http://www.youtube.com/watch?v=NNDfEMDBNEo
Un dresor de câini din Bucureşti, Cătălin Cornea, membru fondator al Clubului de Dresaj Canin, a făcut un parteneriat cu Vier Pfoten, dând naştere unui proiect unic în România: „Hingherul cel Bun“. Cătălin, cu o experienţă de 17 ani în dresaj, a adoptat-o pe Karma, o căţeluşă dintr-un adăpost canin din Bucureşti, şi lucrează cu ea pentru a o transforma în primul maidanez de ajutor din ţara noastră. Într-un interviu acordat GdS, el a vorbit despre ce înseamnă maidanezii, cum trebuie să ne comportăm în prezenţa lor şi cât de utili pot fi ei societăţii noastre.
Gazeta de Sud: Cum ţi-a venit ideea de a alege un câine fără stăpân pentru a-l transforma într-un maidanez de ajutor?
Cătălin Cornea: De când am fost mic, am avut o sensibilitate pentru maidanezi. Stând cu ei, am învăţat foarte multe despre comportamentul canin şi psihologia canină în stare pură, tocmai de la câinii de stradă, şi aşa m-am apucat de meseria pe care o am acum. Apoi, având un maidanez acasă, Team, pe care l-am luat din stradă acum trei ani, mi-am dat seama că sunt nişte câini speciali, care ar putea să stea în casele oamenilor şi nu pe stradă, aşa cum au stat în toată copilăria pe care am avut-o. Însă, ca să poată să ajungă în casele oamenilor, nu putem să îi prezentăm ca pe nişte victime cât se poate de neajutorate, ci trebuie să le dăm aura care li se cuvine: de câini deştepţi, de câini capabili care pot face lucruri. Şi astfel, aşa cum a avut căţeluşa mea şansă, am dorit să dau un exemplu de câini care pot fi de real ajutor prin intermediul acestui proiect, iar oamenii să-şi îndrepte mai mult atenţia către această tipologie de căţei. A venit acest proiect, am hotărât că, pe baza experienţei pe care o am, pe baza trăirilor mele vizavi de aceşti câini, să dau acest exemplu. Este un proiect-pilot pe care, bineînţeles, l-am luat ca atare, conştient fiind că nimeni nu a mai făcut aşa ceva până în prezent.
„Câinii aceştia au o sensibilitate anume“
GdS: Unde ai găsit-o pe Karma?
C.C.: Pe Karma am găsit-o la adăpostul din Glina, la Fundaţia „A doua şansă“. Am fost în mai multe adăposturi şi am încercat, din toate, să găsesc câţiva căţeluşi cu calităţi native, în general câini adulţi, şi după aceea, din acel grup de căţei, să îl aleg pe cel potrivit. Recunosc că am văzut câini şi la alte adăposturi, dar dintre toţi, puţin câte puţin, s-a cernut sita şi singura care a fost aleasa a fost ea.
GdS: Ce o înveţi în momentul de faţă, cum merg antrenamentele cu ea?
Merg foarte bine antrenamentele, este un câine extrem de sociabil, de sensibil, şi o tratez cu mare fineţe pentru că altfel nu poate face performanţă. Câinii aceştia au o sensibilitate anume… Este extrem de ataşată de oameni, îşi doreşte foarte mult să stea cu oamenii, şi tocmai de aceea lucrez cu ea pe bază de recompense, de încurajări, de jocuri, mă folosesc de instinctul ei de a obţine hrană. Fiind un câine care a stat în adăpost, hrana pentru ea a fost ceva de lux. Bineînţeles că încurajez tot felul de comportamente care mai târziu vor fi de ajutor unui om cu anumite nevoi speciale, pentru a o învăţa tot ce trebuie.
GdS: Ce vârstă are ea?
C.C.: Cred că are patru-cinci ani. E greu să ne dăm seama după dinţişori, pentru că ea, stând după gratii şi vrând mereu să iasă afară, cred că a muşcat din gratii şi şi-a stricat o parte din dinţi, aşa că nu ne putem da seama foarte bine. Dar e un câine extrem de vioi, plin de viaţă, sănătos, bine construit, deci aceasta preconizez eu că este vârsta ei.
Terapia cu animale face minuni
GdS: De ce crezi că terapia prin animale e atât de puţin întâlnită în România?
C.C.: Pentru că nu există tradiţie în sensul acesta. În România toate sunt, să zic aşa, puţin reglementate. În consecinţă, nici treaba asta nu a putut să fie reglementată cu adevărat, pentru că oamenii au multe alte preocupări, alte griji existenţiale. Cei care trebuie să facă lucrul ăsta nu se ocupă cu seriozitate, consideră domeniul acesta de întrajutorare a oamenilor cu nevoi speciale unul destul de necunoscut şi atunci dau atenţie multor altor lucruri. Dar terapia cu animale este o realitate peste tot în lume. Ea face, în ghilimele vorbind, minuni, şi noi trebuie, puţin câte puţin, să schimbăm mentalităţi prin exemplul personal şi prin ceea ce demonstrăm, pur şi simplu, cu animalele în viaţă pe care le avem.
GdS: Noi avem în Craiova un nevăzător. El va fi primul craiovean care va avea un câine ghid. În general, crezi că instituţiile din România sunt pregătite pentru aşa ceva?
C.C.: Eu cred că se vor aşeza lucrurile şi vor fi acceptaţi aceşti oameni, însă e mai greu la noi cu câinii pentru nevăzători. Asta e părerea mea, din nefericire. De aceea am şi ales să lucrez cu un câine antrenându-l pentru un om cu handicap locomotor, pentru că oamenii care nu văd au nevoie de un câine care îi ghidează, iar acel câine trebuie să aibă parte de un mediu propice pentru a-şi face treaba de câine asistent. În consecinţă, la noi, mediul este puţin cam aspru. Imaginează-ţi un câine-ghid care este încolţit de cinci maidanezi şi unul dintre ei îl ia de fund. Gândeşte-te cam ce se întâmplă cu acel câine, ce traumă poate avea şi cam cum poate el să îşi facă serviciul în situaţia respectivă. E destul de greu. E drăguţ, e un vis frumos, dar încă la noi cred că e destul de dificil cu câinii-ghizi pentru nevăzători. Aşadar, am încercat să fiu ceva mai realist din punctul acesta de vedere, să fac proiectul ăsta special pentru un om cu handicap locomotor. Acesta poate vedea, se poate opri, poate cântări situaţiile, poate ajuta câinele. Până la urmă, trebuie să fie o echipă, iar fiecare dintre el îl susţine pe celălalt.
Cum să ne comportăm în preajma maidanezilor
GdS: Aş vrea să te întreb dacă ai vreun sfat pentru oamenii care merg pe stradă şi se întâlnesc cu un maidanez mai agresiv. Cum ar trebui să se comporte în situaţia asta?
C.C.: În general, maidanezii sunt agresivi din diverse motive, iar unul dintre ele este teritorialitatea. Bineînţeles că îşi marchează un teritoriu, ca orice animal, şi apoi caută cumva să îl protejeze, în funcţie de ce simte la trecătorii pe care îl întâlneşte. Realitatea este că câinele, ca să poate supravieţui în mediul acesta, trebuie să se adapteze foarte bine. O parte din adaptare o facilitează instinctul de conservare. Dacă un câine a ajuns la o anumită vârstă să-şi protejeze teritoriul, înseamnă că a făcut în aşa fel încât integritatea lui corporală să nu fie afectată. Asta este ca un preambul. În consecinţă, din punct de vedere psihic, ei sunt extrem de flexibili. Deci, un om care întâlneşte un astfel de câine poate fi sigur că, dacă a făcut un pas spre acel câine, acest element-surpriză îl pune în dificultate pe căţel, iar acesta, în loc să continue acţiunea, se va da înapoi. Pur şi simplu, trebuie să stai faţă în faţă cu el, faci un pas-doi spre el şi nu scoţi nici un sunet. Orice mişcare agitată este interpretată de căţel ca o slăbiciune, interpretează acest om ca pe o fiinţă încolţită care nu mai găseşte o cale de ieşire şi atunci îşi permite din ce în ce mai mult să îl hărţuiască. Trebuie pur şi simplu oprit, întors cu faţa către câine şi făcut, eventual, un pas în faţă către el. După aceea, câinele va mai lătra un pic, se va întoarce şi va sta la distanţă. Trebuie doar să se întâmple lucrurile acestea fără să provoace şi mai mult agitaţia câinelui.
GdS: Revenind la Karma, cât va dura acest dresaj cu ea?
C.C.: Dresajul Karmei va dura câteva luni bune. Aici depinde foarte mult de tot ce înseamnă logistică, de vreme şi aşa mai departe. Însă, dresajul câinilor de genul ăsta durează luni bune, câteodată o jumătate de an spre aproape un an. Ea se mişcă bine, învaţă lucruri drăguţe şi este cooperantă. Eu am făcut – şi o să vedeţi pe pagina de facebook – deja şi câteva ieşiri în cărucior cu ea, să o obişnuiesc. I-am oferit recompense din cărucior, am pus-o să facă alinieri lângă cărucior pe stradă, am şi antrenamente în interior, în care o învăţ să apuce cu gura şi să aducă diverse obiecte şi, bineînţeles, pentru ceea ce face, primeşte recompensă.
„Mă interesează ca imaginea acestor câini să fie una impresionantă“
GdS: Te-a căutat cineva până acum să-ţi spună că este în cărucior şi că ar avea nevoie de Karma, atunci când va termina dresajul?
C.C.: Da, am avut parte de asemenea abordări, nu neapărat pentru Karma, ci să ne spună că au şi ei un câine pe care şi-ar dori ca eu să îl văd, să-i fac o evaluare şi să le dau câteva perspective vizavi de acel câine. Povestea acestui moment este chiar pe pagina de Facebook Hingherul cel Bun.
GdS: Ca o ultimă întrebare, ce părere ai despre Legea nr. 258/2013, cea a câinilor fără stăpân dată anul trecut?
C.C.: Părerea mea despre legi este una, să zic aşa, 50 la sută pro 50 la sută şi contra. Realitatea este că eu, ca profil, sunt psiholog, am terminat facultatea de psihologie şi, în consecinţă, factorul uman pentru mine este foarte important. Eu nu pot să nu empatizez şi cu oamenii care suferă din cauza câinilor care stau pe stradă. Aşadar, aş putea înţelege legile, le-aş putea accepta, însă am reţineri când mă gândesc, totuşi, la aceşti câini. Părerea mea este împărţită, nu aş marşa prea mult pe ce spune o lege sau alta. Sunt oameni care se ocupă de asta şi sunt extrem de ancoraţi în problema asta. Ceea ce mă interesează pe mine în mod special este ca imaginea acestor câini să fie una frumoasă, impresionantă. O imagine care să determine, să motiveze oameni care nu s-au gândit la un moment dat să aibă un câine în casă, să se gândească la faptul că ar putea să se ducă chiar într-un adăpost să îşi aleagă un câine, aşa cum au văzut-o ei pe Karma: foarte deştept, de ajutor, bun şi afectuos. Dar numai prin practică şi fiind ancorat în viaţa reală poţi să faci o asemenea imagine acestor câini. Karma va fi, din fericire, alături de căţeluşa mea Team, o reprezentantă a acestei tipologii care poate face minuni.
Pe scurt despre Cătălin Cornea
Născut în Bucureşti în anul 1976, Cătălin Cornea este absolvent al Şcolii de Dresaj a Poliţiei de Frontieră Ciorani cu calificativ maxim, are un certificat de absolvire a Şcolii de Dresaj Militare şi a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii „Titu Maiorescu“. Este specializat în reabilitarea câinilor cu frică şi lipsă de socializare şi în cea a celor cu agresivitate faţă de câini şi oameni, fiind implicat şi în activităţi de voluntariat. Activitatea sa poate fi urmărită pe contul www.facebook.com/HingherulCelBun, dar şi pe site-ul www.catalin-dresaj.ro.
Pepagina de facebook a lui Cătălin cornea puteţi găsi două filme despre dresajul căţeluşei Karma – https://www.facebook.com/photo.php?v=1547492058810114&set=vb.1493838357508818&type=2&theater
https://www.facebook.com/photo.php?v=1543918909167429&set=vb.1493838357508818&type=2&theater
