Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România răsplăteşte meritele celor care îşi pun activitatea în slujba cititorilor. Astăzi, printre nominalizaţii la Premiul de Excelenţă, pentru merite deosebite în biblioteconomie în întreaga activitate, o regăsim pe bibliotecara Maria Urzică, la Premiul „Bibliotecarul Anului“ – pentru merite deosebite în biblioteconomie – pe Daniela Popescu, iar la Premiul „Traian Brad“ – pentru merite deosebite în biblioteconomie într-un deceniu de activitate – pe Niculina Traşcă, angajate ale Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“ din Craiova.
Îi întâlnim de fiecare dată când trecem pragul bibliotecii în căutarea unui titlu de volum. Ne întind întotdeauna o mână de ajutor. Mereu serviabili, cu zâmbetul pe buze şi deschişi provocărilor literare, documentare. Care este însă povestea unui astfel de om?
„Meseria aceasta este pentru mine o profesie nobilă. A lucra cu cartea, a oferi utilizatorilor informaţiile de care au nevoie este ceva cu totul special. Dacă ar fi să aleg din nou pe ce drum să pornesc, cu toate că în bibliotecă este praf, este greu, aş opta tot pentru această profesie. Îmi place şi am făcut-o cu multă pasiune“, ne destăinuie bibliotecara Maria Urzică, cea care de mai bine de patru decenii şi-a pus activitatea în slujba cititorilor Bibliotecii Judeţene „Alexandru și Aristia Aman“.
„Când m-am hotărât să intru în regatul cărţilor, abia se înfiinţase biblioteconomia la Bucureşti. Cu puţin scepticism am pornit pe acest drum. Nu cunoşteam multe lucruri. Ştiam doar că e extraordinar să-ţi petreci timpul printre cărţi, dar nu ştiam practic cum o să decurgă lucrurile. Am făcut practică la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, la Biblioteca Naţională a României, care pe vremea mea se chema Biblioteca Centrală de Stat. La Craiova am venit pentru că aici am fost repartizată. Am îndrăgit-o din primii ani“, este începutul unei frumoase poveşti scrise în lumea cărţilor.
A lucrat iniţial la Secţia pentru copii. În scurt timp, cei mai mici cititori i-au devenit prieteni. „Copiii plecau în tabere şcolare şi îmi trimiteau vederi din locurile în care ajungeau, iar eu îi aşteptam cu mult drag. Le făceam bibliografia şcolară, pe clase. Eram tânără absolventă şi voiam să pun în practică tot ce învăţasem, cum se întocmeşte o bibliografie şcolară, cum se face orientarea lecturii pe grupe de vârstă, profesii. Secţia pentru copii m-a ajutat foarte mult în derularea activităţii mele de mai târziu“.
Apoi, vreme de 30 de ani, a lucrat la Secţia de periodice, cu al ei fond documentar, reviste periodice foarte vechi. Zeci de mii de cărţi şi periodice i-au trecut prin mână. „Am ajuns să cunosc atât de bine fondul că nu apuca cititorul să spună ce dorea din arhive şi eu îi şi spuneam unde va găsi informaţia. Bibliotecarul nu este un funcţionar, un angajat care numai distribuie cartea sau informaţia tipărită. El se implică. Este şi un documentarist. Trebuie, în primul rând, să fie foarte bine documentat, ca informaţia pe care i-o oferă cititorului să-i fie acestuia utilă. Bibliotecarul trebuie să fie ca o enciclopedie, un cunoscător al multor domenii“, a precizat Maria Urzică.
Astăzi, când Centrul de cercetare şi documentare Academician „Dan Berindei“ o are în colectiv, Maria Urzică este nominalizată la Premiul de Excelenţă, un dar ce vine ca o încununare a unei activităţi de o viaţă, care are în centrul său cartea, „pasiunea unei existenţe“.
Alt om, altă istorie
Daniela Popescu, bibliotecară cu un important rol în organizarea fondului de carte şi periodice donat de academicianul Dan Berindei, donaţie ce a onorat Biblioteca „Aman“, conducând la înfiinţarea Serviciului Biblioteca „Academician Dan Berindei“, este nominalizată la Premiul „Bibliotecarul Anului“. „Această nominalizare mi-a tăiat respiraţia, pentru că mi-am dat seama că este o onoare, dar şi o provocare. Va trebui de acum încolo să mă menţin, să fac mai mult“. Nu a fost uşor să pună volum lângă volum, să clădească o bibliotecă, dar împreună cu colegii săi a reuşit. Fiecare zi a fost o provocare, un test pe care l-au trecut cu brio. „Cu un imens volum de carte, această bibliotecă are o structură puţin diferită. Nu este organizată strict după criterii biblioteconomice. A trebuit să ţinem cont de dorinţa donatorului. A fost foarte greu, trebuia să nu ne abatem de la dorinţele sale şi, mai mult, trebuia să ne ridicăm la nivelul unui academician. Începutul a fost foarte greu, cu teamă, cu multe emoţii. Totul este defalcat şi în detaliu, ca un algoritm, ca o problemă de matematică pentru a cărei rezolvare trebuie să urmezi cu stricteţe anumiţi paşi, pentru ca rezultatul să fie aşa cum îşi doreşte donatorul“. Şi au reuşit. Cartea, pasiunea pentru profesie i-au adus recunoaşterea şi satisfacţia muncii depuse.
„Academicianul Dan Berindei spunea într-un interviu despre cărţile donate Bibliotecii Judeţene că sunt copiii săi. Pe mine m-a mişcat această comparaţie. Dacă dumnealui percepe cărţile ca pe nişte copii, atunci trebuie să avem grijă de ele, nu numai din punct de vedere fizic. Trebuie să ne purtăm cu ele asemenea unui părinte cu copilul său, să le punem tot timpul calităţile în valoare. Cred că şi eu de aceea am venit în bibliotecă acum zece ani, după 17 ani în învăţământ, gândindu-mă că nu o să mai lucrez cu copiii la clasă, nu o să-i mai am în bancă, ci o să am nişte cărţi pe raft. Asta m-a mobilizat şi se pare că am încercat să demonstrez că nu a fost o alegere greşită. Cartea şi lucrul cu ea sunt extraordinare“, a conchis Daniela Popescu. Misiunea lor în lumea cărţilor continuă, completând în fiecare zi pagini din capitolul „Succesul unei vieţi de bibliotecar“.
