Învățămintele desprinse în urma recentei crize economice, financiare și a datoriei suverane au condus la adoptarea unor reforme succesive ale normelor UE, prin care se instituie, printre altele, noi sisteme de supraveghere a politicilor bugetare și economice și un nou calendar bugetar.
Noile norme (introduse prin pachetul de șase propuneri legislative, prin pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare și prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța) își au fundamentul în semestrul european, care este calendarul politic al UE. Acest sistem integrat garantează norme mai clare, o mai bună coordonare a politicilor naționale pe tot parcursul anului, o monitorizare periodică și sancțiuni mai rapide în cazul încălcării normelor. Acest sistem ajută statele membre să își îndeplinească angajamentele bugetare și cele în materie de reformă, contribuind, în același timp, la soliditatea uniunii economice și monetare în ansamblul său.
În cele ce urmează vă prezentăm principalele caracteristici ale noului sistem.
Înainte de criză, planificarea politicilor bugetare și economice în UE se desfășura prin intermediul unor mecanisme diferite. Nu exista o imagine globală asupra eforturilor depuse la nivel național, iar statele membre nu aveau posibilitatea de a dezbate pe tema unei strategii colective pentru economia UE.
Coordonare și orientare
În cadrul semestrului european, lansat în 2010, statele membre își pot discuta planurile bugetare și economice cu partenerii lor din UE în anumite perioade de-a lungul anului. Acest mecanism oferă statelor membre posibilitatea de a formula comentarii reciproce privind planificarea și îi permite Comisiei să le ofere orientări de politică în timp util, înainte ca deciziile finale să fie adoptate la nivel național. De asemenea, Comisia monitorizează dacă statele membre fac eforturi pentru îndeplinirea obiectivelor legate de crearea de locuri de muncă, educație, inovare, climă și reducere a sărăciei care sunt prevăzute de strategia UE de creștere pe termen lung, Europa 2020.
În fiecare an, ciclul începe în luna noiembrie, când Comisia publică analiza anuală a creșterii (prin care se stabilesc prioritățile economice generale pentru UE), în care oferă statelor membre orientări de politică pentru anul următor.
Recomandările specifice fiecărei țări publicate în primăvară oferă statelor membre consiliere adaptată privind reforme structurale mai profunde, a căror punere în aplicare durează, de cele mai multe ori, mai mult de un an.
Supravegherea bugetară a zonei euro se intensifică spre sfârșitul anului, când statele membre își prezintă proiectele de planificare bugetară, care sunt evaluate de Comisie și discutate de miniștrii de finanțe din zona euro. Comisia analizează, de asemenea, orientarea fiscală la nivelul întregii zone euro.
De mai multe ori pe an, Comisia monitorizează punerea în aplicare a priorităților și a reformelor, cu precădere în statele membre din zona euro și în statele membre cu probleme fiscale sau financiare.
Noiembrie: analiza anuală a creșterii stabilește prioritățile economice globale ale UE pentru anul următor. Raportul privind mecanismul de alertă semnalează dezechilibrele economice din statele membre. Comisia publică avize privind proiectele de planificare bugetară (pentru toate țările din zona euro) și programele de parteneriat economic (pentru țările din zona euro cu deficite bugetare excesive). Planificările bugetare sunt, de asemenea, discutate de miniștrii de finanțe din zona euro.
Decembrie: statele membre din zona euro adoptă bugetele anuale finale, luând în considerare recomandările Comisiei și avizele miniștrilor de finanțe.
Februarie/martie: Parlamentul European și miniștrii de resort din UE (ocuparea forței de muncă, economie și finanțe și competitivitate), reuniți în cadrul Consiliului, poartă discuții pe marginea analizei anuale a creșterii. Comisia publică previziunile sale economice de iarnă. Consiliul European adoptă prioritățile economice pentru UE, pe baza analizei anuale a creșterii. În această perioadă, Comisia publică analize aprofundate privind statele membre care prezintă eventuale dezechilibre (cele identificate în raportul privind mecanismul de alertă).
Aprilie: statele membre își prezintă programele de stabilitate sau de convergență (planificare bugetară pe termen mediu) și programele naționale de reformă (programarea economică), care ar trebui să fie în conformitate cu toate recomandările anterioare ale UE. Țările din zona euro trebuie să prezinte aceste programe până la 15 aprilie, iar țările din UE, până la sfârșitul lunii aprilie. Eurostat publică statistici verificate privind datoria și deficitul din anul precedent, un element important pentru a se verifica dacă statele membre își îndeplinesc obiectivele fiscale.
Mai: Comisia propune recomandări specifice pentru fiecare țară, adică oferă statelor membre consiliere adaptată în materie de politici în funcție de prioritățile identificate în cadrul analizei anuale a creșterii și a informațiilor incluse în programele primite în luna aprilie. În luna mai, Comisia publică și previziunile sale economice de primăvară.
Iunie/iulie: Consiliul European aprobă recomandările specifice fiecărei țări, care sunt dezbătute de miniștrii UE în cadrul Consiliului. În cele din urmă,miniștrii de finanțe din UE le adoptă în luna iulie.
Octombrie: statele membre din zona euro prezintă Comisiei proiectele de planificare bugetară pe anul următor (până la 15 octombrie). În cazul în care un proiect nu respectă obiectivele pe termen mediu ale unui stat membru, Comisia poate solicita modificarea acestuia.
