Sute de doljeni se află în grija statului. Se cheltuie sume importante pentru cazarea acestora în regim de permanenţă. Cei vârstnici, fără dizabilităţi, se află în Căminul pentru persoane vârstnice, ceilalţi însă, încadraţi în grade de handicap, în centre speciale pentru îngrijire şi recuperare.
Condiţiile în care îşi petrec ultimii ani din viaţă mulţi dintre vârstnicii noştri au stârnit reacţii la nivel înalt. Ministrul muncii, prin declaraţiile sale, a lăsat să se înţeleagă că sistemul de protecţie socială are multe lipsuri. Potrivit ministrului, îngrijirea bătrânilor ar trebui făcută, în proporţie majoritară, la domiciliu, şi nu în centre, iar rudele care au grijă de vârstnici să fie plătite pentru asta, chiar dacă acest lucru ar însemna externalizarea serviciilor de îngrijre a bătrânilor, ceea ce ar presupune „implicarea mai activă a ceea ce înseamnă societate civilă“. Pentru prevenirea cazurilor de abuz sau neglijenţă din centrele instituţionalizate, ministrul muncii, Rovana Plumb, a declarat că ia în calcul instalarea de camere de supraveghere în toate centrele de plasament pentru copii şi în cele pentru bătrâni.
Cazarea în regim de permanenţă a unei persoane vârstnice implică foarte multe costuri
Am încercat astfel să aflăm cât cheltuie statul român pentru cazarea şi asistenţa unui bătrân. Azilul de stat pentru persoane vârstnice din Craiova este ocupat, aproape întotdeauna, la capacitate maximă. 305 bătrâni se află în acest moment internaţi în regim de permanenţă. „Cazarea în regim de permanenţă a unei persoane vârstnice implică foarte multe costuri. Dacă este să facem un calcul aproximativ, la care să nu adăugăm banii pe care îi cheltuim pentru medicamente şi nici pe cei pe care îi alocăm pentru salariile angajaţilor, fiecărui vârstnic i se alocă 1.200 de lei pe lună. Toţi aceşti oameni trebuie să primească, indiferent de oră, asistenţa medicală şi socială. Aproximativ 100 dintre ei suferă de Alzheimer, de demenţă, se află în imposibilitatea de a se deplasa. O parte dintre ei o fac doar cu ajutorul dispozitivelor medicale: a cadrelor sau cărucioarelor. Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte din totalul cheltuielilor al căror cuantum este de 6.590.000 de lei, din care se scad următoarele cheltuieli: cu salariile – 2.570.000 de lei, cu medicamente – 50.000 de lei, cheltuieli de capital – 206.000 lei, rezultând o valoare de 3.764.000 de lei. Taxa solicitată beneficiarilor a rămas la valoarea stabilită în 2013, de 700 de lei pe lună sau 80% din totalul pensiei. Avem aproximativ 30 de beneficiari care nu mai au pe nimeni. În multe situaţii, vorbim despre oameni rămaşi fără locuinţe, care şi-au pierdut locurile de muncă, care au căzut în patima alcoolului, ajungând să piardă şi puţinul pe care îl aveau. În prezent, avem şi cazuri sociale, oameni fără casă şi care nu au venituri, pentru care Primăria Craiova plăteşte integral costurile lunare de întreţinere. Doar pentru mâncarea unui vârstnic, de exemplu, se alocă 17 lei pe zi“, a precizat Vali Giurcă, director la CPV Craiova.
În ceea ce priveşte instalarea de camere de supraveghere, reprezentanţii Căminului pentru persoane vârstnice din Craiova au luat deja în calcul această problemă. Sunt montate pe holuri şi în spaţiile de servire camere de supraveghere, iar odată cu reamenajarea căminului la standarde europene, se alocă sume importante pentru modernizare, dotare, sistem de supraveghere în fiecare cameră pentru monitorizare permanentă a vârstnicilor.
Statul cheltuie 2.000 de lei pe lună cu fiecare persoană cu handicap instituţionalizată
Şi situaţia statistică prezentată de reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj arată faptul că la sfârşitul lunii martie 2014 funcţionau 19 centre pentru îngrijirea şi recuperarea persoanei adulte cu handicap: şapte centre/servicii de recuperare şi reabilitare, dintre care trei ambulatorii şi patru centre rezidenţiale; un centru de îngrijire şi asistenţă; un centru de criză; un centru de primire în regim de urgenţă; patru locuinţe protejate; un complex de servicii comunitare care oferă servicii în regim de zi; patru centre de consiliere şi un serviciu de îngrijire la domiciliu. 205 persoane cu handicap sunt instituţionalizate în sistemul rezidenţial: şapte cu handicap fizic, şase vizual, unul somatic, 160 mintal, 11 psihic, 19 asociat, unul cu HIV. Majoritatea persoanelor instituţionalizate cu handicap au până în 59 de ani. Pe grupe de vârstă, persoanele adulte instituţionalizate în Dolj se prezintă astfel: cei cu vârsta între 18 – 19 ani – 10 beneficiari; 20 – 24 ani – 47 de beneficiari; 25 – 29 ani – 56 de beneficiari; 30 – 34 ani – 20 de beneficiari; 35 – 39 ani – 16 beneficiari; 40 – 44 ani – 7 beneficiari; 45 – 49 ani – 8 beneficiari; 50 – 54 ani – 3 beneficiari; 55 – 59 ani – 6 beneficiari; 60 – 64 ani – 4 beneficiari; 65 – 69 ani – 6 beneficiari; 70 – 74 ani – 2 beneficiari; 75 – 79 ani – 12 beneficiari; 80 – 84 ani – 4 beneficiari; peste 85 ani – 6 beneficiari. „Costurile pentru toţi aceşti oameni diferă de la o lună la alta, la fel cum diferă de la o persoană la alta în funcţie de diagnosticul şi, implicit, nevoile pe care le au. Pentru fiecare persoană cu dizabilităţi se cheltuie în medie aproximativ 2.000 de lei pe lună. Este vorba de tot ce alocăm, de tot ce implică instituţionalizarea unei astfel de persoane: medicamente, cheltuieli materiale, cheltuieli de personal etc. Cei care au pensie sunt obligaţi să plătească 600 de lei pe lună, cei care au pensii mai mici însă, dar au familie, aceasta este obligată să acopere taxa de până la 600 de lei. Taxa pentru cei care au pensii foarte mici şi nu au aparţinători este de 80% din valoarea pensiei“, a precizat Maria Manolache, director DGASPC Dolj.
Pe lângă persoanele cu handicap aflate în centrele instituţionalizate, 19 persoane din cadrul Serviciului Îngrijiri la Domiciliu al DGASPC Dolj oferă îngrijire personală gratuită pentru 31 de vârstnici imobilizaţi la pat, paralizaţi sau care suferă de alte afecţiuni grave. Cea mai vârstnică persoană imobilizată care aşteaptă zilnic un îngrijitor să îi ofere medicamentele necesare, dar şi hrană are peste 90 de ani.
„Le facem piaţa, le pregătim o masă caldă, le oferim îngrijire corporală. Sunt oameni trecuţi de 60 de ani, rămaşi singuri sau ai căror copii sunt plecaţi la muncă în străinătate ori nu au timpul necesar pentru a-şi ajuta părinţii. Au venituri mici şi o stare de sănătate precară. Avem o echipă de specialişti, pe lângă îngrijitori, avem psihologi şi inspectori de specialitate. Le oferim acestor vârstnici consiliere în momentele grele, suntem alături de ei, de exemplu, după decesul soţului sau soţiei. Îi ajutăm să nu ajungă dependenţi de sistem, în centrele instituţionalizate“, a adăugat directorul DGASPC Dolj.
