Dictatorul copil

Tânărul lider nord-coreean, Kim Jong-un, născut pe 8 ianuarie 1983 sau 1984, a devenit subiect de studiu pentru diplomaţii, analiştii şi psihologii americani, relatează lastampa.it. Iar teoriile vehiculate sunt numeroase: fie că ameninţările sale privind declanşarea unui război nuclear ar avea la bază dorinţa sa de a se face acceptat de lume, sau că ar fi preocupat de necesitatea de a controla forţele armate, sau că, de fapt, este manevrat de mătuşa sa omnipotentă. Oricum ar fi, toţi au ajuns la aceeaşi concluzie: nu avem de-a face în nici un caz cu un om nebun. De exemplu, Christopher Hill, fost delegat SUA la negocierile multilaterale cu  Pyongyang, este de părere că arsenalul nuclear este pentru Kim „o metodă de a se face acceptat de lume“, această caracteristică fiind „un element de continuitate cu bunicul Kim Il-sung şi tatăl Kim Jong-il, pentru că alegerea a fost făcută, din diferite motive, în anii ‘70, dar a devenit strategică doar după căderea URSS-ului, când Coreea de Nord s-a pomenit izolată şi a simţit nevoia de a se autolegitima în cadrul comunităţii internaţionale“. Nu de aceeaşi părere este şi Michael Austin, coordonator al studiilor despre Asia de Nord în cadrul American Enterprise Institute, care afirmă că acest lucru nu explică diferenţa „faţă de un bunic şi un tată foarte calculaţi, spre deosebire de Kim Jon-un, care este mult mai impulsiv“. „Kim se distinge prin faptul că în primul an la putere s-a bucurat de un extraordinar succes“, mai observă Austin, referindu-se la al treilea test nuclear, la lansarea în orbită a unui satelit şi la lansarea unei rachete cu rază de lungă de acţiune, „toate reuşite“. Aşadar, „Kim ar putea fi tentat să nu aibă răbdarea tatălui pentru partidele pe termen lung, poate se gândeşte că nu va avea aceeaşi soartă cu tatăl său şi că poate apăsa pe acceleraţie mai mult decât de obicei“, cu scopul de „a-l pune în defensivă pe noul preşedinte sud-coreean Park Geum-hye, de a se face respectat de Statele Unite şi de a prelua controlul complet asupra armatei, control pe care, în opinia sa, nu îl are încă“, a mai subliniat specialistul american. Aşadar, ar fi vorba de o strategie destul de lucidă. Acest punct de vedere este împărtăşit şi de Heath King, psihanalist la Universitatea Yale, care îl consideră pe liderul nord-coreean „o persoană cu un comportament logic, deloc iraţional“ şi pentru că s-a născut şi a crescut într-un regim fondat pe cultul personalităţii liderului, căruia „îi este totul permis şi a cărui unică responsabilitate este de a fi mai bun decât predecesorii“. Alţi specialişti încearcă să „citească“ mintea lui  Kim Jong-un, prin intermediul rudelor sale apropiate. Prima este mătuşa sa, Kim Kyong-hui, fiica „preşedintelui etern al Republicii“ Kim Il-sung, sora lui Kim Jong-il, care ar avea o influenţă foarte puternică asupra tânărului lider, fiind totodată o persoană-cheie în nomenclatura partidului. Există voci care afirmă că puternica mătuşă ar fi adevărata regizoare a escaladării conflictului cu Coreea de Sud şi SUA, din dorinţa de a se folosi de elanul tânărului Kim Jong-un pentru a ajunge rapid să controleze întregul regim de stat.