Fostul preşedinte al Fiscului din 2005-2006, Sebastian Bodu, este cel care a declanşat instituţional procedurile penale care au condus la condamnarea la închisoare cu executare de marţi a celor opt şefi din fotbal.
Prin 2006, președintele de atunci al Agenției Naționale Fiscale (ANAF) ajungea sperietoarea patronilor și managerilor din fotbalul românesc, care învârteau milioane de dolari prin tranzacții internaționale de jucători. „Să vină Bodu, să vină Bodu!“, scandau suporterii pe stadioane. Cei mai buni jucători plecau în străinătate, patronii și impresarii se îmbogățeau, iar fanii înghețau în tribune.
La opt ani de atunci, Bodu, ajuns între timp europarlamentar, la final de mandat, și își amintește că din presă a aflat despre fraudele comise la transferurile unor jucători români. Jurnaliștii de la Gazeta Sporturilor au prins atunci firul afacerilor de milioane de dolari, în care opt patroni de cluburi, manageri și impresari făceau bișniță cu jucători.
„A pornit de la sesizările din presă că transferul jucătorilor se făcea la prețuri subevaluate. Citeam presă, eram foarte atent la sesizările din presă. Dacă era una singură, poate că n-o băgam în seamă, dar, văzând că sunt mai multe și situația poate să fie reală, am dat mai multă atenție. Atunci se spunea «Domn’e, ăştia din fotbal sunt mari şi tari, sunt zei şi nimeni nu se poate atinge de ei. N-ai curaj!». Și am demarat o anchetă!“, își amintește Bodu, contactat de HotNews.ro.
Garda a luat contractele cu forţa
Fiscul a descins apoi la Federația Română de Fotbal, condusă atunci de același Mircea Sandu, și la Liga Profesionistă de Fotbal, pe vremea când Dumitru Dragomir era președinte. Garda Financiară a luat, cu forța, contractele jucătorilor transferați afară.
„Am strâns informații întâi de la FRF și de la LPF, am luat toate contractele. Mai întâi, n-au vrut să le dea, m-am dus cu Garda Financiară peste ei și le-am luat cu forța. După care am început să trimit cereri de schimb de informații cu administrațiile finanțelor publice din țările în care cluburile respective activau, în Germania, Ucraina, Italia, Spania. I-am sunat pe omologii mei și, în final, mi le-au dat, unii mai ușor, alții mai greu, că nu eram membri UE atunci. Am pus cap la cap informațiile din România și, comparând cele două contracte, am văzut diferențe uriașe de sume și am sesizat DNA-ul. DNA-ul le-a luat de la noi, iar, după ce am plecat de la ANAF, ei au extins ancheta, având și ei la îndemână procedura de schimb de informații“, mai spune Bodu.
