16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateVechile cinematografe, un film cu final trist

Vechile cinematografe, un film cu final trist

http://www.youtube.com/watch?v=pjNMtdUrGAY

Ştiaţi că oraşul nostru număra, în urmă cu zeci de ani, peste zece cinematografe şi grădini pentru vizionarea filmelor? Abandonate de proprietar, înlocuite cu altceva sau lăsate să se distrugă cărămidă cu cărămidă; aşa au ajuns vechile cinematografe ale Băniei. Locul filmelor clasice a fost luat de buruienile, praful, nepăsarea sau timpurile prea moderne. Tot ce mai există acum sunt amintirile.

Filme la care ne uităm rareori acum obişnuiau, demult, să umple sălile de cinematograf din oraş. Craiova avea, la acele vremuri, pe lângă Patria şi Modern, un număr impresionant de încă şapte cinematografe şi grădini unde lumea se putea bucura de pelicule în aer liber. Vorbim despre Cinematograful „30 decembrie“ („Select“) din zona Minerva, Cinema Craioviţa, Cinema „8 mai“ din zona Râului, Cinema „Jean Negulescu“ („Central“ sau „Scala“), „23 august“ („Rio“) şi „Tineretului“ („Apolo“) din zona Prefecturii şi cel mai vechi cinematograf din Craiova, aflat acum pe strada Brestei 26.
„Întotdeauna sălile erau pline cu spectatori, vedeam filme bune, nu era nevoie să ieşim în centru, mai veneau spectacole… Eu la vârsta mea regret, dar nu ştiu tineretul. Era bun şi îmi pare rău că s-a desfiinţat. După revoluţie n-a mai fost nimic. Au început să dea anumite părţi din clădire, s-a închiriat. E păcat de investiţia care a fost aici“, povesteşte Constantin Robu despre cinematograful din Craioviţa Nouă, cartier pe care îl vede ca pe un oraş mai mic care are nevoie de un astfel de loc. La ora actuală, într-o parte a fostului cinematograf funcţionează diverse firme. În rest, cine ştie ce-o mai fi înăuntru? Sunt lacăte peste tot.

„Centralul“, monument istoric în paragină

Cinematograful „Jean Negulescu“, „Central“ sau „Scala“, cum se mai numea el, este una dintre cele mai mari dureri din acest domeniu. Clădirea, realizată de arhitectul Horia Creangă, a fost retrocedată, iar proprietarul a uitat-o şi se degradează pe zi ce trece mai mult. Deşi este monument istoric şi ar trebui îngrijit ca atare, fostul cinematograf mai atrage acum doar priviri compătimitoare şi tristeţe. „Era altă epocă, având televiziune de două ore care nu dădea nici un film, totdeauna sala era plină, ca la «Patria». În general veneau filme clasice, destul de cuminţi. În rest, acum ştiu că e în paragină, ştiu că s-a câştigat Grădina, dar nici cinematografe nu mai poţi să faci, că bănuiesc că nu intră nici cinci-zece spectatori la un film. Altceva ce poţi să spui despre Craiova, care e o mahala cu oarece prostovani“, crede domnul Barbu, un craiovean, destul de supărat, despre fostul „Central“.
Arhitectul Cristian Ciomu, pasionat de istoria Craiovei şi de clădirile oraşului, consideră că problema clădirilor de patrimoniu, a monumentelor istorice, are două tăişuri. „Multe case de patrimoniu sunt în paragină şi unele chiar au dispărut. Problema asta este foarte gravă şi o întâlnim în multe cazuri. Sunt într-o situaţie foarte gravă foarte multe dintre ele. Asta nu se va schimba prea uşor pentru că, în general, posibilităţile materiale sunt limitate şi, pe de altă parte, este o problemă de apreciere corectă a clădirii. Mulţi care au astfel de case sau care stau acolo au renunţat uşor la elemente de arhitectură, renunţă la tâmplărie, revopsesc picturile, au atitudini agresive şi răuvoitoare“, consideră arhitectul.

Din „8 mai“ curge acoperişul

„30 decembrie“ sau „Select“, cinematograful aflat în zona Minerva, avea şi o grădină. La fel, a fost şi el retrocedat, iar spaţiul închiriat diverselor firme. Conform specialiştilor, familia Poenaru a revendicat clădirea, a reorganizat sala şi clădirea, proprietarii având probleme juridice inclusiv cu micul spaţiu triunghiular din faţă. Dincolo de aceste probleme, oamenii îşi amintesc cu drag de vremurile în care mergeau la film la „Select“. „Era cinematograful cotat al treilea ca importanţă în Craiova după «Patria» şi actualul «Central», se vedeau filmele care erau la timpul respectiv, veneau şi tineri. Avea balcon…“, povesteşte Florin Ouatu, care priveşte cu drag în urmă, dar nu duce atât de mult lipsa locului.
Dacă din aceste cinematografe clădirile încă se mai ţin, din Cinema „8 mai“, aflat în zona străzii Râului, au rămas doar zidurile şi jumătate de acoperiş. Înăuntru a crescut vegetaţia, iar locul arată dezolant. Nici lumea nu îi simte lipsa prea mult. „Acestui cinematograf nu îi duc dorul, dar celorlalte da. «8 mai» a fost într-o zonă relativ periculoasă a oraşului şi era frecventată în general de oameni din cartierul respectiv. Rareori se întâmpla să vină cineva din alte zone ale oraşului. Cred că a fost primul după Revoluţie dintre toate astea care s-a închis. În general, rulau filme de proastă calitate şi filme indiene. Cred că aici a fost cel mai ieftin bilet“, povesteşte Aurelian Toma, care, pe vremuri, lucra în zonă şi se relaxa, după serviciu, la un film.

Cinematografele-fantomă şi grădina abandonată

Există şi săli de cinema pe care, oricât le-am căuta, nu le vom mai găsi. Ele au dispărut fizic de pe faţa pământului, şi aici este vorba despre „23 august“ şi „Tineretului“, care au fost desfiinţate şi demolate. Acestea două se aflau în zona Prefecturii, în clădirea veche a magazinului Mercur şi în locul fântânii arteziene şi a statuii din centrul oraşului.
Grădinile erau şi ele la mare căutare, ideale pentru cei care voiau să vadă un film bun şi să stea în aer liber. „30 decembrie“ avea grădină, la fel şi „23 august“, dar locul pe care ni-l amintim cu toţii este, fără îndoială, Grădina „Patria“. Aceasta a fost închisă în anul 2004 şi este şi acum în subordinea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm (RADEF), care se mai ocupă şi de cinematografele „Patria“ şi „Modern“. Şi ca în orice instituţie de stat, lipsa de bani rămâne o problemă, iar grădina de pe Unirii trezeşte nostalgii multe. „Îmi amintesc de un concert Phoenix aici, din anii ‘70. Era ceva extraordinar, lumea era fericită, bucuroasă, muzica era bună. Probabil era şi o gură de aer pentru noi, la vremea aceea, având în vedere regimul“, îşi aminteşte George Mirea din tinereţea lui. Dan Segărceanu, un cinefil mai în vârstă, parcă vede şi acum interiorul grădinii: „Erau bănci de lemn, cu un culoar pe mijloc şi pe margine iarăşi. De obicei, veneau filme frumoase, bune, filme de luptă, de acţiune şi care îmi mai plăceau mie: cu cowboy. Îmi este dor şi e şi necesară, mai ales vara. E aer liber, toată lumea vine, decât să stea în căldura aia“, e de părere craioveanul.
Cinematograful s-a schimbat de-a lungul vremii, de la primul pe care l-a văzut Craiova, care e acum pe str. Brestei 26, până la cele care sunt noi, moderne şi occidentale. Asta se vede în sălile vechi şi, mai mereu, goale. Ca un film european cu final trist, vechile săli de film din Craiova au rămas necunoscute. „A suferit şi cinematograful nişte modificări importante. Şi nu numai din punct de vedere al frecventării, ci şi din cel al interesului“, a conchis Cristian Ciomu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS