http://www.youtube.com/watch?v=cDhv5GaGxx0
Casele Dinopol, Chintescu, Averescu, Gopol sunt clădiri de patrimoniu şi de mare importanţă pentru istoria culturală a oraşului Craiova, aflate în stare de degradare şi a căror pierdere reprezintă o lovitură devastatoare pentru zestrea istorică a Cetăţii Băniei.
Casa Dinopol de pe strada Fraţii Buzeşti nr. 8, Casa Chintescu de pe strada Unirii nr. 56, Casa Averescu de pe strada Constantin Lecca nr. 28 sunt doar câteva dintre clădirile de patrimoniu aflate în degradare, ce păstrează doar plăcuţele cu menţiunea monument istoric. Imaginea lor de astăzi e mai mult decât tristă. Pătrundem timid dincolo de faţadele sfâşiate de trecerea timpului. Cei care îşi duc traiul în ele, chiriaşii sau proprietarii, au contribuit şi ei la imaginea dezolantă de astăzi a acestor imobile.
Prima oprire este pe strada Fraţii Buzeşti nr. 8, la Casa Dinopol. Două uşi de lemn ce mai păstrează o umbră a frumuseţii de odinioară stau sprijinite de pereţi, şi ei atât de obosiţi. Sub arcada măreaţă, tavanul a început să cedeze. Intrăm în curtea interioară. Un balcon impunător, lucrat din fier, parcă sculptat, stă ascuns sub câteva rufe scoase la uscat de chiriaşii de acolo. Ne întoarcem pentru a urca pe scări. De balustradă, altădată lăcuită, sunt prinse nişte bucăţi de sârmă. Un miros pătrunzător şi neplăcut completează tabloul impunătoarei case aflate în avansată stare de degradare. Câteva sticle sunt expuse sub nişte geamuri sparte, ce-i permit ochiului curios să descopere câteva scări de lemn. Nu putem intra pentru a studia în amănunt partea aceea de casă. Ni se explică de către un chiriaş şi de ce: „Acolo a căzut tavanul. E periculos“. Acest imobil, cândva mândria Craiovei, este într-o sare deplorabilă. „Ea a fost ridicată de Constantin Dinopol. Are un subsol imens, o pivniţă boltită cu cărămidă în care proprietarul de odinioară adăpostea butoaie cu vin. Era angrosist de vinuri. Vindea licoarea lui Bachus cârciumarilor din oraş“, ne explică Marcel Berendei, arhitect.
A fost odată
Cândva, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, Casa Dinopol ilustra, ca şi restul imobilelor ridicate în aceeaşi perioadă, gustul rafinat şi cultivat, diversitatea stilurilor şi talentul arhitecţilor de renume, care au realizat proiecte menite să satisfacă mândria şi grandoarea marilor latifundiari ai Craiovei. Era o veritabilă competiţie arhitecturală, peisagistică, monumentală, la acea vreme, în Craiova, care a înnobilat patrimoniul cultural al oraşului cu cea mai bogată, mai diversă şi mai preţioasă zestre care a conferit vechii Cetăţi a Bănilor un loc reprezentativ, original şi apreciat în galeria marilor centre urbane ale României.
Casele în stiluri arhitectonice la modă în Europa, ridicate din materiale de cea mai bună calitate, lucrate de profesionişti, cu artă şi rafinament desăvârşite, sunt astăzi lăsate să se degradeze.
Bijuteriile arhitecturale de ieri, ghetouri ale sărăciei de astăzi
Vechile bijuterii arhitecturale oferă în prezent o privelişte tristă. Acestea au fost lăsate să se degradeze deoarece proprietarii nu dispun de resurse financiare. Dacă până la retrocedare în aceste clădiri au funcţionat diferite instituţii publice, dacă fostul proprietar (statul, primăria ori vreo companiei de stat) a reuşit să asigure o întreţinere minimală, după retrocedare multe dintre aceste imobile de patrimoniu au intrat într-un proces de degradare ireversibilă, conducând spre distrugerea patrimoniului cultural al oraşului Craiova.
Starea caselor Gopol, Chintescu (fost sediu al Direcţiei Judeţene Poşta Română), Dinopol, Averescu vorbeşte însă de incapacitatea noastră de a ne respecta trecutul, de a oferi acestor monumente arhitecturale imaginea pe care o merită. E mult mai uşor să ridicăm din umeri sau să întoarcem spatele, aşa cum s-a întâmplat atunci când am vrut să cunoaştem în amănunt soarta casei Averescu. Impunătorul imobil are proprietari. Asta nu îl protejează. Trecătorii de pe strada Constantin Lecca încă privesc casa cu interes şi admiraţie şi şi-o închipuie aşa cum era ea odinioară. „Casa Averescu a fost construită între 1870-1871, în stil romantic. Alexandru Averescu a locuit acolo timp de zece ani. Casa a fost în administrarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public şi Fondului Locativ (RADPFL) până în 1996, când Legea nr. 10/1996 permitea vinderea imobilelor către chiriaşii cu contract de închiriere permanent, ceea ce s-a şi întâmplat. Aceşti proprietari au vândut, la rândul lor, camerele pe care le cumpăraseră, pentru că imobilul nu oferea condiţii decente de trai. Cei care au achiziţionat-o au o condiţie materială precară. Casa Averescu este un ghetou. Ar fi putut avea altă soartă dacă ar fi cumpărat-o Consulatul Italiei, aşa cum intenţiona. Au achiziţionat altă casă monument istoric din Craiova, căreia i-au schimbat soarta. Şi Ordinul Arhitecţilor îşi manifestase intenţia de a o achiziţiona. Nu a fost să fie“, a precizat Marcel Berendei.
Prinse între lipsa posibilităţilor financiare ale proprietarilor şi neputinţa statului, clădirile monument istoric sunt sortite degradării, ruinei.
Un proiect salvator
Casa Chintescu, care a aparţinut diplomatului Nicolae Chintescu, pare să aibă şanse să-şi recapete imaginea de odinioară. Bolţile din cărămidă, sobele de epocă, încăperile decorate cu stucaturi, frize, scafe, care se mai găsesc şi astăzi în imobil, vor renaşte graţie intenţiei proprietarului de a o include într-un proiect de consolidare şi restaurare.
