea Asociației Scriitorilor de Limba Română din Israel premiul pentru „cea mai bună carte în limba română“, „un mic succes“, cum îl numește scriitoarea ce face ca poveștile de viață să devină subiecte de roman.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS