http://www.youtube.com/watch?v=W9LNx3NECmQ
Sunt situaţii în care un simplu gest de omenie poate fi suficient pentru a salva o viaţă. Sau chiar mai multe. Iar cea mai uşoară metodă de a salva o viaţă rămâne donarea de sânge.
Dintr-o unitate de sânge de 450 de mililitri se pot obţine mai multe produse sanguine, care, la rândul lor, pot ajuta unul sau mai mulţi bolnavi să supravieţuiască, să depăşească un moment critic. „Sângele este singurul medicament care nu se poate cumpăra din farmacii şi a cărui prezenţă în spitale, acolo unde este nevoie de el, depinde de fiecare dintre noi“, susţine dr. Sevastiana Bran, medic director la Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Craiova.
Gazeta de Sud: Spitalele au permanentă nevoie de sânge. Câţi donatori se prezintă zilnic la Centrul de Transfuzie Sanguină Craiova şi care ar fi necesarul de sânge, dacă se poate vorbi de un necesar?
Sevastiana Bran: Adresabilitatea este mare, dar cei care sunt recrutaţi ca donatori, cei care pot să doneze sunt în număr mult mai mic. Consumul de sânge în Dolj, şi când spun Dolj mă refer, în primul rând, la Craiova, este mare, şi e normal. Craiova este centru universitar, cu multe clinici universitare, iar toate cazurile din judeţele limitrofe, care sunt mai deosebite, sunt îndrumate către spitalele de aici. Şi atunci ceea ce se recoltează cu ceea ce se cere nu este într-un echilibru, balanţa înclină în defavoarea celor care au nevoie de sânge, adică cererea este mult mai mare decât oferta. Cantitatea recoltată de la un donator este de 450 de mililitri, care reprezintă a zecea parte din cantitatea totală de sânge pe care o are o persoană, bărbat sau femeie. Aceşti 450 de mililitri nici nu se simt în momentul în care îi donăm.
GdS: La cât timp după o donaţie mai poate da sânge o persoană? În cât timp se reface sângele?
S.B.: Donarea se poate face o dată la 90 de zile, în condiţiile în care sângele trebuie să se refacă. Şi refacerea se produce repede cantitativ, dar nu şi calitativ. Cantitativ putem să refacem sângele cu un pahar de apă sau de ceai, dar calitativ sângele se reface în 90 de zile. Acesta este motivul pentru care noi spunem că trebuie să existe o perioadă de trei luni între două donări, pentru a da posibilitatea organismului să se refacă. Deci, într-un an, bărbaţii pot dona sânge de patru ori, iar femeile doar de trei ori. Ţinând cont de modificările fiziologice ale femeii, e normal ca la ele intervalul dintre două donaţii să fie mai mare. Dacă intervalul între două donaţii este mai mic de 90 de zile şi persoana vine să doneze, ea este refuzată, pentru că sângele nu ar avea calitatea care trebuie.
GdS: Un donator trebuie însă să îndeplinească anumite condiţii.
S.B.: Da, aşa este. În primul rând, este vorba de vârstă. Din experienţa noastră şi a altora, pentru prima donare o persoană nu trebuie să depăşească vârsta de 45-50 de ani, cel care hotărăşte aici este medicul de la consultaţie. După care, odată începută donarea, intervalul de vârstă este între 18 şi 65 de ani. Apoi mai sunt o serie de alte condiţii şi aici mă refer la greutate, nu mai mică de 55 kg femeile şi 60 kg bărbaţii. La femei, tot din experienţa noastră vorbesc, pentru că legea spune 50 kg, dar am observat că la acestea sunt probleme după donare. După care ar mai fi tensiunea arterială şi, bineînţeles, o serie de parametri biologici, şi aici mă refer la hemoglobină, antecedentele virusologice sau antecedentele de boli transmisibile prin sânge ale potenţialilor donatori.
Ce se poate face cu o unitate de sânge
GdS: Cât îl ajută pe un bolnav o unitate de sânge de 450 ml primită de la un donator?
S.B.: Foarte mult. Dintr-o unitate de sânge, în funcţie de tipul donatorului, pentru că avem donatori noi, donatori fideli sau ocazionali, se scot diverse produse: concentrat eritrocitar, plasmă proaspătă concentrată, crioprecipitat, deci o multitudine de produse pe care noi le folosim pentru bolnavii din spital. Şi se poate folosi, bineînţeles, câte un astfel de produs pentru fiecare bolnav, în funcţie de nevoile fiecăruia. Unul are nevoie de concentrat eritrocitar, altul de plasmă, altul de crioprecipitat şi tot aşa, toate obţinute din aceeaşi unitate recoltată. Deci o unitate de sânge poate salva mai multe vieţi. Sunt şi situaţii în care este nevoie de mai multe unităţi de sânge la un bolnav, nu doar de una, în general la pacienţii politransfuzaţi. Cine are nevoie de sânge? Bolnavii cu afecţiuni neoplazice, cu afecţiuni hematologice, bolnavii cu afecţiuni chirurgicale, copiii, deci gama este enorm de mare. Sunt situaţii şi situaţii, în funcţie de fiecare afecţiune.
GdS: Cine donează, de obicei, sânge? Sunt, în general, rude ale persoanelor internate, care au nevoie de sânge?
S.B.: Vin şi rudele bolnavilor să doneze, dar vin şi mulţi donatori fideli, persoane care au donat o dată sânge, ca rudă sau ca aparţinător al unui pacient, dar care au conştientizat importanţa actului donării, de fapt importanţa sângelui ca salvator de vieţi. Aceştia vin constant, la trei-patru luni donează sânge. Pentru că, repet, o unitate de sânge poate salva o viaţă sau chiar mai multe, în funcţie de produsul de care are nevoie bolnavul.
GdS: Cei care vin să doneze o fac şi pentru avantajele oferite, acele şapte bonuri de masă, ziua liberă de la şcoală sau serviciu sau reducerea de 50% pe mijloacele de transport în comun pe luna respectivă?
S.B.: Puţin probabil. La un volum de 12.000 de donatori pe an, poate unu la sută vin pentru aceste avantaje. Dovadă este faptul că, de Paşte, când se spune că vin donatori pentru a putea să-şi cumpere mâncarea de sărbători, numărul de persoane care au donat a fost acelaşi ca în zilele obişnuite. Sunt şi mulţi donatori care vin de la serviciu să doneze şi nu-şi iau apoi liber în ziua respectivă, ci se întorc la muncă. Printre avantaje ar mai fi acela că, după trei donări consecutive, se poate solicita un set complet de analize, care sunt gratuite. Sunt analizele de bază, dar mai lărgite, plus markerii virali, care se fac la fiecare donare.
„Sângele artificial nu cred că se poate utiliza pe termen lung“
GdS: Care sunt grupele de sânge deficitare, pentru care se găsesc foarte greu donatori?
S.B.: Grupele rare, adică cele cu Rh negativ, şi grupele cele mai frecvente, adică grupa A cu Rh pozitiv, cum se întâlneşte nu numai în România, ci cam la toată populaţia Europei. Deci cea mai solicitată grupă este cea cu A pozitiv. Dar putem spune că grupa cea mai deficitară este cea de care, la un moment dat, au nevoie cei mai mulţi bolnavi, fie că este A, B, 0 sau o grupă rară, cum este AB, sau grupele cu RH negativ, care sunt şi mai rare. Sângele este singurul medicament care nu se poate cumpăra din farmacii, nu se poate obţine, pentru moment, decât de la donatori. Deşi se spune că s-a obţinut sângele artificial, acesta nu cred că se poate utiliza pe termen lung, poate doar într-o situaţie de urgenţă.
GdS: Sunt suficiente cele 90 de zile pentru refacerea calitativă a sângelui?
S.B.: Fără probleme, dacă se urmează sfaturile noastre de după donare. Contează mult şi alimentaţia, şi odihna, dacă eşti sau nu consumator de băuturi alcoolice, dacă eşti fumător, sunt o serie de factori care concură la refacerea organismului. Dar aceştia nu sunt factori deosebiţi faţă de condiţiile normale în care trăim, pentru că nici un organism care nu donează sânge şi care nu se alimentează cum trebuie, nu se odihneşte, consumă alcool şi tutun, nu merge bine.
GdS: Donatorul se poate considera în siguranţă atunci când donează. Mă refer la bolile transmisibile în momentul în care se face recoltarea.
S.B.: Donarea se face în siguranţă totală. Totul este acum de unică folosinţă, nu se pune problema contractării vreunei boli transmisibile prin manevrele noastre. Punga respectivă vine cu trusa încorporată, iar după recoltare acul şi furtunul se dau la crematoriu. Acele de deget, acele de venă, toate sunt de unică folosinţă, deci nu există nici un risc de îmbolnăvire.
GdS: Dar la cel care primeşte sângele există vreun risc?
S.B.: Fiecare donator completează înainte de recoltare un formular, iar noi contăm pe sinceritatea şi corectitudinea oamenilor. Donatorii spun dacă au făcut în ultimele şase luni tatuaje, dacă au suferit intervenţii chirurgicale sau stomatologice, dacă au plecat în străinătate, dacă au schimbat partenerul etc. Dacă s-a întâmplat vreun lucru din toate acestea, persoanele respective sunt refuzate la donare pe o perioadă de şase luni. Dacă nu ştiu să fi avut vreo problemă, atunci depistăm noi, pentru că se vede la analize. Dacă a întrunit condiţiile de donare, se recoltează sângele, se analizează, iar după aceea se dă în spital. În general, noi avem o evidenţă a bolnavilor şi a celor care au donat pentru bolnavul respectiv.
GdS: Cât timp este valabil sângele donat?
S.B.: Termenul de valabilitate este diferit, în funcţie de produsul obţinut din sânge. Plasma congelată are termenul de valabilitate cel mai mare, dar, în rest, produsele obţinute nu se pot păstra mult, de aceea se numesc şi produse sanguine labile. Unele se obţin greu, prin procedee speciale, dar au un anumit termen, iar în momentul în care-l depăşesc se aruncă. Dar nu ajungem noi până acolo încât să le aruncăm.
