http://www.youtube.com/watch?v=lsD0eKiaQH4?
Parcul „Nicolae Romanescu“, Parcul Tineretului şi Parcul „Puşkin“ sunt oazele de verdeaţă în care locuitorii urbei caută răcoarea într-o zi toridă de vară, liniştea unei lecturi la umbra unui copac, locul ideal pentru plimbările cu copilul sau nepoţelul. O incursiune prin aceste locuri străbătute zi de zi de craioveni ne arată situaţia cu bune şi cu rele. Verdeaţă este, răcoare este, linişte, locuri de joacă sunt, se strecoară, însă, în fiecare dintre aceste zone verzi ale Craiovei şi câteva lucruri mai puţin plăcute.
Parcul „Romanescu“ în imagini contrastante
Odată ce ai intrat în Parcul „Romanescu“, un loc încărcat de istorie, te întâmpină un peisaj feeric: în faţa unui foişor e un rond colorat de flori, un tur Eiffel din verdeaţă într-un frumos tablou. Însă, dacă priveşti dincolo de rama acestui tablou, un pic în stânga, găseşti o imagine dezolantă. Urâtul îşi găseşte loc lângă frumos, ca-ntr-un tablou al contrastelor. Privind mai atent în spatele foişorului, spre stânga, vezi buruienile care cresc nestingherite. Câţiva trecători privesc din foişor peisajul contrastant. Şi această imagine continuă odată ce te aventurezi pe aleile parcului. Sunt zone întreţinute, dar şi zone pline de verdeaţa lăsată să crească în voie. În imediata apropiere a celor două spaţii de joacă pentru copii e o zonă verde amenajată, o alta plină de buruieni şi, din loc în loc, şi de câte o „capcană fiziologică“ a unor cetăţeni certaţi cu bunul-simţ, în condiţiile în care sunt amplasate la câţiva metri WC-uri ecologice.
Craiovenii ce trec periodic sau doar ocazional prin parc se declară parţial mulţumiţi. Fără a fi răutăcioşi, am putea concluziona că acesta e românul, obişnuit să se mulţumească cu puţin. „În general, e bine, dar mai sunt şi lipsuri. Era mai frumos înainte. Se pare că personalul care asigură întreţinerea parcului e redus şi nu poate să acopere toată suprafaţa. Pe marginea parcului e foarte multă mizerie, garduri sparte, gunoaie. E un loc bun de relaxare, că oraşul e îmbâcsit şi aceasta e oaza noastră de verdeaţă. E bine, dar s-ar putea şi mai bine“, precizează Vitan Năstase, în vreme ce domnul Preda consideră că: „E bine amenajat. Nişte terenuri de tenis pentru copii şi adulţi ar fi binevenite, şi chiar de minifotbal. Începuseră să facă ceva la Velodrom, dar s-au oprit. Parcul are cam tot ce-i trebuie, au dat drumul la biciclete şi e un lucru bun. Eu stau aici aproape şi dacă n-ar fi parcul nu ştiu ce aş face“.
Aleile parcului te conduc în acest tablou al contrastelor, zonele îngrijite alternează cu cele în care iarba şi plantele sălbatice nu au făcut cunoştinţă nici cu coasa, nici cu maşina de tuns iarba. În plus, în Parcul „Romanescu“, fostul teatru de vară continuă să-şi poarte cu „mândrie“ titlul de WC public, iar frumoşii trandafiri încearcă să reziste secetei impuse de îngrijitorii spaţiilor verzi.
Parcul Tineretului, alt peisaj în tonuri calde şi reci
Parcul Tineretului face parte din aceeaşi expoziţie cu tablouri ce surprind contrastele. Are alei principale bine întreţinute, un loc de joacă modern, dar, din păcate, lipsit de umbră, terenuri de sport, dar şi alei secundare desprinse parcă dintr-o pădure sălbatică, cu bănci şi foişoare înconjurate de iarbă lăsată să crească în voie. Amplasat la una dintre ieşirile din oraş, parcul nu este la fel de populat ca Parcul „Romanescu“. Este căutat totuşi la orele dimineţii de bunicii cu nepoţi sau de părinţii cu copii gata să testeze toboganele şi leagănele din spaţiul amenajat special pentru cei mici. „Parcul este unul dintre cele mai reuşite. Toate ar trebui să fie aşa. Spaţiile de joacă sunt bine amenajate, sunt din lemn, şi acolo este cauciuc în loc de ciment. Îi lipsesc terasele, umbrelele şi mult mai multe fântâniţe pentru apă. Trebuie să alergi dintr-o parte în alta a parcului pentru a găsi o sursă de apă“, spune Anton Constantinescu.
Lipsa umbrei la locul de joacă din parc este minusul pe care îl primeşte Parcul Tineretului şi din partea unui bunic venit cu nepoţii la o plimbare. „Copacii sunt puţini, umbra lipseşte, cel puţin aici la locul de joacă“, este de părere Vasile Bodea. Ea este însă prezentă pe aleile secundare, care au de o parte şi de alta verdeaţă neîngrijită. Doar aventurierii care le străbat la bordul unei maşinuţe de carting o descoperă.
La umbra problemelor
Parcul „Puşkin“ intră şi el în peisaj cu alte probleme. „Arată diferit faţă de cum îl ştiam când făceam şcoala alături. Sunt multe locuri pentru copii, pentru pensionari. Are nevoie de mai multă curăţenie, dar asta ţine şi de oameni“, susţine Adriana Manolache, în vreme ce Nicoleta Ionilă semnalează un alt inconvenient: „Vin zilnic cu nepoţelul aici. Ne deranjează mizeria câinilor. În plus, lumea aruncă hârtii, sticle. Ce au măturat băieţii ăia ieri pe aici!?“. De aceeaşi părere este şi Cornelia Măceluică: „Cel mai mare necaz este mizeria de la câini. Nu putem lăsa copiii să se joace în nisip. În general, e plăcut. Caruselele mai trebuie reparate din când în când, că le mai strică copii“.
Parcurile, oazele noastre de linişte şi sănătate, ar putea arăta mult mai bine decât ni se înfăţişează astăzi. Poate că este nevoie de un mai mare interes din partea celor care întreţin spaţiile verzi, dar şi o mai straşnică educaţie privind spiritul civic.
